Pagina documente » Stiinte Economice » Gest si publicitate. Interpretarea culturala a gesturilor in printurile Coca-Cola

Despre lucrare

lucrare-licenta-gest-si-publicitate.-interpretarea-culturala-a-gesturilor-in-printurile-coca-cola
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-gest-si-publicitate.-interpretarea-culturala-a-gesturilor-in-printurile-coca-cola


Cuprins

CUPRINS
CUViNT INTRODUCTIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1
CAPITOLUL I-Comunicarea non-verbala
I.1 Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I.2 Tipuri de comunicare
I.2.1 Comunicarea vizuala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4
I.2.2 Comunicarea olfactiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
I.2.3 Comunicarea artistica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7
I.2.4 Prezenta personala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
I.2.5 Proxemica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
I.2.6 Limbajul timpului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
CAPITOLUL II-Limbajul gestual al corpului
II.1 O perspectiva de ansamblu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 13
II.2 Gesturile miinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..19
II.3 Gesturile si publicitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..24
CAPITOLUL III-Coca-Cola sub reflector
III.1 Scurta istorie a companiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29
III.2 Analiza de imagine publicitara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..34
III.3 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..51
FINAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 54
BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I COMUNICAREA NON-VERBAL?

Problemele ce se ivesc pe terenul comunicarii prezinta complicatii ce tin de intalnirea mai multor discipline pe acelasi teren , si astfel,examinarea conceptului din perspective variate.Nu ne propunem aici o investigare a teoriilor comunicarii.Surprinderea principalelor tipuri de comunicare non-verbala are rolul de a fixa limbajul gestual in sfera mai larga a domeniului vizat.

I.1 Generalitati

În cadrul speciei umane,comunicarea a existat initial ca un comportament indispensabil indeplinirii functiilor vitale:hrana,reproducere,securitate.Procesul s-a dezvoltat prin aparitia dimensiunii sociale cu raporturi diversificate.Saltul pe o treapta superioara s-a bazat pe rationalitate,control si creativitate.

Numind comunicarea esenta a legaturilor interumane,avem in vedere ca aceasta este singura modalitate a fiintei de a exista.Lucram cu date, informatii, transmitem si receptam de la distanta, programam masini sofisticate,facem cunoscut lumii intregi progresul si bunastarea.Suntem stapanii deplini ai semnificatului.

Sensul”cuminecare” este mai apropiat de menirea launtrica a procesului.”Cuminecarea nu se petrece decat daca exista un rest, si cu atat mai bine cu cat zona de rest e mai mare.Viata si societatea nu ar fi nimic fara intelegere si sensuri,dar ar fi totodata prea putin fara subintelegere,subintelesuri”¹.Arta,oricat ar fi de abstracta,intelege sa fie cumi-necare.Limbajul de azi al literaturii postmoderne se incadreaza aceleiasi sfere.”Caci lumea omului nu e una dezbinata de hotarele aparent rigide ale indivizilor, ci una ce cumineca prin hotarele miscatoare ale insilor.”²

Definitiile stiintifice pun in evidenta transferul de date ce se supune unei

________________

¹ Constantin Noica, Cuvant impreuna despre rostirea romaneasca , ed. Humanitas, Bucuresti, 1996, p.228

² idem

scheme analogice: emitator-canal(cod,zgomot)-receptor,completata recent cu notiunea de feed-back.Din punct de vedere al modalitatilor de expresie pe care le implica,comunicarea se imparte in verbala si non-verbala.A doua categorie are o sfera determinata mai mult de cultura decat de societate si este adesea extrem de localizata.Rolul sau a fost mult timp minimalizat de studiile consacrate limbajului,vazut ca o inventie cheie in evolutia capacitatii comunicative a omului.Diferentele sunt semnificative.Limbajul silentios este guvernat de factori biologici,ceea ce face dificila posibilitatea unui control strict;este continuu(“si tacerea este un raspuns”) fata de segmentul verbalizat care are marcate inceputul si finalizarea;este invatat prin imitatie mai repede decat formele sonore articulate;are un impact emotional accentuat.Nu putem trasa totusi o linie de demarcatie intrucat cele doua componente interactioneaza,sunt dependente.

Într-o comunicare orala, 55% din informatie este perceputa prin intermediul miscarilor corpului. Procentajul a fost stabilit pe la mijlocul anilor ’70 de A.Mehrabian si M.Weiner si expus in Decoding of Inconsistent Communication .

Echivalenta comunicare non-verbala / limbajul corpului este eronata deoarece orice pretentie referitoare la limbaj trebuie sa presupuna o gramatica si o sintaxa cognoscibila. Acest tip de comunicare scapa insa preciziei si regulilor restrictive. Ea deriva din urmatorul set de surse majore: contactul vizual, gura (in special zambetul si grimasele), postura, gesturile, orientarea corpului, mirosul (incluzand parfumurile), distanta corporala (aproape, departe de interlocutor), vestimentatia.

