Pagina documente » Recente » Insolventa in dreptul comercial international

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
Capitolul 1: Consideratii generale privind metodele de cercetare sociologica in cadrul stiintelor juridice 3
1.1. Scurta introducere in metodele de cercetare sociologica 3
1.2. Analiza comparativa intre analiza sociologica de jurisprudenta si metoda analizei de jurisprudenta 7
1.3. Avantaje si dezavantaje ale utilizarii tehnicii analizei sociologice a jurisprudentei in cercetarea sociologico-juridica 10
Capitolul 2: Metode si surse de informare specifice cercetarii ?n sociologia juridic? 15
2.1. Clasificarea si analiza metodelor de cerecetare sociologico-juridica 15
2.1.1. Consideratii generale 15
2.1.2. Tipuri de cercet?ri sociologice empirice: 16
2.1.3. Clasificarea principalelor metode ?i tehnici de investigare a fenomenelor sociale 16
2.2. Conceptul de documentare juridic? ?i importan?a sa 22
2.3. Documentele juridice si nonjuridice ?n cercetarea sociologica 23
Capitolul 3: Studiu de caz privind legea insolventei 28
3.1. Insolventa si caracterele juridice ale acesteia 28
3.2. Aspecte privind deschiderea procedurii de insolventa 34
3.3. Practica judiciara comentata cu privire la procedura insolventei 42
Capitolul 4: Insolventa in dreptul comercial international 49
4.1. Reglement?ri ale Comisiei Na?iunilor Unite ?n dreptul comer?ului interna?ional 49
4.1.1. No?iuni generale cu privire la UNICITRAL. 49
4.1.2. Originea, mandatul ?i componen?a 49
4.1.3. Rolul UNICITRAL 50
4.1.4. Texte ale Comisiei Na?iunilor Unite ?n Dreptul Comer?ului Interna?ional 51
4.2. Insolven?a ?n dreptul interna?ional privat rom?n 52
4.2.1. Aspecte introductive 52
4.2.2. Raporturile cu statele str?ine si aplicarea legii la nivel interna?ional 53
Concluzii 64
Bibliografie 66

EXTRAS DIN DOCUMENT

Capitolul 1: Consideratii generale privind metodele de cercetare sociologica in cadrul stiintelor juridice

1.1. Scurta introducere in metodele de cercetare sociologica

Metoda de cerecetare sociologica, reprezinta o directie de cercetare cu reale foloase pentru cunoasterea realitatii juridice [1 N. Popa. Teoria generala a dreptului. Bucuresti, 1992.]. Sociologia aduce o viziune noua asupra dreptului – definindu-l ca un fapt social – si incearca sa resistematizeze sursele evolutiei si influentei dreptului asupra societatii, oferind stiintelor juridice o metoda rationala de studiere a fenomenului social. Cercetarea sociologica juridica (metoda sociologica) poate fi utilizata de legiuitor pentru a-si procura informatii in legatura cu masura in care legea este respectata si in ce proportie legea isi gaseste suport din partea sentimentului juridic comun [2 G.Vrabie, S. Popescu. Teoria generala a dreptului. Iasi, 1993.].

Existenta dreptului este intim legata de viata sociala. S-ar putea spune ca aceasta legatura se cristalizeaza in raporturi mai directe decat celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice). Daca moralitatea nu poate fi nici ea detasata de cadrul social in schimb ea nu se sprijina pe “agenti”specializati spre a o apara, iar exercitiul sau poate fi la fel de bine individual, cat si colectiv.

Dreptul, dimpotriva, oricare ar fi formele si genurile sale, este totdeauna fondat pe recunoasterea colectiva fara de care nu s-ar putea stabili acea corespondenta intre obligatiile unora si pretentiile altora. Cu alte cuvinte dreptul este social prin vocatie si prin continut.

Juristii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca pe o realitate cu o incontestabila incarcatura social-umana (“iubi societas ibi jus” – spuneau romanii). Preocupari in directia stabilirii legaturii dreptului cu mediul inconjurator intalnim din cele mai vechi timpuri. Si Aristotel si Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Grotius etc. Au fost preocupati de a stabili o posibila corespondenta a legilor in lumea inconjuratoare. Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” in relatiile dintre oameni si dintre acestea si mediul inconjurator, definind legile ca raporturi necesare decurgand din natura lucrurilor.

Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metoda sociologica in studiul dreptului de la inceputul acestui secol. Sociologia ca atare, isi leaga inceputurile de mijlocul secolului trecut. Ca stiinta a societatii, a formelor de coexistenta sociala, sociologia debuteaza prin a afisa serioase rezerve fata de stiinta dreptului.

