Pagina documente » Stiinte Economice » Informatia in economia cunoasterii. Recrutarea resurselor umane

Despre lucrare

lucrare-licenta-informatia-in-economia-cunoasterii.-recrutarea-resurselor-umane
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-informatia-in-economia-cunoasterii.-recrutarea-resurselor-umane


Cuprins

CUPRINS
I. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND RESURSELE AFLATE LA DISPOZITIA INTREPRINZATORULUI
I.1 MUNCA
I.2 NATURA
I.3 CAPITALUL
II. LOCUL RESURSELOR UMANE IN VIZIUNEA MODERNA A MANAGEMENTULUI
II.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE
II.2 EVOLUTII IN DOMENIUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE
II.3 IMPORTANTA MANAGEMENTULUI DE RESURSE UMANE
III. INFORMATIA IN ECONOMIA CUNOASTERII
III.1 COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMATIONAL
III.1.1 PROCEDURI INFORMATIONALE
III.1.2 MIJLOACE DE TRATARE A INFORMATIILOR
III.1.3 FUNCTIILE SISTEMULUI INFORMATIONAL
III.2 TENDINTE IN CONCEPEREA SI FUNCTIONAREA SISTEMELOR INFORMATIONALE
III.3 INFORMATIZAREA MANAGEMENTULUI
III.3.1 INFORMATIZAREA MANAGEMENTULUI
III.3.2 FOLOSIREA INTENSA A UNEI GAME VARIATE DE CALCULATOARE
III.3.3 CONCEPEREA A NUMEROASE METODE
III.3.4 APARITIA UNEI NOI CATEGORII DE COLABORATORI AI CONDUCERII - INFORMATICIENII
III.3.5 CONCEPEREA DE SISTEME SI SUBSISTEME INFORMATICE
IV. EXPLOATAREA INFORMATIEI CA RESURSA A FIRMEI
IV.1 SISTEME INFORMATIONALE DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE
IV.1.1 SISTEME INFORMATIONALE DE MANAGEMENT
IV.1.2 STRUCTURA SISTEMELOR INFORMATIONALE DE MANAGEMENT
IV.1.3 STOCARILE DE DATE SI INFORMATII
IV.1.4 IESIRILE INFORMATIONALE
IV.1.5 CONTROLUL FUNCTIONARII SISTEMULUI
IV.1.6 TIPURI DE SISTEME INFORMATIONALE DE MANAGEMENT
IV.1.6.1 SISTEMELE DE PRELUCRAREA DATELOR
IV.1.6.2 SISTEME DE INFORMARE A MANAGERILOR
IV.1.6.3 SISTEMELE SUPORT PENTRU DECIZII
IV.1.6.4 SISTEMELE DE BIROTICA
IV.1.7 PRELUCRAREA TEXTELOR
IV.1.8 EDITICA
IV.1.9 POSTA ELECTRONICA
IV.1.10 SISTEMELE EXPERT
IV.1.11 SISTEMUL INFORMATIONAL AL RESURSELOR UMANE
IV.1.12 INFORMATIZAREA ACTIVITATILOR PRIVIND RESURSELOR UMANE
IV.1.13 SISTEMUL INFORMATIC INTEGRAT AL RESURSELOR UMANE
IV.2 IMPACTUL TEHOLOGIEI INFORMATIONALE IN MUNCA DE BIROU