I.2 Tipuri de comunicare

I.2.1 Comunicarea vizuala

Rolul lui “a privi” sau “a nu privi” partenerul de discutie este decisiv, simpla interceptare a privirii fiind tradusa ca dorinta, intentie de a comunica. Cu totii folosim fraze ca “l-a strapuns cu privirea”, “are o privire alunecoasa”, “are ochi mari de copil”. Utilizand asemenea expresii ne referim la marimea pupilelor unei persoane sau la modul ei de a privi.

În stare de excitare pupilele se pot dilata la pana de patru ori fata de marimea normala. Dimpotriva, o stare negativa provoaca contractarea lor, cunoscuta popular sub denumirea “ochi de sarpe”. În secolul al XV-lea femeile din Italia utilizau picaturi (bella-donna) care le dilatau pupilele facandu-le mai atractive. Ochii foarte proeminenti sugereaza o actiune exterioara violenta. Semiinchiderea pleoapelor creeaza iluzia infundarii globului ocular dand figurii un aspect introvertit (privire romantica). Ochii rasei galbene, redusi la fante, tradeaza mai putin reactiile involuntare. De aceea, ascunderea prin masca devine inutila iar rolul sau este preluat de evantai care voaleaza o grimasa sau un zambet.

Pentru a construi relatii bune cu partenerul de discutie, privirea trebuie sa mentina conctactul cu acesta circa 60-70% din timp. Pentru cultura europeana s-a stabilit ca media privirii nu depaseste trei secunde daca persoana se uita in ochii intelocutorului dar acesta o ignora. Daca schimbul este reciproc media privirii este de o secunda. Frecventa mare a privirilor directe la cei din sudul Europei poate fi derajanta pentru altii. Este cazul tarilor asiatice unde japonezii privesc mai mult la gatul omului decat la fata acestuia.De obicei ni se recomanda ca, atunci cand purtam o discutie de afaceri sa ne imaginam un triunghi pe fruntea celeilalte persoane. Prin mentinerea privirii in aceasta zona cream o atmosfera de echilibru.

Ca indice de superioritate, gestul blocarii ochilor este insotit de inclinarea capului pe spate pentru a putea cuprinde intreaga infatisare sau, dupa cum se spune, pentru a “masura din cap pana in picioare”. Uneori inchidem ochii pentru a nu fi martorii unei scene violente sau dezagreabile.Tot cu referire la blocarea privirii dar de data aceasta mai mult pe plan psihic, face recurs Psalmul 115 din Biblie: “Ochi au, dar nu vor sa vada; urechi au, dar nu vor sa auda!”Pasajul se refera la actul venerarii idolilor altor popoare ,grav sanctionat de morala crestina .Spiritul credinciosului nu trebuie sa cada in pacatul idolatriei. Astazi expresia este utilizata la adresa celor care din ignoranta nu vor sa descopere adevarul sau cauza ce le-a intunecat judecata.

Mark Knapp surprinde patru functii majore ale acestui tip de comunicare:

a)primirea feedback –ului - În timpul discutiei sau dupa sustinerea unei demonstratii ne putem privi partenerul pentru a urmari reactiile acestuia, pentru a verifica intelegerea celor expuse; expresia ar echivala verbal cu interogatiile: “tu ce crezi?”, “esti de acord sau nu ?”, “ai prins ideea?”

________________

³Victor Duta,Dictionar de aforisme,expresii,maxime,proverbe,zicatori,Bucuresti,1997,p.255

b) dreptul la replica(echivalent cu “a da cuvantul din ochi” )– Sa ne imaginam ca dorind sa

testeze gradul de insusire a cunostintelor instructorul adreseaza o intrebare. Fara a spune nimic ochii sai se opresc asupra unui participant.Este clar ca elevul in cauza este rugat sa raspunda.

c)stabilirea tipului de relatie intre doua persoane

d)gestionarea spatiului – Privirea reciproca dintre doua persoane micsoreaza psihic spatiul dintre ele, acesta transformandu-se din teritoriu social in spatiu personal sau intim.

În credinta populara ochii sunt oglinda sufletului.Dar cu ajutorul lor nu percepem doar dimensiunea launtrica a omului ci si frumusetea lumii in culori.Culoarea exercita asupra noastra un dublu imbold:psihologic si fiziologic.Este de ajuns sa privim un panou in care domina rosu,portocaliu sau galben ca sa incercam o senzatie de incalzire,de atmosfera relaxanta.Senzatia luminoasa persista un timp pe retina.De aceea picurii ploii de toamna ne par alungiti iar fulgii de nea intruchipeaza fire albe ce cad pe pamant.

