Pagina documente » Stiinte Economice » Inflatia. Forma de manifestare a dezechilibrelor monetare

Despre lucrare

lucrare-licenta-inflatia.-forma-de-manifestare-a-dezechilibrelor-monetare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-inflatia.-forma-de-manifestare-a-dezechilibrelor-monetare


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I INFLATIA - FORMA DE MANIFESTARE A DEZECHILIBRELOR MONETARE 6
1.1 CONCEPTUL DE INFLATIE 6
1.2 CAUZE SI FORME DE MANIFESTARE 9
1.2.1 Inflatia declarata (forte) 10
1.2.1.1 Intrarea in inflatie 10
1.2.1.2 Inflatia prin cerere 11
1.2.1.3 Inflatia prin costuri 14
1.2.1.4 Inflatia importata 16
1.2.1.5 Inflatia structurala 17
1.2.1.6 Procesul de dezvoltare a inflatiei 19
1.2.1.6.1 Inflatia deschisa 19
1.2.1.6.2 Inflatia ascunsa 21
1.2.1.7 Iesirea din inflatie 21
1.2.1.7.1 Hiperinflatia 21
1.2.1.7.2 Deflatia 22
1.2.1.7.3 Stabilizarea 23
1.2.2 Inflatia tiritoare (lenta) 24
1.3 EFECTELE ECONOMICE SI SOCIALE ALE INFLATIEI 25
1.3.1 Evolutii economice 25
1.3.2 Consecintele sociale ale inflatiei 27
CAPITOLUL II STUDIU COMPARATIV PRIVIND EVOLUTIA INFLATIEI iN TARILE DEZVOLTATE SI CU ECONOMIE iN TRANZITIE 30
2.1 INFLATIA iN TARILE DEZVOLTATE 30
2.2 INFLATIA iN TARILE iN CURS DE TRANZITIE 34
CAPITOLUL III FENOMENUL INFLATIONIST iN ROMiNIA 44
3.1 EVOLUTIA PROCESULUI INFLATIONIST 44
3.1.1 Introducere 44
3.1.2 Situatia economica a Rominiei inainte de 1989 45
3.1.3 Procesul inflationist in perioada 1990 - 1998 47
3.2 CAUZE SI FORME DE MANIFESTARE 53
3.2.1 Cauzele principalelor dezechilibre din economie 53
3.2.1.1 Dezechilibrul structural intre cerere si oferta 53
3.2.1.2 Deficitul extern 55
3.2.1.3 Deficitul public 58
3.2.2 Politica veniturilor 61
3.2.3 Politica cursului de schimb 64
3.3 IMPACTUL INFLATIEI 66
3.3.1 Efecte asupra populatiei 66
3.3.2 Efecte asupra sectorului real 68
3.3.3 Efecte asupra sectorului financiar 69
3.4 POLITICA MONETARA SI CONTROLUL INFLATIEI 70
3.4.1 Masa monetara 70
3.4.2 Curs de schimb 71
3.4.3 Nivelul dobinzilor 73
CONCLUZII 78
ANEXA 79
BIBLIOGRAFIE 80

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

INTRODUCERE

Dupa mai bine de opt ani de la prabusirea comunismului in tarile din Europa, tranzitia spre economia de piata continua in toate aceste tari. Procesul este in continuare destul de dificil; totusi este de remarcat ca tarile care au abandonat mai repede mecanismele centralizate de conducere a economiei sunt cele care deja culeg primele roade ale organizarii pe principiile pietei, in timp ce tarile in care reforma nu a fost dusa pana la capat intampina dificultati. Este si aceasta o dovada ca economia de piata are nevoie de un ansamblu de structuri si institutii pentru a-si demonstra eficienta si performantele. Mai mult decat atat, aceste structuri si institutii nu pot fi proiectate pentru o lume ideala, ci trebuie sa functioneze acum, in conditiile concrete ale sfarsitului de mileniu.

Daca se poate vorbi despre vreun avantaj al tarilor ex-comuniste, acela este de a avea o tinta precisa: economia de piata. Tarile europene din acest grup doresc totodata integrarea in Uniunea Europeana, astfel ca obiectivul lor fundamental este si mai clar conturat: ele trebuie sa transpuna in tarile respective tipul de structuri si institutii care functioneaza acum si care se pregatesc in Uniunea Europeana. Institutiile, procedurile si functiile trebuie create pornind doar de la modelul care se construieste acum in tarile membre ale Uniunii Europene.