Întalnirea dintre sociologie si drept s-a petrecut in conditiile in care, la o suta de ani de al aparitia, la 1804, a Codului civil francez s-a constatat o anumita ramanere in urma a legilor fata de evolutia societatii, o anumita “intarziere culturala” a dreptului. Aceasta nu mai putea da intotdeauna solutii operative aspectelor noi pe care viata le ridica. Dreptul se afla “in intarziere fata de fapte”, el incepea sa-si dezvaluie limitele.

Se apeleaza si la sociologie, cercetandu-se, dincolo de hotarele – sacre pana atunci – ale normei juridice, mediu social care conditioneaza dreptul. Sociologia aduce o viziune noua asupra dreptului – definindu-l ca un fapt social – si incearca sa resistematizeze sursele evolutiei si influentei dreptului asupra societatii, oferind stiintelor juridice o metoda rationala de studiere a fenomenului social. [3 N. Popa. Op. cit., p. 22]

Sociologii au recunoscut in preocuparile stravechi ale dreptului elemente importante de sociologie juridica. Ei au constatat, astfel, ca dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.) fenomenul juridic se impune cu precadere ca fiind cel mai caracteristic din punct de vedere social.

Facand eforturi pentru a iesi din tiparele pozitivismului, stiinta dreptului acorda la randu-i, o tot mai mare atentie cercetarii legaturii dreptului cu mediul exterior. Întrebarile juristilor bazate pe “quid juris” si cele ale sociologilor bazate pe “quid facti” incep sa-si gaseasca temeiuri de apropiere.

Specialistul in drept public, profesorul francez Maurice Haurion remarca faptul ca “ putina sociologie te indeparteaza de drept, iar multa sociologie te readuce la el”. În replica, sociologul francez – jurist la origine – George Gurvitch completa (peste timp) “putin drept te indeparteaza de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.

Cel care pune bazele cercetarii sociologice a dreptului este juristul german Eugen Erlich prin lucrarea sa “ Bazele sociologiei dreptului ”, aparuta in 1913.

Erlich, adept al “liberului drept” fundamenteaza necesitatea unei cercetari mai cuprinzatoare a realitatii juridice, care nu se poate reduce la stadiul normelor si institutiilor juridice, fiind necesare cercetari in plan vertical, in adancime pentru a se pune in evidenta “dreptul viu”.

În continuare cercetarea sociologica juridica ia amploare, contribuind la aceasta atat sociologi de renume cum ar fi: G.Trade, Max Weber, Georg Simmel s. a., cat si juristi bine cunoscuti, spre exemplu Rudolf Stammler, Renato Treves, Jean Carbonier etc.

Cercetarile sociologice juridice dau o perspectiva noua studiului realitatii juridice, ca realitate sociala, verificand modul in care societatea influenteaza dreptul si suporta, la randu-i influenta din partea acestuia. Acelasi obiect (dreptul) pe care stiintele juridice il studiaza din interior, sociologia juridica a dreptului pune in lumina faptul ca intre fenomenele sociale exista unele care au un caracter juridic deosebit – legile, activitatea jurisdictionala, activitatea administrativa, denumite uneori si fenomene juridice primare, intrucat trasatura lor evident juridica le face sa se identifice cu dreptul in acelasi timp insa exista si fenomene juridice secundare, in care elementul juridic este mai putin evident – responsabilitatea sociala, statutul si rolul individului etc., - desi nu se poate afirma ca acest element lipseste cu desavarsire. [4 N. Popa. Op.cit., p. 24]

Cercetarea sociologica juridica imbratiseaza fara discriminari ambele forme de cuprindere a elementelor de juridicitate in fenomenele vietii sociale. Prin metode care-i raman specifice (observatia, sondajul de opinie, ancheta sociologica, chestionarul, interviul), sociologia juridica imbratiseaza urmatoarele domenii:

? Domeniul crearii dreptului;

? Domeniul cunoasterii legilor de catre cetateni si organele de stat;

? Domeniul pozitiei subiectilor raporturilor sociale fata de reglementarile juridice in vigoare;

? Domeniul cercetarii cauzelor concrete ale incalcarii dreptului;

? Domeniul limitelor reglementarii juridice, al raportului dintre sfera reglementarilor juridice si extrajuridice, a formelor juridice si metajuridice de influentare a conduitei cetatenesti.

Între temele de cercetare sociologica juridica se intalnesc:

? Documentari solicitate de organe cu competente normative;

? Investigatii cu caracter de expertiza legala;

? Investigatii privind modul de administrare a justitiei;

? Cunoasterea legii;

? Investigatii privind desfasurarea procesului de reintegrare sociala a persoanelor ce au comis fapte antisociale etc.

