Pagina documente » Stiinte Economice » Fundamentarea deciziilor de finantare si autofinantare de catre agentii economici (S.C. XYZ S.A., Ias

Despre lucrare

lucrare-licenta-fundamentarea-deciziilor-de-finantare-si-autofinantare-de-catre-agentii-economici-s.c.-xyz-s.a.-ias
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-fundamentarea-deciziilor-de-finantare-si-autofinantare-de-catre-agentii-economici-s.c.-xyz-s.a.-ias


Cuprins

CUPRINS:
CAPITOLUL 1. Posibilitati de finantare a activitatii societatilor comerciale si regiilor autonome ...........
3
1.1. Decizia de finantare .....
3
1.2. Asigurarea resurselor prin finantare interna .............
1.2.1. Corelatia dintre autofinantare si imprumuturi
1.2.2. Corelatia dintre autofinantare si amortizare ...
6
7
8
1.3. Asigurarea resurselor prin finantare externa ............
1.3.1. Cresterea de capital prin noi aporturi in numerar ..........
1.3.2. Cresterea de capital prin incorporarea rezervelor ..........
1.3.3. Cresterea de capital prin conversiunea datoriilor ..........
1.3.4. imprumuturi de la institutiile financiare specializate ....
1.3.5. Credite bancare pe termen mijlociu si lung ....
1.3.6. Leasing-ul ..........
9
9
11
11
12
13
14
CAPITOLUL 2. Particularitati ale activitatii desfasurate la S.C. CONSTRUCTII FEROVIARE MOLDOVA S.A. Iasi si influentele asupra finantarii activitatii acesteia ...........
16
2.1. Prezentarea generala a societatii ....
16
2.2. Analiza structurii resurselor angajate de intreprindere in finantarea activitatii de investitii si de exploatare

18
2.2.1. Analiza situatiei generale a patrimoniului la S.C. CONSTRUCTII FEROVIARE MOLDOVA S.A. IASI pe baza structurii activului si pasivului bilantului intreprinderii.......

18
2.2.2. Analiza patrimoniului net(propriu) si a surselor financiare...........
22
2.2.3. Analiza corelatiei creante-obligatii...
23
2.2.4. Analiza lichiditatii si solvabilitatii firmei.........
24
2.2.5. Analiza rentabilitatii si a principalilor indicatori ai randamentului financiar.........

25
2.2.6. Capacitatea de indatorare...
27
2.2.7. Finantarea activitatii la S.C. CONSTRUCTII FEROVIARE MOLDOVA S.A. IASI......

28
2.3. Posibilitati de imbunatatire a finantarii activitatii S.C. CONSTRUCTII FEROVIARE MOLDOVA S.A. Iasi .............
2.3.1. Costul capitalurilor .
2.3.2. Analiza echilibrului financiar ...
2.3.3. Analiza riscurilor ...
2.3.3.1. Analiza riscului de exploatare .........
2.3.3.2. Analiza riscului financiar

40
40
45
57
58
60
Concluzii si propuneri
64
Anexe
Bibliografie

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Fundamentarea deciziilor de finantare si autofinantare de catre agentii economici?Capitolul 1

POSIBILIT?TI DE FINANTARE A ACTIVIT?TII SOCIET?TILOR COMERCIALE SI REGIILOR AUTONOME

1.1. Decizia de finantare

Fundamentarea [1***Dictionarul explicativ al limbii romane- Edit. Academiei, Bucuresti, 1975, pag. 396, defineste termenul de „a fundamenta” astfel „a pune baze temeinice unei conceptii, unei teorii; a demonstra, a argumenta in mod stiintific” ] deciziei de finantare presupune selectarea resurselor ce vor fi angajate in procesul decizional, astfel incat, satisfactia proprietarilor sa fie maxima.

Prin fundamentarea deciziei de finantare, se urmareste retinerea unui profit maxim posibil dupa ce se onoreaza obligatiile catre ceilalti participanti la procesul decizional.