I.2.2Comunicarea olfactiva

Fiecare specie are o fizionomie osmica particulara.Prin mirosul pe care il emana-pur mesaj chimic-vietuitoarele,ca si omul,isi semnaleaza prezenta.De exemplu,mata-mata,testoasa uriasa din Amazonia,foloseste mirosul respingator de putred pentru a-si atrage victimele.Pentru noi,mesajele olfactive ofera protectie contra substantelor agresive, sustin apetitul, ne leaga in reflexe conditionate respiratia.Informatiile colectate de acest analizator au rolul de a umple golul de imagine al unei persoane, ajutand la formarea unei reprezentari globale.

Simtul mirosului functioneaza din primele zile ale vietii.Cu ajutorul lui copilul isi poate recunoaste mama. Un individ antrenat poate disocia la pana 10 000 de mirosuri diferite.Civilizatia moderna utilizeaza mirosurile si apeleaza constant la ele :sapun parfumat, apa de toaleta, creme si parfumuri;aer conditionat, lacuri si vopsele;alimente cu miros irezistibil. Parfumul se asociaza ideii de placut, imbietor, savuros.Mosc si camfor isi daruiau puternicii Orientului;tamaie si zmirna au constituit daruri de cult religios.

Recunoastem prin miros daca printr-o incapere a trecut o anumita persoana.Stim ca lucrurile ne pastreaza mirosul propriilor noastre maini.Uneori impactul poate fi asa de puternic incat mintea,zdruncinata de amintire,se incapataneaza sa parcurga drumul invers spre identificare.Situatia este redata in mod admirabil de romancierul Marcel Proust :”in clipa in care inghititura [...]imi atinse cerul gurii,am tresarit, atent la lucrul extraordinar ce se petrecea in mine.Las ceasca din mana si ma indrept spre mintea mea, care trebuie sa gaseasca adevarul.[...]Dar cand dintr-un trecut indepartat nu mai dainuieste nimic,singure,mirosul si savoarea,raman inca multa vreme ca niste suflete,sa-si aduca aminte, sa astepte,sa nadajduiasca ,pe ruina a tot ce ramane.”4

Capacitatea parfumului de a putea fi sesizat fara sa fii vazut vorbeste despre transcendenta.Atenienii lasau sa zboare in timpul mesei porumbei ale caror aripi erau unse cu esente placut mirositoare caci acestea erau considerate purificatoare.

Repertoriul de semnificatii ce pot fi transmise prin intermediul acestui canal raman insa destul de reduse.Se stie ca emisia feromonilor de spaima este promt receptionata de animale.Tot mesajele olfactive joaca un rol major in atractia sexuala si,probabil,in simpatia sau respingerea pe care o resimtim de la primul impact fata de o persoana sau alta.

I.2.3 Comunicarea artistica

Artele frumoase fac apel la bogatia si gingasia sufletului. Scriitorul si romanul, pictorul si tabloul,compozitorul si cvartetul, dansatorul si scena sunt purtatori fideli ai drumului spre catharsis. Eul liric rasuna din abisul existentei fie ca e purtat de freamatul neobosit al lui Dionysos,fie ca se integreaza privirii solare a lui Apollo.

Comunicarea muzicala este intraductibila in limbaj articulat dar are echivalente grafice intr-un sistem propriu de notatie. Caracterul sau sublim este bine surprins de E. Cioran:”de n-am fi avut suflet,ni l-ar fi creat muzica.”Ceea ce atrage la contactul cu opera este factura ei spirituala, nu neaparat rigoarea ideilor sau logica lor. Se cauta inefabilul dar mai ales emotia pura, nedisimulata.

Interesul estetic este suscitat de latura sensibila a mesajului,de coloratura senzorial-afectiva a informatiei. Ideea ca se poate caracteriza si aprecia adecvat o opera pe baza unei singure ascultari este o eroare cumplita. Enuntul artistic este prin excelenta

________________

4 Marcel Proust,În cautarea timpului pierdut,Editura pentru literatura,Bucuresti,1968, vol.I ,p.60

plurisemantic.Sensul este relativ ambiguu,clarobscur. Traind muzica,surmontam imanentul intr-o aspiratie spre transcendent. Acesta este de fapt mesajul cantarilor liturgice, bisericesti.

Compozitorul gandeste in motive(o formatie de 3-4 sunete)sau teme(unitate mai vasta,construita din cateva motive). Împrejurarile care freamata sensibilitatea sa influenteaza uneori atat de adanc procesul creator incat determina in mod intim alegerea mijloacelor de expresie. Îndragostit de o doamna de curte,Paganini uimeste auditoriul prin simplitatea melodiei sale:”Nu lasasem decat coarda SOL si MI;aceasta trebuia sa exprime sentimentele unei fete,prin intermediul celeilalte trebuia sa se faca auzit limbajul pasional al iubitului[...].Venea apoi impacarea celor doi care executau un pas de deux,incheiat printr-o coda indracita.’’5