V. FACTORUL UMAN IN COMPETITIA GLOBALA DINTRE COMPANII
V.1 CONCEPTUL DE CULTURA ORGANIZATIONALA
V.1.1 INSTITUTIONALE
V.1.1.1 SUBCULTURI ORGANIZATIONALE
V.1.1.2 SUBCULTURILE INSTITUTIONALE
V.1.1.3 SUBCULTURILE PROFESIONALE
V.1.2 PROPRIETARII FIRMEI
V.1.3 MANAGERII FIRMEI
V.1.4 SALARIATII DIN CADRUL ORGANIZATIEI
V.1.5 MARIMEA FIRMEI
V.1.6 TEHNICA SI TEHNOLOGIA UTILIZATA
V.1.7 INFORMATIZAREA ACTIVITATILOR FIRMEI ESTE CONECTATA
V.1.8 SITUATIA ECONOMICA A ORGANIZATIEI
V.1.9 FAZA CICLULUI DE VIATA AL FIRMEI
V.1.10 SCOPUL SI OBIECTIVELE ORGANIZATIEI
V.1.11 SISTEMUL DE MANAGEMENT
V.1.12 MEDIUL JURIDICO-INSTITUTIONAL
V.1.13 MEDIUL ECONOMIC AL FIRMEI
V.1.14 CULTURA NATIONALA IN CADRUL CAREIA FUNCTIONEAZA FIRMA
V.1.15 MODALITATI DE MANIFESTARE
V.1.16 TIPURILE DE RITUALURI ORGANIZATIONALE
V.1.16.1 STATUTUL
V.1.16.2 MITURILE
V.1.16.3 INTEGRAREA SALARIATILOR
V.1.16.4 DIRECTIONAREA SALARIATILOR SI GRUPURILOR DE SALARIATI IN VEDEREA REALIZARII OBIECTIVELOR PREVIZIONATE ALE COMPANIEI
V.1.16.5 PROTECTIA SALARIATILOR FIRMEI FATA DE AMENINTARILE POTENTIALE ALE MEDIULUI AMBIANT
V.1.16.6 PASTRAREA SI TRANSMITEREA VALORILOR SI TRADITIILOR ORGANIZATIEI CARACTERISTIC FIRMELOR CONTEMPORANE COMPETITIVE
V.2 CONDUCEREA OAMENILOR IN ORGANIZATII
V.3 GRUPURILE SI ECHIPE DE GRUPURI
VI. STUDIU DE CAZ - RECRUTAREA RESURSELOR UMANE ETAPA NECESARA IN FORMAREA CELOR MAI BUNI SPECIALISTI IN ORGANIZATIILE DE SUCCES
VI.1 ROLUL AGENTIILOR DE RECRUTARE SI MIJLOACELE FOLOSITE IN INDEPLINIREA MISIUNII
VI.2 TIPURI DE AGENTII DE SERVICII IN RESURSE UMANE
VI.2.1 FIRME DE RECRUTARE IN MASA
VI.2.2 AGENTII DE RECRUTARE SI SELECTI
VI.2.3 FIRME DE EXECUTIVE SEARCH/HEADHUNTING
VI.2.4 ADVICE RESURSE UMANE
VI.3 PROCEDURA DE RECRUTARE
VI.3.1 ANALIZA POSTULUI
VI.3.2 FISA POSTULUI
VI.3.3 SPECIFICATIILE POSTULUI
VI.4 LANSAREA ACTIUNII DE RECRUTARE
VI.5 SELECTIA CANDIDATILOR
VI.5.1 INTERVIUL
VI.5.2 TESTE DE APTITUDINE
VI.5.2.1 TESTELE ANALOGICE
VI.5.2.2 TESTELE DE PERSONALITATE
VI.6 DECIZIA FINALA DE ANGAJARE APARTINE IN EXCLUSIVITATE ANGAJATORULUI
VI.6.1 TERMENII SI CONDITIILE RECRUTARII
VI.6.2 ONORARIILE
VI.6.3 CONDITIILE DE PLATA
VI.6.4 GARANTIILE
VI.6.5 CONFIDENTIALITATEA
VI.6.6 INCETAREA CONTRACTULUI DE RECRUTARE
VII. BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Capitolul I.