„Decizia de finantare reprezinta optiunea intre­prinderii de a-si acoperi nevoile de finantare a proiectelor avute in vedere fie prin fonduri proprii, fie prin imprumuturi, fie in participatie” [2 Mihai Toma, Felicia Alexandru- Finante si gestiune financiara de intreprindere, Edit. Economica, 1998, pag. 31.]. Oricum ar fi ea, decizia de finantare este proprie fiecarei intreprinderi si fiecarui proiect in parte. Nu exista o decizie optima pentru toate intreprinderile, indiferent de conditiile de loc si de timp.În toate cazurile insa, decizia de investire primeaza asupra deciziei de finantare. Oricare ar fi structura financiara a unei intreprinderi, adica raportul dintre fondurile proprii si creditele utilizate, daca ea este rentabila nu poate avea greutati de finantare. Altfel spus, problema structurarii financiare nu se pune daca rentabilitatea obtinuta sau previzionala este superioara costurilor de finantare.

Adoptarea unei decizii de finantare inseamna a opta intre fonduri proprii si credite bancare in vederea finantarii unui proiect oarecare sau adoptarea unei ponderi anumite a fondurilor proprii fata de creditele bancare. Actul de decizie asupra finantarii apartine, evident, intreprinderii intrucat ea este cea mai interesata in folosirea cu eficienta a fondurilor si obtinerea unor rezultate bune.

In acelasi timp, decizia de finantare nu depinde exclusiv de intreprindere, ci si de banca, de facilitatile pe care le poate obtine in negocierea creditelor sau de actionari si disponibilitatea acestora pentru a subscrie la cresteri de capital, de cererea si oferta pe piata capitalurilor de imprumut, de existenta sau inexistenta unor capitaluri libere, posibil de atras. Daca remuneratia sau costul capitalului propriu sau imprumutat au o pondere foarte mare in luarea unei decizii de finantare, trebuie spus, totodata, ca criteriul rentabilitatii proiectului este hotarator. O intreprindere rentabila va gasi totdeauna capitaluri pentru finantarea proiectelor sale, chiar daca structura sa financiara este indatorata. Mai mult chiar, efectul de indatorare va actiona pozitiv asupra rentabilitatii generale a intreprinderii daca pe ansamblu rata rentabilitatii este superioara ratei dobanzii.

În ultima instanta, toate sursele de finantare tind catre un cost unitar daca avem in vedere factorul risc, asa incat alegerea proportiei fonduri proprii / impru­muturi ar urma sa aiba ioc in functie de oportunitate. Daca investitia este mai putin rentabila, adica pe ansamblu nu acopera usor costul imprumutului, capitalul propriu pare mai ieftin decat creditul. Aceasta apreciere este adesea inselatoare intrucat, re­nuntand la imprumut te poti priva de o crestere economica aducatoare de profit. Si, dimpotriva, daca investitia este rentabila, capitalul propriu pare mai scump, intrucat, in acest caz, impozitul pe profit nu mai este diminuat cu cheltuielile financiare.

Pentru clarificarea alegerii intre cele 2 cai de finantare este indicat a se proce­da la analiza catorva indicatori precum rentabilitatea, solvabilitatea si lichiditatea astfel incat, calea ce urmeaza a fi aleasa sa satisfaca cresterea acestora. Incidenta respectivilor indicatori asupra deciziei de finantare se prezinta in felul urmator [1 Mihai Toma, Felicia Alexandru,-Finante si gestiune financiara de intreprindere, Edit. Economica, 1998, pag. 32.]:

=> daca rentabilitatea scontata este superioara ratei dobanzii este oportuna apelarea la imprumuturi, intrucat, in astfel de cazuri, indatorarea contribuie Ia cresterea masei beneficiului si deci, cresterea randamentului capitalului propriu;

=> decizia de finantare prin indatorare are, de regula, o influenta pozitiva asupra solvabilitatii, numai ca in cazul producerii unor pierderi solvabilitatea se degradeaza mult mai repede;

=> finantarea prin indatorare are o influenta pozitiva si asupra lichiditatii. Avand in vedere insa faptul ca sursele primite prin indatorare au un termen limitat, este necesar ca durata de trebuinta a resurselor sa nu depaseasca scadenta sumelor imprumutate.