Politicile urmate de autoritatile acestor tari trebuie sa tina pasul cu cerintele noilor obiective. Stiinta economica a suferit enorme modificari in ultimele sapte decenii si totusi cu greu se poate spune ca a tinut pasul cu schimbarile imprimate in primul rand de progresul tehnologic, dar si de mondializarea economiei. Oricum politica economica nu are alta sansa decat de a se alinia conditiilor actuale si viitoare, fara a mai incerca sa repete experiente depasite de istorie.

În acest cadru, una din problemele importante cu care se confrunta societatea la nivel mondial cat si national este cea a inflatiei si a efectelor economice si sociale ale acesteia. Inflatia considerata un semn al unor dezechilibre din economie, impune necesitatea controlarii ei si a evitarii pe cat posibil a procesului inflationist.

Inflatia si politicile antiinflationiste din Romania reprezinta obiectul lucrarii de fata.

Primul capitol al lucrarii prezinta conceptul de inflatie, cauzele si formele de manifestare alaturi de efectele economice si sociale ale acesteia.

Capitolul al doilea descrie comparativ evolutia inflatiei in tarile dezvoltate si in cele cu economie in tranzitie.

În capitolul al treilea este analizat procesul inflationist din Romania. Prima parte este dedicata prezentarii economiei romanesti in ultimii ani de conducere planificata. În partea a doua se arata dezechilibrele grave aduse economiei romanesti de perioada de comunism si de economie centralizata, iar in partea a treia, efectele acestor dezechilibre. Subiectul ultimei parti a acestui capitol il reprezinta politica monetara si controlul inflatiei.

Datorita multiplelor cauze care ii sunt asociate, inflatia, ca fenomen persistent si daunator in economie, nu poate fi stapanita decat prin aplicarea unui complex de masuri corelate, iar rezultatele acestora nu pot aparea, in mod obiectiv, imediat. Esential este insa ca politica economica sa fie in mod consecvent orientata spre combaterea cauzelor care genereaza inflatia, transmitand astfel un mesaj convingator publicului (agenti ecoomici si populatie) din tara si, egal de important, lumii financiare internationale.

CAPITOLUL I

INFLATIA - FORM? DE MANIFESTARE A DEZECHILIBRELOR MONETARE

1.1 CONCEPTUL DE INFLATIE

Unul din obiectivele esentiale ale politicii economice este, in cazul majoritatii statelor contemporane, combaterea sau macar limitarea inflatiei. Cu toate acestea, nu numai definirea si masurarea inflatiei, ci si insasi natura fenomenului inflationist actual, precum si mijloacele cele mai potrivite de lupta contra inflatiei continua sa provoace numeroase controverse. Desi exista diferentieri intre diversele curente de gandire economica, sociala si politica privind natura si efectele inflatiei, se poate vorbi de un consens privind necesitatea controlarii inflatiei si evitarii procesului inflationist.

Sensul initial al notiunii de "inflatie" este legat de ideea de "umflare", de "crestere", insa de o crestere daunatoare. De obicei, se considera ca aceasta stare provine din existenta unei cantitati excedentare de moneda, dar inflatia nu este legata numai de fenomenele monetare.

În analizele moderne o alta idee as­ociata notiunii de "inflatie" este aceea ca inflatia constituie un fenomen dinamic, care apare in miscare, in cazul in care echilibrul este perturbat, pentru a fi regasit din nou. Limbajul economic contemporan este foarte sugestiv in aceasta privinta, cuprinzand expresii ca "presiuni inflationiste", "tensiuni inflationiste" (fenomene inflationiste minore si partiale) toate acestea sugerand ca inflatia apartine domeniului dinamicii economice. Deci, inflatia este un fenomen care se desfasoara in timp si care reflecta anumite "forte" contrare care intretin sau deregleaza o miscare prealabila.

Inflatia este o expresie a fenomenului de accelerare, adica a unui fenomen de crestere a vitezei diverselor procese, in particular a vitezei de circulatie a monedei si a vitezei de crestere a preturilor.

Din punct de vedere istoric, inflatia a fost definita, pentru prima data, ca un fenomen monetar. Potrivit definitiei clasice a inflatiei, aceasta este un fenomen care consta, in esenta, in aparitia in circulatie a unei cantitati excedentare de moneda, care creeaza un dezechilibru.

Ideea ca inflatia inseamna o cantitate excedentara de moneda si ca acest excedent deregleaza viata economica este foarte veche. Acest lucru este confirmat de intreaga istorie monetara a secolului XIX si a primelor decenii ale secolului XX. Într-adevar, de fiecare data cand, in istorie, autoritatile au decretat cursul fortat al monedei, desfiintand astfel convertibilitatea in aur a biletelor de hartie, ele au desfiintat prin aceasta mecanismul de delimitare a emisiunii monetare. Aceste masuri au fost adoptate, de obicei in perioade critice - de razboi sau de dupa razboi -, cand cheltuielile statelor au fost foarte mari si desfiintarea legaturii cu aurul (reprezentata de convertibilitate) a permis acoperirea acestor cheltuieli prin emisiuni monetare, ceea ce a provocat de fiecare data inflatie.