Aspecte introductive privind resursele aflate la dispozitia intreprinzatorului

Organizatia reprezinta o entitate sociala alcatuita de un grup de persoane.

În viziunea unor teoreticieni organizatia reprezinta:

1. „ Organizatiile reprezinta strategii umane complexe, concepute sa realizeze anumite obiective.”

(Argys, 1960)

2. „ Dat fiind ca organizatiile sunt sisteme de comportament destinate sa asigure oamenilor si masinilor folosite de acestia posibilitatea de a-si realiza anumite scopuri, forma organizatorica trebuie sa constituie o fractiune comuna a caracteristicilor umane si a naturii mediului operational.”

(Simon, 1960)

3. „… organizatiile sunt fenomene complexe si paradoxale, care pot fi intelese in mai multe feluri. Multe dintre ideile noastre considerate de la sine intelese in privinta organizatiilor sunt pur metaforice… Apeland la diverse metafore pentru a intelege caracterul complex si paradoxal al vietii organizationale, avem posibilitatea sa administram si sa proiectam organizatiile in moduri pe care nu le-am fi considerat posibile inainte.”

(Morgan, 1986) [1 A.C. Cole - Managementul personalului, Codecs]

Înfiintarea de firme reprezinta unul din procesele economice cel mai important ce conditioneaza functionalitatea si dezvoltarea fiecarei economii nationale. Expertii, indiferent de apartenenta politica, sunt convinsi ca “sanatatea” economiei unei tari depinde in mare masura de numarul intreprinderilor nou create in fiecare an. Deci intreprinzatorul este personajul central al economiei de piata. Pentru a intelege importanta lor, specialistii sustin ca intreprinzatorul este “persoana care creeaza o noua intreprindere”; ca reprezinta un creator de activitati; ca este inzestrat cu abilitatea de a percepe perspectivele economice si sociale noi; ca percepe rapid si precoce posibilitatile unui produs sau a unei piete pe care le valorifica prin initierea, crearea si/sau dezvoltarea de intreprinderi economice. Deci intreprinzatorul este o persoana caracterizata printr-un grad mare de implicare in activitati de introducere a noului sau de inovare a existentului.

Profesorul Albert Shapero a dezvoltat un concept al procesului de creare a intreprinderii, evidentiind patru variabile a caror interactiune conduce un individ sa devina intreprinzator sau entrepreneurship”, cum este denumit in S.U.A.:

- variabila de situatie care se explica printr-o ruptura a echilibrului, in primul rand, a unor factori negativi (mutarea nevoita in alt oras sau concedierea unor colegi), dar si a unor factori pozitivi (incurajarea clientilor, furnizorilor, prietenilor). Se produce astfel un proces de deplasare, adica o modificare a fortelor dinamice, ce favorizeaza individul sa devina creator, intreprinzator.

- variabila psihologica ce se concretizeaza in predispozitia la actiune data de anumite trasaturi ale personalitatii care fac din nevoia de independenta lucrul cel mai important pentru anumite persoane. Astfel intreprinzatorii vor fi indivizii cei mai interiorizati (introvertiti) care isi cauta autonomia.

- variabila sociologica care determina un individ sa devina intreprinzator, prin experienta profesionala sau identificarea cu persoane care au creat intreprinderi prospere. Dar pentru ca procesul de creatie sa fie desavarsit este necesar ca persoana respectiva sa dispuna de resursele necesare.

- variabila economica care se concretizeaza in disponibilitatea resurselor, ce conditioneaza existenta efectiva a intreprinzatorului. [2 O. Nicolescu, I. Verboncu – Management, Ed. Economica, pag.109, 110, 111]

Resursele de care dispune societatea sunt:

- primare (mai exact potentialul demografic, cu componenta sa cea mai importanta din punct de vedere economic, resursele de munca si potentialul de resurse naturale)

- derivate , formate pe baza celor dintai (adica masini, utilaje, instalatii tehnologice, cunostinte si experienta stiintifica).

Fiecare din aceste resurse isi are rolul sau in procesul economic, in sensul ca acesta nu se poate realiza decat in conditiile existentei concomitente si utilizarii lor in mod corespunzator. Totusi importanta resurselor umane de munca, care prin actiunea sau activitatea lor complexa, asigura punerea in valoare a celorlalte resurse.

În ansamblul lor resursele umane si naturale, indiferent de gradul de folosire sau refolosire au un caracter limitat, de unde si necesitatea utilizarii lor cu maxima eficienta. O atentie deosebita trebuie acordata resurselor de munca ale societatii, care au caracteristici speciale si care determina nemijlocit gradul de folosire si valorificare eficienta a celorlalte resurse existente si disponibile la un moment dat.

Existenta si dezvoltarea societatii are ca suport activitatea economica, care trebuie sa se realizeze in conditii de utilizare rationala si eficienta a factorilor de productie.

