Pagina documente » Politehnica » Influenta volumului corpului supus deformarii si a conditiilor exterioare de frecare asupra rezistent

Despre lucrare

lucrare-licenta-influenta-volumului-corpului-supus-deformarii-si-a-conditiilor-exterioare-de-frecare-asupra-rezistent
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-influenta-volumului-corpului-supus-deformarii-si-a-conditiilor-exterioare-de-frecare-asupra-rezistent


Cuprins

Cuprins :
Cap. 1 .............. pag. 1
1.1. Consideratii teoretice privind tema de cercetare aleasa ...... pag. 1
1.2. Metodica de cercetare si aparatura utilizata..... pag. 17
1.3. Prelucrarea datelor experimentale. pag. 19
Cap. 2: ............ pag. 42
2.1. Prezentarea sectiei (prezentarea fluxului tehnologic general, utilajul de baza si auxiliar al sectiei) .............pag. 42
2.2. Analiza programului sortimental al sectiei pe o perioada
anterioara privind gama sortimentala de produse si
materiale metalice ... pag. 51
2.3. Reproiectarea tehnologica pentru sortimentul studiat in
vederea cresterii productivitatii .. pag. 53
2.4. Verificarea principalelor subansamble ale utilajului de
baza pentu varianta adoptata ..... pag. 64
2.4.1. Determinarea fortei de laminare ............. pag. 64
2.4.2. Calculul si verificarea motorului de actionare ............ pag. 67
Concluzii .........pag. 71

EXTRAS DIN DOCUMENT

?1.1. Consideratii teoretice privind tema de cercetare

aleasa.

Rezistenta la deformare reprezinta rezistenta pe care o opun metalele si aliajele deformarii lor plastice, in conditii concrete de temperatura, viteza de deformare, grad de deformare, schema mecanica a deformarii, conditii de frecare, etc, ale proceselor de prelucrare plastica prin presiune. Un material metalic se va deforma cu atat mai usor cu cat rezistenta sa la deformare are o valoare mai mica.

Pentru ca rezistenta la deformare sa fie cat mai mica trebuie create conditii ca la nivelul retelei cristaline a materialului metalic supus deformarii, sa se realizeze o deplasare usoara a dislocatiilor indiferent de densitatea lor si de blocarile existentiale pe planele de alunecare.

Cresterea rezistentei la deformare ca urmare a ingreunarii deplasarii dislocatiilor atrage dupa sine necesitatea maririi fortelor exterioare pentru ca deformarea sa poata continua.

Expresia generala a rezistentei la deformare se obtine din ecuatia simplificata a plasticitatii in care tensiunea principala maxima (?1) este egala si de sens contrar cu rezistenta la deformare (p):

de unda rezulta:

p = k + q (1.1)

in care: - k este rezistenta la deformare naturala a materialului metalic, corespunzatoare unei stari de tensiune liniara si depinde de proprietatile materialului metalic;

- q este componenta rezistentei la deformare datorita efectului conditiilor de frecare.

Rezistenta la deformare este influentata de urmatorii factori:

- conditiile de frecare;

- compozitia chimica a materialului supus deformarii;

- temperatura de deformare;

- viteza de deformatie;

- gradul de deformare;

- schema starii de tensiune.

Conditiile de frecare de pe suprafetele de contact dintre corpul supus deformarii si sculele de deformare au o influenta foarte mare asupra valorii rezistentei la deformare. Dupa cum rezulta din diagrama prezentata in fig.1.1, rezistenta la deformare creste continuu pe masura ce conditiile de frecare se inrautatesc, respectiv valoarea coeficientului de frecare creste. Tot din aceasta diagrama rezulta si faptul ca pentru cazul in care frecarea de pe suprafetele de contact lipseste sau efectul ei este anulat (q = 0) rezistenta la deformare este egala chiar cu componenta k. De asemenea, se constata ca rezistenta la deformare naturala a materialului nu depinde de conditiile de frecare, fiind o marime constanta.

Fig.1.1: Alura variatiei rezistentei la deformare in functie de

coeficientul de frecare.

Impartind relatia (1.1) la componenta q a rezistentei la deformare, obtinem un coeficient n care da raportul dintre rezistenta la deformare in conditiile reale ale unui proces de deformare si rezistenta la deformare a aceluiasi material in conditiile starii de tensiune liniara:

(1.2)

In cazul proceselor de deformare plastica prin laminare sau forjare in conditii reale, valoarea acestui coeficient variaza intre 1,5 si 6. [1]

Inlocuind aceste valori extreme in relatia (1.2) a coeficientului n rezulta:

- pentru respectiv k = 2q, iar p = 3q

- pentru respectiv k = 0,2q, iar p = 1,2q

Din aceste valori, rezulta in continuare ca, componenta q are o pondere in valoarea rezistentei la deformare cuprinsa intre 33,3% si 83,3% asa cum arata fig.1.2.

Fig.1.2: Variatia ponderii componentelor k si q in valoarea

Rezistentei la deformare in functie de coeficientul n.

Valorile mari ale coeficientului n indica faptul ca procesul de deformare se realizeaza cu un randament scazut, respectiv din valoarea fortei si energiei de deformare doar o mica parte se consuma pentru deformarea propriu-zisa, iar restul se pierde pentru invingerea fortelor de frecare. Deci, micsorarea coeficientului de frecare la deformarea plastica este absolut necesara si pentru reducerea fortelor si energiei de deformare.

Compozitia chimica a materialului supus deformarii influenteaza rezistenta la deformare atat prin variatia pe care o da componentei k cat si modificarea conditiilor de frecare, deci a componentei q.

In ceea ce priveste influenta compozitiei chimice asupra rezistentei la deformare naturala a materialului supus prelucrarii prin presiune, este cunoscut ca efectul elementelor de aliere sau a elementelor insotitoare din metalul de baza este diferit in functie de natura acestora si de procesele pe care le favorizeaza in metalul de baza.

Astfel, elementele de aliere sau insotitoare din metalul de baza pot conditiona urmatoarele procese, care la randul lor conduc la variatia rezistentei la deformare:

- atomi straini intrand in reteaua cristalina a metalului de baza provoaca distorsiunea acesteia si astfel se ingreuneaza procesul de alunecare a unor grupe de atomi fata de altele,crescand rezistenta la deformare. Rezistenta la deformare a metalului de baza va creste cu atat mai mult cu cat distorsiunea retelei saleeste mai accentuata, respectiv cu cat diferenta dintre raza atomului strain si raza atomului metalului de baza este mai mare si cu cat concentratia atomilor straini este mai ridicata.

Astfel, in cazul otelurilor (fig.1.3) cresterea procentului de carbon conduce la cresterea continua a rezistentei la deformare (exprimata prin rezistenta la rupere).

Fig.1.3: Variatia rezistentei la deformare in functie de continutul de

carbon al otelurilor carbon de calitate.