Pagina documente » Medicina » Glanda tiroida. Studiul anatomopatologic al catorva afectiuni tiroidiene la om

Despre lucrare

lucrare-licenta-glanda-tiroida.-studiul-anatomopatologic-al-catorva-afectiuni-tiroidiene-la-om
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-glanda-tiroida.-studiul-anatomopatologic-al-catorva-afectiuni-tiroidiene-la-om


Cuprins

Cuprins
Capitolul 1. Anatomia ,morfologia si fiziologia glandei tiroide la mamifere
(om)-aspecte normale
1a-Anatomia si morfologia glandei tiroide
1a1. Caracterizare generala a sistemului endocrin
1a2. Scurt istoric al cercetarilor asupra glandei tiroide
1a3.Originea si dezvoltarea glandei tiroide
1a4.Localizarea si structura macroscopica a glandei tiroide
1a5.Vascularizatia si inervatia glandei tiroide
1a6.Structura microscopica a glandei tiroide
1b-Fiziologia glandei tiroide
1b1.Biosinteza hormonilor tiroidieni
1b2.Transportul plasmatic al hormonilor tiroidieni
1b3.Metabolismul hormonilor tiroidieni
1b4.Reglarea functiei tiroidei
1b5.Actiunile hormonilor tiroidieni
Capitolul 2. Cateva afectiuni patologice tiroidiene ale organismului uman
2.1. Caracterizarea disfunctiilor tiroidiene(hipertiroidismul si hipotiroidismul)
2.2. Tirotoxicoze
2.3. Gusa toxica multinodulara
2.4. Adenomul toxic tiroidian
2.5. Tiroidite
2.6. Neoplasmul tiroidian
2.7. Mixedemul
2.8. Forme patologice rare ale glandei tiroide
2.9. Boala Graves-Basedow(caracterizare in detaliu)
Capitolul 3. Contributii personale privind studiul anatomopatologic al catorva afectiuni tiroidiene la om
3.1.Introducere
3.2.Materiale si metode
3.3.Rezultate
3.4.Discutii si concluzii

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul 1

ANATOMIA,MORFOLOGIA SI FIZIOLOGIA GLANDEI TIROIDE LA

MAMIFERE(OM)-ASPECTE NORMALE

1a Anatomia si morfologia glandei tiroide

1a1 Caracterizare generala a sistemului endocrin

Capacitatea tesuturilor specializate de a functiona in mod intregrat ca fiind componente ale organismului intact este posibila,in mare parte,prin intermediul a trei sisteme ale comunicarii extracelulare: 1-sistemul nervos,care transmite semnale electrochimice intre creier si tesuturile perifericesau intre tesuturi in cadrul circuitelor reflexe; 2-sistemul endocrin,care elibereaza mediatori chimici numiti hormoni in circulatie pentru a actiona la distanta fata de locurile lor de origine; 3-sistemul imunitar,care protejeaza organismul impotriva amenintarilor externe (bacterii,virusuri,fungi) si interne (malignizarea).S-a constatat ca nu este o distinctie mare intre sistemul nervos si endocrin.Astfel sistemul nervos elibereaza agenti chimici care pot actiona ca mediatori locali sau ca adevarati hormoni in circulatie,si hormoni de mai multe tipuri care pot de asemenea actiona ca mediatori neuorogenici in sistemul nervos central.La nivelul hipotalamusului si hipofizei este o legatura intima intre sistemul nervos si endocrin,care serveste la integrarea celor doua sisteme intr-un control functional unit.Sistemul imunitar,care a fost mult timp considerat a functiona autonom,este acum recunoscut ca un sistem reglat,supus controlului endocrin si neural(Larsen,1992).

Glandele endocrine(endos=inauntru,crinos=secretie),numite si glande cu secretie interna,sintetizeaza substante chimice -hormoni- care, eliberate in curentul sangvin sau limfatic, ajung in celule si controleaza variate mecanisme morfo-functionale ale unor celule specializate.

Intreg acest ansamblu format din glande endocrine, hormoni,caile de transport ale hormonilor si celulele influentate de hormoni alcatuiesc sistemul endocrin.

Elementele de baza ale sistemului endocrin sunt doua tipuri de celule specia-lizate:

1-celula endocrina, purtatoare a unei substante chimice cu rol de mesager( purta-toare a unei informatii) numita hormon;

2-celula tinta,care contine un receptor specific ce primeste informatia(transmisa de hormon) si raspunde printr-un anumit efect.

Mecanismul functionarii sistemului endocrin poate fi explica din punct de vede-re biocibernetic.

Sistemul este deschis:diferiti factori din afara sistemului il pot influenta (Rabega,1983).

Prin definitia originala ,celulele endocrine sunt cele producatoare de secretii, pe care le elibereaza direct in circuitul sangvin sau limfatic care le transporta la celulele organismului ,asupra carora isi exercita actiunea.Aceste celule ,de obicei, sunt grupate si formeaza glande endocrine ce nu au un canal de scurgere a secretiei diferentiindu-se de glandele cu secretie extrena care au un astfel de canal.

