Pagina documente » Administratie publica » Functia si functionarul public

Despre lucrare

lucrare-licenta-functia-si-functionarul-public-2
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-functia-si-functionarul-public-2


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE pag.3
CAP. I - CONSIDERATII PRIVIND ADMINISTRATIA
PUBLICA. pag.6
1.1-Rolul administratiei publice pag.6
1.2-Organizarea administratiei publice pag.7
1.3-Actul administrativ pag.15
CAP. II - FUNCTIA PUBLICA ADMINISTRATIVA pag.18
2.1-Scurt istoric al functiei publice in Romania pag.18
2.2-Natura juridica a functiei publice pag.21
2.3-Trasaturi generale ale functiei publice pag.22
2.4-Principiile functiei publice administrative pag.25
2.5-Reglementarea juridica a functiei publice pag.29
2.5.1-Conditii generale ale investirii in functia publica pag.30
2.5.2-Formarea, modificarea, suspendarea si incetarea
raportului de serviciu pag.35
2.6-Aspecte europene ale reglementarii functiei publice pag.46
CAP. III - FUNCTIONARII PUBLICI pag.49
3.1-Generalitati privind functionarii publici pag.49
3.2-Drepturile si indatoririle functionarilor publici
(continutul raportului de serviciu) pag.52
3.2.1-Drepturile functionarilor publici pag.52
3.2.2-Indatoririle functionarilor publici pag.61
3.3-Raspunderea juridica a functionarilor publici pag.66
3.3.1-Raspunderea disciplinara pag.67
3.3.2-Raspunderea contraventionala pag.72
3.3.3-Raspunderea civila pag.74
3.3.4-Raspunderea penala pag.76
3.4-Cariera functionarilor publici pag.77
3.4.1-Recrutarea personalului din administratia publica pag.77
3.4.2-Perioada de stagiu si evaluarea functionarilor
publici debutanti pag.79
3.4.3-Numirea functionarilor publici pag.81
3.4.4-Promovarea si avansarea functionarilor publici pag.84
3.4.5-Evaluarea functionarilor publici pag.87
3.4.6-Conflictul de interese si incompatibilitatea
functionarilor publici pag.90
CAP. IV- MANAGEMENTUL FUNCTIEI PUBLICE pag.94
4.1-Generalitati privind managementul public pag.93
4.2-Managementul functiei publice in Romania pag.97
4.3-Agentia Nationala a Functionarilor Publici pag.102
CONCLUZII pag.107
ANEXE pag.109

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

INTRODUCERE

Viata sociala a pus dintotdeauna multiple probleme, indeosebi de ordin administrativ. Nevoia a dus la aparitia functiei publice si a functionarilor care s-o indeplineasca. Comunitatea umana n-ar fi avut acces la progres daca nu si-ar fi creat un intreg organism social, caruia i-a dat viabilitate prin personalul investit in diversitatea de functii statornicite de-a lungul timpului.

Diversitatea sarcinilor pe care le are de indeplinit administratia publica necesita o extrem de variata gama de prestatii realizate prin serviciile publice, ca si un personal cu pregatire profesionala diversa. Satisfacearea nevoilor cotidiene ale colectivitatii, a nevoilor omului care traieste intr-o grupare organizata, ramane finalitatea esentiala si singura justificare a administratiei publice, atat de diversificata, mai ales in prestatiile sale catre populatie. Privita din punct de vedere sociologic, administratia publica nu reprezinta altceva decat o suma de colectivitati umane care organizeaza anumite actiuni in favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucreaza in administratie capata o importanta considerabila. Oricat de perfecta ar fi organizarea unui organism social si oricat de bune legi si decizii ar fi, ramane doar o simpla schema, fara viabilitate, daca nu exista oameni competenti, activi si devotati pentru realizarea scopului stabilit.

Functia publica reprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale statului si orice stat democratic depinde, printre altele, de existenta si concretizarea unei functii publice democratice, stabile, profesioniste si neutra din punct de vedere politic. Astfel, functia publica reprezinta una dintre cele mai importante legaturi, care exista intre cetatenii unui stat democratic si institutiile publice, din respectiva tara. Este bine cunoscut faptul ca daca aceasta legatura este slaba, atunci este afectat intregul sistem democratic al societatii. Democratia poate exista doar in cazul in care exista o administratie publica eficace, care sa se afle in serviciul unui Guvern democratic ales.