Recapituland cele prezentate mai sus, putem prezenta decizia de finantare, ca avand trei mari directii [2 B. Colasse- Gestion financiere de l’ entreprise, PUF, Paris, 1987, pag. 46]:

? alegerea proportiei intre capitalul adus de actionari si de catre actionari si creantieri, respectiv finantarea din fonduri proprii sau prin indatorare.

? alegerea intre reinvestirea surplusului de lichiditati sau distribuirea lui ca dividend.

? alegerea intre finantarea interna sau externa, respectiv intre autofinantare sau cresteri de capital.

Practic, aceste trei posibilitati sunt interdependente. Spre exemplu, politica de autofinantare (finantare interna) conduce inevitabil la micsorarea sau chiar suspendarea distribuirilor.

Structura financiara, privita prin optica circuitului financiar, se prezinta sub forma [1 M. Adochitei, A. Adochitei- Finantele intreprinderii in economia de piata, Tipografia “MITREA”, Piatra-Neamt, 1993, pag. 49.]:

1) capitalurilor proprii aduse de actionari sau obtinute prin reinvestirea profitului ;

2) datorii financiare.

A Bilant P

Active imobilizate Capital propriu

( corporale, necorporale si

financiare Datorii financiare

Activul net de exploatare

Tab.1.Identificarea structurii financiare din bilantul contabil

Din activul circulant se deduc datoriile pe termen scurt aflate sub forma creditelor bancare pe termen scurt si a creditelor comerciale obtinandu-se activul net de exploatare.

Datoriile financiare din pasiv cuprind atat imprumuturi bancare pe termen lung si mediu, cat si imprumuturi obligatare de care beneficiaza intreprinderea si care comporta costuri explicite, fixate prin contracte, al caror nivel nu depinde, numai si in principal, de rezultatele activitatii.

Alegerea unei anumite structuri financiare reprezinta o decizie importanta de politica financiara. Daca acoperirea financiara prin obligatii pe termen scurt confera o anumita suplete pentru intreprinzator, in sensul ca poate sa dezvolte sau sa reduca operativ volumul activitatii, finantarea cu capitaluri permanente este mai putin costisitoare si deci mai avantajoasa. Desi criteriul rentabilitatii este foarte important, decizia in ceea ce priveste structura financiara tine seama, inevitabil, de natura diverselor trebuinte.

1.2. Asigurarea resurselor prin finantare interna

Nevoile de fonduri ale intreprinderilor sunt variate; de la trebuinte de lunga durata si de o valoare ridicata, cum este cazul acti­velor imobilizate materiale, pana la trebu­inte de scurta durata, al caror nivel variaza frecvent in cursul anului in functie de factori interni sau externi, cum este cazul activelor circulante.

Finantarea pe termen lung a intreprinderilor presupune nevoi de fonduri, cu caracter permanent sau pentru perioade mari de timp, operatiune care se poate realiza in diverse forme, functie de conditiile concrete ale intreprinderii si ale pietei financiare. Caile de finantare pe termen lung sunt in stransa legatura cu caile de investire, formand impreuna cu acestea politica financiara a intreprinderii, respectiv gestiunea pe termen lung.

Din punct de vedere al apartenentei fondurilor, distingem finantari din fonduri proprii (autofinantarea, cresteri de capital prin noi aporturi in numerar sau in natura, cresteri de capital prin incorporarea rezervelor la capitalul social, cresteri de capital prin conversiunea datoriilor) si finantari prin angajamente la termen (imprumuturi obligatare, credite bancare, credit-bail). Privite din punctul de vedere .al efortului depus pentru obtinerea lor, sursele de finantare pe termen lung pot fi grupate in doua parti: finantari interne (autofinantarea) si finantari externe (cresteri de capital si imprumuturi diverse).

Autofinantarea; Finantare interna

Prin Cresteri de capital prin noi

fonduri aporturi in numerar si in natura;

proprii Cresteri de capital prin

incorporarea rezervelor;

Cresteri de capital prin

conversiunea datoriilor