Hormonul este o substanta chimica produsa de o celula (glanda endocrina) specializata,cu rol de mesager, purtator al unei informatii care determina raspunsurile a priori programate ale celulelor tinta ,cand sunt recunoscute si legate de receptori relativ specifici ,avand ca rezultat un efect(e) biologic celular amplificat.

Activitatea biologica hormonala rezida in complexul hormon-receptor.

Receptorul hormonal este o macromolecula specializata ,avand situsuri cu stereospecificitate pentru hormon (fiind situat pe membrana celulara sau in cito-plasma si nucleul celulelor tinta) care capteaza ,concenteaza si leaga reversibil hormonul si ,activat de hormon ,transmite mesagul hormonal lasistemul de reglare celular producand un efect(Pitis,1962).

Hormonul constituie un semnal care induce o actiune in celula tinta.Programul raspunsului la un hormon specific este costituit in celula tinta printr-un proces genetic de diferentiere.Informatia exista numai atata vreme cat exista si un receptor care sa-i descifreze mesajul.Rolul receptorului este de a distinge un semnal particular din multitudinea semnalelor care ajung in celula ,de a prelucra acest semnal si a-l transmite , pentru a se realiza un raspuns celular corespunzator.

Sistemul endocrin func tioneaza conform legii generale a sistemului cibernetic (actiune-reactie), deoarece trebuie sa tinda sa mentina un echilibru final constant , adica sa asigure homeostazia , permitand organismului adaptarea la variatiile care-i sunt impuse din exterior sau din interior.Mentinerea homeostaziei presupune reglarea unor enzime ,cofactori,electroliti s.a. care realizeaza un mediu optim pentru mecanismele biochimice ale organismului(Pitis,1985).

Glanda tiroida ,desi nu este esentiala pentru supravietuire, exercita prin hormonii sai numeroase si complexe actiuni.La plante si animalele inferioare nu exista tesut tiroidian recognoscibil ,dar s-a evidentiat prezenta de tirozine iodate (monoiodo-tirozina si diiodotirozina).In schimb ,la toate vertebratele exista tesut tiroidian organizat, care secreta hormoni iodati :tiroxina(T4) si triiodotironina(T3).Hormonii tiroidieni sunt necesari cresterii si dezvoltarii si, ulterior, prin influentele pe care le asupra proceselor oxidative celulare si asupra metabolismului glucidic,lipidic si protidic, contribuie , impreuna cu alti hormoni , la mentinerea unui nivel metabolic optim pentru desfasurarea normala a functiilor.Activitatea functionala a glandei tiroide este reglata atat prin mecanisme intrinseci - tiroida fiind unica glanda care isi autoregleaza secretia, cat si prin tirotropina adenohipofizara(TSH),a carei secretie este modulata printr-un mecanism de feedback negativ de concentratia plasmatica a hormonilor tiroidieni liberi asupra complexului hipotalamo-hipofizar.

Tiroida este unica intre glandele endocrine datorita depozitului mare de hormoni pe care-l contine si ratei in general scazute la care are loc in mod normal turn-over-ul hormonal.Astfel si acest aspect al economiei hormonilor tiroidieni are valoare homeostatica(Wilson,1992).

1a2 Scurt istoric al cercetarilor asupra glandei tiroide

Glanda tiroida a fost descrisa pentru prima data de Vesalius (1543), care o considera insa drept o glanda cu secretie externa.Cercetatorii de mai tarziu au stabilit ca nu are canal excretor ,mult timp insa nu au putut sa spuna nimic cu privire la functia si importanta ei.Insa in 1606 ,Paracelsus cretinismul la organismele in crestere datorita alterarii functiei tiroidiene.In 1786,Parry descrie hipertiroidismul.In 1802, Flaiani hipotiroidismul.In 1820,coindet introduce iodul in tratamentul gusii.In 1833,Boussingault recomanda iodul pentru prevenirea gusii(Labhart,1987).

Sindromul datorat lipsei secretiei tiroidiene , mixedemul postoperator, a fost semnalat de chirurgi in 1879 , dupa indepartarea totala a glandei in cazuri de gusa.Aceasta boala, observata si fara extirpari chirurgicale, a fost tratata cu succes prin administrare pe cale enterala de tiroida animala ,pentru prima data in 1891 de catre Murray(Crisan,1987).

Sindromul descris mai demult de Graves si Basebow (1835) a fost recunoscut ca o hipersecretie aglandei tiroide de Moebius in 1886.In 1893, Friedrich von Muller a demonstrat balanta metabolica negativa in hipertiroidism .Chimistul Oswald , in 1899, a izolat din tiroida o substanta proteica iodata cu o greutate moleculara de 700 000 ,care reprezinta componentul activ al coloidului ,iodotiroglobulina.

In 1912 ,Gudernatsch recunoaste accelerare metamorfozei ca fiind cauzata de tiroxina.