De aici se desprinde ideea ca functia publica reprezinta, sau ar trebui sa reprezinte, un fel de barometru al increderii societatii civile in institutiile statului. Cetatenii aspira ca functionarii publici sa urmareasca realizarea interesului public, dand dovada de corectitudine si de o buna capacitate manageriala atunci cand este vorba de bunul public. Daca functionarul public da dovada de incredere, buna credinta si inalta conduita profesionala, atunci cetateanul capata incredere in institutiile statale, ceea ce printre altele duce si la crearea unui mediu de afaceri productiv si prosper, optim in vederea realizarii unei reale cresteri economice.

Reglementarea functiei publice in Romania are o lunga traditie, tara noastra fiind printre primele state din Europa care a consacrat o reglementare speciala a functionarilor publici prin adoptarea statutului din 1923.

Cel mai important aspect in reglementarea institutiei functiei publice il reprezinta definirea conceptului de functionar public, concept care justifica filosofia dreptului public specific oricarui sistem administrativ si de la care se construieste sistemul de reglementare a raportului dintre acestia si autoritatea publica, a drepturilor si obligatiilor, a carierei, a modului de evaluare si promovare.

Imaginea functionarului public in ultimul timp a fost alterata de numeroase aparitii negative atat in presa scrisa, cat si in presa audio-vizuala cu privire la unele acte sau fapte care intra sub incidenta diferitelor acte normative cu caracter punitiv. Aceasta imagine negativa asupra functionarului public este intretinuta si de institutiile si/sau autoritatile publice care nu au suficiente resurse financiare sau umane pentru a realiza anumite campanii de informare cu privire la categoria functionarilor publici - categorie profesionala aparte in domeniul administratiei publice.

Aceasta perceptie negativa asupra functionarului public este alimentata si de acele jurnale care sunt in cautare doar de subiecte spumoase si care adesea nu fac distinctia intre functionarul public si alte categorii profesionale bugetare. Totodata, opinia publica - in ceea il priveste pe functionarul public - este influentata si de acei

cetateni care, in periplul lor pe coridoarele administratiei publice, intalnesc functionari publici cu o conduita profesionala necorespunzatoare corpului din care fac parte.

Evident ca toate acestea au contribuit la formarea unei perceptii, care cu greu poate fi modificata si ameliorata, iar acest fapt presupune conjugarea eforturilor atat din partea autoritatilor/ institutiilor publice si a functionarilor publici, cat si din partea societatii civile, intrucat relatia functionar public – cetatean este o relatie bilaterala.

Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici in Romania guverneaza drepturile si obligatiile acestora, mecanismele dupa care sunt alesi sau numiti, modul de organizare, raspunderea pentru activitatea prestata si principiile care se aplica in exercitarea functiei publice.

Un corp de functionari profesionist, integru, aflat in folosul comunitatii – resprezinta deziderate pe care ar trebui sa le aibe in vedere orice administratie. Opusul acestor obiective il constituie birocratia, coruptia, lipsa de transparenta sau comportamentul adeseori abuziv cu care, din pacate, ne intalnim prea des in raporturile cu institutiile publice.

Indiferent de importanta functiei pe care o ocupa, orice functionar reprezinta interfata dintre cetatean si institutiile statului. În perioada regimului comunist, aceasta relatie era dominata de neincredere reciproca, clientelism, frica, ostilitate. Plasarea Romaniei pe orbita statelor democratice, a economiiilor de piata a impus o reforma a aparatului administrativ. Aceasta reforma este importanta mai ales pentru corpul functionarilor publici, care trebuie sa treaca in cativa ani de la administrarea unei tari aplecata spre trecutul sau totalitar la un viitor membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Toate aceste considerente sunt mai mult decat suficiente pentru a justifica aplecarea noastra spre aceasta tema deosebit de importanta: functionarii publici si functia publica.

CAP. 1 - CONSIDERATII PRIVIND ADMINISTRATIA PUBLICA

1.1 – ROLUL ADMINISTRATIEI PUBLICE

Notiunea de administratie apare din cele mai vechi timpuri, odata cu primele forme de organizare ale statului. Asa dupa cum afirma prof. A.Iorgovan in tratatul sau de drept administrativ [1Tratat de drept Administrativ, vol I - Antonie Iorgovan, Editura Nemira, pag 25, Bucuresti 1996], aparitia primelor forme ale administratiei sunt strans legate de extinderea si dezvoltarea armatei. Însasi ideea de ierarhie vine de la structura de subordonare specifica fenomenului militar.

În sistemul actual aplicabil in Romania, administratia publica (materializata in mod direct prin organele de administratie publica) este o categorie a autoritatii publice „chemata sa execute legea sau in limitele legii sa presteze servici publice uzand in acest scop de prerogative specifice puterii publice” [2Tratat de drept Administrativ, vol II - Antonie Iorgovan, Editura Nemira, pag 352, Bucuresti 1996].