Acest tip de inflatie - cunoscut sub denumirea de " inflatie monetara" - este definit prin celebra "ecuatie a schimbului" lui I. Fisher:

M x V = P x T

unde M = masa monetara

V = viteza de circulatie a monedei

P = nivelul general al preturilor

T = volumul tranzactiilor

Conform acestei ecuatii, daca masa monetara M creste foarte mult, fara nici o masura, celelalte elemente ale schimbului monetar vor suferi consecintele. Astfel, presupunand ca M este factorul cauzal, si anume, proportional cauzal al modificarii lui P, se obtine o prima definitie a inflatiei.

În acest context, s-ar putea spune ca teoria cantitativa, in forma sa cea mai simpla, dar si cea mai veche, este tocmai expresia fenomenului inflationist. Deoarece, conform acestei teorii, volumul tranzactiilor, T, nu poate creste, pentru ca se afla intotdeauna la nivelul maxim permis de factorii de productie existenti, iar viteza de circulatie a monedei, V, de asemenea, nu se modifica, fiind legata de obiceiuri, gusturi, preferinte, etc. care, pe termen scurt raman neschimbate. În consecinta, cresterea masei monetare duce in mod necesar la cresterea preturilor.

Indiferent de forma inflatiei, aceasta este generata in principal de fenomenul de disparitate. Fenomenul inflatiei este provocat nu de faptul ca un anumit element - masa monetara - creste in marime absoluta, ci de faptul ca modificarea respectiva are loc in discordanta fata de alte elemente ale schimbului monetar, (adica din cresterea mai rapida a cantitatii de moneda comparativ cu cresterea altor variabile ale economiei). Ceea ce conteaza nu e faptul in sine ca masa monetara creste, ci faptul ca masa monetara creste mai repede decat alte elemente cu care este, in mod normal, corelata (astfel viteza evolutiei monetare este excesiva, depasind viteza evolutiei elementelor reale).

Esenta inflatiei consta in disparitatea dintre evolutia monetara, "umflata" artificial, pe de o parte si evolutia naturala a economiei reale, pe de alta parte. Din aceasta cauza, termenul de "inflatie" se aplica si altor variabile decat moneda. Se vorbeste, de exemplu, de "inflatie bugetara", de "inflatie salariala", care sunt asociate in mod evident cu inflatia monetara, dar care pot fi si fenomene independente.

"Inflatia bugetara" desemneaza o situatie in care volumul veniturilor si cheltuielilor bugetului national cresc mai repede decat alte elemente. "Inflatia bugetara" este disparitatea dintre cresterea elementelor bugetului si alte variabile ale economiei.

"Inflatia salariala" apare intr-o societate care cedeaza presiunilor puternice ale sindicatelor, ceea ce face ca salariile sa creasca intr-o masura mai mare decat alte variabile ale economiei.

Înseamna ca se pot gasi atatea forme de inflatie cate posibilitati teoretice de asociere a doua cate doua variabile economice exista. Inflatia este un fenomen rezultat numai prin raportare.

În lucrarile economice actuale, inflatia este definita, de regula, prin cresterea preturilor desi, de obicei se precizeaza ca nu orice crestere a preturilor este inflationista.

În mod evident, pentru a face distinctie intre o crestere de preturi neinflationista si una inflationista, e necesar sa se ia in considerare, in primul rand, gradul de generalitate al cresterilor de preturi. În economie pot avea loc cresteri sau reduceri de preturi sau pot exista preturi ce nu se modifica; exista situatii in care corelarea tuturor miscarilor de preturi antreneaza o crestere a nivelului general al preturilor, caz in care exista inflatie si situatii in care, desi au loc cresteri ale preturilor anumitor bunuri, nu exista o crestere generala a preturilor si deci nu exista inflatie. Rezulta ca inflatia este o miscare de antrenare, in care se majoreaza nivelul mediu al tuturor preturilor. Însa, gradul de generalitate al cresterilor de preturi nu este un criteriu suficient pentru definirea inflatiei. Pentru a exista inflatie, mai trebuie ca majorarea generala de preturi sa fie o crestere care nu contine in sine, insasi principiul care sa o opreasca.

Maniera corecta de a defini inflatia consta in a spune ca aceasta este o tendinta de crestere generalizata si accelerata a preturilor.