Astfel, factorii de productie reprezinta ansamblul elementelor care participa la producerea bunurilor, lucrarilor si serviciilor si sunt formati din: munca, natura si capital.

Munca este factorul activ si determinant al productiei, definindu-se ca o activitate constienta, specifica omului, indreptata spre un scop anumit. Numai prin munca are loc utilizarea si valorificarea celorlalti factori de productie, combinarea si perfectionarea lor. Progresul social-economic al societatii nu poate fi conceput fara munca. În procesul muncii omul pune in actiune aptitudinile, capacitatile si experienta sa, consumand o anumita energie proprie, fizica si intelectuala.

Munca impreuna cu natura sunt factorii de productie primari. Natura-cadrul in care omul s-a format, traieste si munceste, ca factor de productie si ansamblu elementelor naturale pe care omul le utilizeaza pentru a produce bunuri, lucrari si servicii.

Capitalul ca factor de productie reprezinta totalitatea mijloacelor materiale si financiare destinate activitatilor economice necesare societatii, prin folosirea carora se obtin bunuri, lucrari si servicii.

Orice activitate social-economica implica participarea tuturor factorilor de productie. Natura, volumul, structura si calitatea factorilor de productie depind de felul si dimensiunile activitatii desfasurate, de capacitatea si abilitatea factorului uman de a valorifica eficient mijloacele materiale, financiare si energetice disponibile.

Realizarea oricarei activitati umane, deci si cea economica, necesita actiuni de programare, organizare, coordonare si urmarire la diferite nivele ale structurilor de conceptie si productie, care fac obiectul actiunilor managementului/conducerii structurilor respective.

În cadrul actiunilor de management, un loc important il ocupa managementul resurselor umane. [3 Anton Rotaru, Adriana Prodan – Managementul resurselor umane, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 1998, pag.1,2

]

1.1 Munca

Munca reprezinta factor activ de productie, este o activitate specific umana, fizica si sau intelectuala prin care oamenii isi folosesc aptitudinile, cunostintele si experienta ajutandu-se in acest scop de instrumente corespunzatoare. Munca este o activitate umana, o actiune constienta a omului, desfasurata cu scopul de a obtine bunuri si servicii necesare satisfacerii trebuintelor acestora. Munca presupune consum de energie fizica si intelectuala de catre om. Ea se manifesta ca factor de productie activ prin intermediul abilitatilor fizice si intelectuale ale omului. Avem in vedere forta fizica, agilitatea, capacitatea de efort, indemanarea, cunostintele, inteligenta tec.

Munca privita ca factor de productie, este reprezentata de totalitatea resurselor umane (fizice si intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitati economice. Factorul munca este factor determinant si activ al productiei deoarece numai prin munca sunt treziti la viata si ceilalti factori de productie, respectiv sunt folositi si combinati dupa anumite reguli, corespunzator scopului final al productiei.

Evolutia factorului munca a cunoscut mutatii in ultimii ani cum ar fi: deplasarea masiva a populatiei din sectorul primar in sectorul tertiar, reorientarea profesionala, dezvoltarea unor sectoare care practic nu existau, si care au inglobat un procent important al fortei de munca

Evolutia factorului munca este influentata de o serie de factori:

- evolutia demografica anterioara

- durata oficiala a scolarizarii obligatorii si gradul de cuprindere a tinerilor in scoli facultati, scoli postliceale

- reglementari privind varsta de pensionare

- speranta medie de viata.

Asigurarea cu factorul munca ridica doua probleme, una este de ordin cantitativ si alta de ordin calitativ. Latura cantitativa este legata, in primul rand, de existenta resurselor de munca in societate si, in cadrul acestora, de dimensiunea acelui segment care desfasoara efectiv munca, iar in al doilea rand, de durata muncii, respectiv de numarul saptamanal de ore de munca, corespunzator reglementarilor existente in societate.

Resursele de munca ale unei tari sunt determinate de populatia acesteia, care este formata din urmatoarele grupe:

- populatia adulta (cu varsta legata de munca), care se determina scazand din populatia totala a unei tari, populatia tanara si populatia in varsta;

- populatia activa, care este formata din ceea ce ramane dupa ce din populatia adulta se scad adultii inapti de munca;