Potrivit prof. Anton Trailescu, administratia publica ca si notiune are un dublu sens: pe de o parte intelegem ansamblul organelor, autoritatilor si institutiilor publice care realizeaza pe baza si in vederea executarii legii o activitate cu un anumit specific- iar pe de alta parte, prin „Administratie publica” intelegem activitatea de organizare a executarii si de executare in concret a legilor de catre autoritatile care compun acest sistem in vederea satisfacerii intereselor generale [3Drept Administrativ, Vol I - Anton Trailescu, Edit Alma Mater, Timisoara, 1999, pag 3].

Administratia publica conceputa ca o activitate are la randul sau doua componente importante: componenta executiv dispozitiva – de adoptare a actelor administrative

de autoritate si componenta de prestare a servicilor publice.

Datorita specificului acestei lucrari, ne va interesa mai degraba prima parte (acceptiune) a conceptului de administratie publica. În organizarea sa, administratia publica din Romania, conceputa ca un sistem de organe, este alcatuita din: Presedintele Romaniei, Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, serviciile descentralizate in judete ale organelor centrale ale administratiei, prefectul si autoritatile administratiei publice locale.

Distinctia intre organizarea administratiei publice in cele doua ramuri – administratia publica locala si respectiv administratia publica centrala, este facuta chiar de catre legiuitorul roman- prin Legea 215/2001 a administratiei publice locale, care reglementeaza organizarea si atributiile organelor administratiei locale.

1.2 – ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE IN ROMANIA

Asa dupa cum am afirmat in sectiunea precedenta, administratia publica, ca sistem de organe, autoritati si servicii publice, poate fi impartita in doua domenii distincte: Administratia publica centrala si administratia publica locala:

Din componenta administratiei publice centrale (care are sediul in capitala tarii si competenta asupra intreg teritoriului national) fac parte:

A) Presedintele Romaniei- este conducatorul statului. Notiunea de presedinte in sine, specifica sistemului de organizare republican, este o etapa a evolutiei organizarii politice. Daca monarhul este conducator pe viata, presedintele este ales prin sufragiu universal si direct (potrivit Constitutiei Romaniei) la o perioada determinata de 5 ani. [4 Vezi Constitutia Romaniei, Titlul III, Capitolul II, art 81, 82,83] Alegerea Presedintelui se face dupa norme clar reglementate de lege. Persoana care candideaza trebuie sa nu fie incompatibila cu functia tintita (sa nu fi fost anterior presedinte mai mult de doua mandate, sa fie cetatean roman, sa indeplineasca criteriile de varsta etc). Dupa validare presedintele nu poate fi membru al vreunui partid si nu poate detine nici o alta functie publica sau privata decat cea de sef al statului. [5 Vezi Constitutia Romaniei, Titlul II, Capitolul II, art 84]

Constitutia defineste si rolul sefului de stat. Potrivit art 80, „Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii. Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate” [6 Vezi Constitutia Romaniei, Titlul II, Capitolul I, art 80].

Potrivit profesorului Antonie Iorgovan [7 Tratat de drept Administrativ, vol II,- Antonie Iorgovan, Editura Nemira, pag 381, Bucuresti 1996], Presedintele Romaniei are o tripla responsabilitate:

- sef al statului

- sef al executivului si,

- garant al Constitutiei.

Functia de sef de stat este o functie de reprezentare atat in interiorul tarii cat si in exterior. În exercitiul acestui rol, presedintele tarii are puterea de a incheia tratate, competenta de a numi sau a rechema reprezentantii diplomatici ai Romaniei in strainatate, poate conferi decoratii, titluri de onoare sau de a numi in rang militari.

În ceea ce priveste statutul de garant al Constitutiei, presedintele statului este chemat sa joace un rol de arbitru intre cele 3 puteri- executiva, legislativa si judecatoreasca si dupa caz, intre stat si societate.

În fine, ca sef al executivului, Presedintele Romaniei are sarcina de a garanta independenta, unitatea teritoriala si suveranitatea statului roman, ceea ce presupune ca presedintele sa fie comandantul fortelor armate ale tarii si in acelasi timp sef al Consiliului Suprem de Aparare.

Sfera atributiilor Presedintelui Romaniei sunt prevazute in textul Constitutiei. În functie de domeniul competentelor sale, se pot distinge: competente referitoare la relatiile cu celelalte puteri ale statului, competente in domeniul reprezentarii si a apararii nationale, respectiv alte competente.