In 1913, Plumma descrie adenomul toxic al glandei tiroide.

Tiroxina ,substanta cristalina foarte activa , a fost izolata din tiroida de Kendall, in 1914.Structura chimica a acestei substante a fost deslusita de Harrington si Barger in 1972, ei reusind chiar sintizarea tiroxinei din compusi organici cunoscuti.In 1941-1943, mai multi cercetatori au descoperit ca anumite substante chimice impiedica producerea hormonului tiroidian.Sunt deosebit de importante cercetarile referitoare la patogenia ,terapia si profilaxia hipofunctiei tiroidiene ,a gusii si cretinismului cu mixedem, boala care se observa endemic in unele regiuni, unde din apa ,sare si alimente lipseste cantitatea necesara de iod.Semnalam ca intrebuintarea iodului radioactiv artificial (1938-1945) de catre Hertz, Roberts, Means si Evans, lamurirea metabolismului compusilor iodati anorganici si organici,a adus rezultate importante in cunoasterea proceselor biochimice care au loc in cursul elaborarii hormonilor in glanda tiroida (Crisan,1957).

In 1952 are loc descoperirea triiodotironinei de catre Gross,Pitt-Rivers,Roche, Michel si Lissitzky.

In 1956,Adams,Purves si Mc Kenzie au descoperit stimulatorul cu lunga actiune asupra tiroidei (the long-acting thyroid stimulator-LATS) in serul bolnavilor tirotoxici.Rose si Witebsky provoaca experimental tiroiditele autoimune la iepuri. Roitt,Doniach, Campbell si Hudson descopera anticorpi tiroidieni in tiroidita Hashimoto.

In 1970 ,Guilemin si Schally au izolat cu succes hormonul ce elibereaza tirotropina (TRH) din extractele hipotalamice.Gillesen si colaboratorii au stabilit constitutia chimica a TRH si au sintetizat hormonul.

In 1970,Sterling a descoperit ca tiroxina este deiodata la triiodotironina in tesuturile periferice.

In 1972, Oppenheimer a stabilit prezenta receptorilor specifici pentru triiodo-tironina in nucleul celulelor anumitor tesuturi.

In 1974, Smith si Hall au gasit ca serul dela pacientii cu boala Graves contine imunoglobuline care se leaga la receptorul TSH al membranei celulare tiroidiene(Labhart,1987).

Cercetarile nu s-au oprit la aceasta data, ele continua si la ora actuala incercand sa faca lumina asupra vastei patologii a glandei tiroide, cat si asupra anumitor aspecte ale fiziologiei acestei glande.

1a3 Originea si dezvoltarea glandei tiroide

Prin filogenia sa , embriologeneza sa si prin anumite aspecte ale functiei sale , glanda tiroida dezvaluie relatia sa primitiva cu tractul gastrointestinal.

Capacitatea tiroidei de a metaboliza iodul si de a-l incorpora intr-o varietate de componente organice este larg in cadrul regnului animal si vegetal.MIT-monoiodotirozina(3 monoiodo-L-tirozina) si DIT-diiodotirozina (3,5--diiodo-L-tirozina) sunt prezente intr-o varietate a faunei nevertebratelor incluzand molustele, crustaceii,celenteratele, anelidele si insectele, precum si anumite alge marine.In formele lor inferioare ,totusi, nu este prezent tesutul tiroidian proriu-zis.Tesutul tiroidian este incredintat vertebratelor si este prezent la toate speciile acestora.

La vertebrate inferioare, controlul functiei tiroidiene este mediat de o tirotropina hipofizara(thyroid- stimulating hormone,TSH).La vertebratele superioare , cotrolul secretiei TSH este , in schimb , influentat de catre TRH( thyrotropin- releasing hormone) cu origine hipotalamica.La multe vertebrate inferioare , un raspuns functional al axului hipofizo- tiroidian la TRH nu a putut fi elucidat , desi TRH este prezent la nivelul creierului.

Forma tiroidei normale este pentru prima data recunoscuta la o luna dupa conceptie cand embrionul are aprox. 3,5- 4 mm in lungime.Primordiul apare ca o ingrosare a epiteliului planseului faringian de la baza limbii care formeaza mai tarziu un diverticul din endodermul planseului.Avand o crestere continua, diver-ticulul median (punga lui Bochdalek) sufera plasare caudala sub unei mase pline de celule."Tulpina" primitiva,care lega primordiul cu planseul faringian , sufera elongatie formandu-se tractul tiroglos aflat de obicei intr-o pozitie oblica.In timpul plasarii caudale , ajungand in dreptul faringelui si traheei, primordiul ia o forma bilobata unindu-se cu partea ventrala a celei de a patra pungi faringiene.In mod normal, tractul tiroglos sufera fragmentare si dispare in aprox. a doua luna de la conceptie.La punctul sau de origine se formeaza o mica adancitura la jonctiunea treimii mijlocii si posterioare a limbii ,luand nastere foramen caecum (Wilson,1992).