Cercetarea sociologica juridica (metoda sociologica) poate fi utilizata de legiuitor pentru a-si procura informatii in legatura cu masura in care legea este respectata si in ce proportie legea isi gaseste suport din partea sentimentului juridic comun.

Exemplu. Sunt bine cunoscute rezultatele cercetarilor care au stat la baza unor masuri legislativ-statale, cum ar fi legislatia si varsta adolescentei, conceptul de fapte antisociala, strategia activitatii de cunoastere a legilor etc. Iata spre exemplu, in problematica autoritatii parintesti, intr-o ancheta socio-juridica mai veche desfasurata in SUA, cercetatorii si-au propus studierea urmatoarelor aspecte:

? Coincidentele si necoincidentele intre reglementarea autoritatii parintesti si sentimentele juridice ale societatii;

? Unitatea sau diversitatea acelor sentimente;

? Analiza importantei unor factori de stratificare a opiniilor in aceasta materie – varsta, veniturile, sexul, pregatirea etc., in ce masura rezultatele cercetarii sociologice conditioneaza oportunitatea unor reglementari juridice. [5 N. Popa. Op.cit, p. 25]

Rezultatele cercetarilor au scos la iveala, ca in numai cinci din chestiunile studiate s-a observat o coincidenta a reglementarilor de drept cu sentimentele celor chestionati. Întrebarile puse au fost de tipul: parintii au dreptul sa controleze salariile copiilor? Care, poate fi varsta minima pentru incheierea casatoriei?

Ancheta a scos la iveala, printre alte concluzii, o lacuna a reglementarii legale: inexistenta unor dispozitii privitoare la varsta adolescentei. Sociologia si psihologia opereaza o distinctie in evolutia tanarului, vorbind de adolescenta ca perioada imediat premergatoare celei de maturitate psihica (chiar cuvantul vine de la adolesco – ere – a creste, a capata puteri, a se maturiza).

Adolescenta este stadiul incepand cu procesul maturizarii sexuale, si sfarsind odata cu apropierea maturitatii (biopsihice). [6 A. Roth. Individ si societate. Bucuresti, 1986.] În general perioada se situeaza intre anii 12/13 – 18/19. Desi exista in sociologie asemenea delimitari, dreptul nu considera varsta respectiva ca o etapa deosebita in dezvoltarea personalitatii si nu i se acorda forma unei categorii juridice separate ( e vorba, bineinteles, de dreptul SUA).

Aceasta ancheta a subliniat concluzii legate, intre altele, si de necesitatea unor revederi ale legislatiei, in diverse ramuri de drept, care sa puna in lumina asemenea diferentieri.

Deci in concluzie putem spune, ca extinderea cercetarii sociologice cu metodele proprii inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologica, nu au lasat pe dinafara nici aspectele juridice ale vietii sociale. Dimpotriva ca urmare a extinderii lor s-a conturat sociologia juridica ca disciplina de sinestatatoare, nascuta din nevoie si ca rezultat al analizei factorilor sociali de conditionare si interconditionare ai dreptului. În efortul de creare si conturare cat mai precisa a acestei discipline a fost creata o Asociatie internationala de sociologie juridica, iar la unele Facultati de drept se predau cursuri in aceasta materie.

1.2. Analiza comparativa intre analiza sociologica de jurisprudenta si metoda analizei de jurisprudenta

Una dintre cele mai importante categorii de documente juridice care intra in sfera de preocupari investigationale empirice a sociologului dreptului o reprezinta hotararile judecatoresti publicate in diverse culegeri de jurisprudenta. Asa se face ca ansamblul solutiilor judecatoresti pronuntate in instantele de judecata constituie o suuima de documente cu valoare euristica deosebita pentru sociologia dreptului [7 Valerius M. Ciuca, Lectii de sociologia dreptului, Editura Polirom, Iasi, 1998, p.140.].

Inca de la inceput se impune precizarea ca jurisprudenta constituie un material documentar deosebit de pretios pentru sociologia dreptului, indiferent de faptul ca aceasta reprezinta un izvor formal al dreptului, cum se intampla in cadrul anumitor sisteme juridice, sau nu, cum este cazul altor sisteme de drept, printre care se numara si sistemul juridic romanesc. Studiul asupra unei hotarari judecatoresti sau asupra unei serii de astfel de documente, dincolo de elementele de factura judiciara pe care le poate scoate la iveala, este de natura sa releve o multitudine de fenomene cu caracter sociologic. Pentru cercetarea sociologica a acestei importante categorii de documente juridice, sociologia dreptului face apel cu precadere la analiza de continut — cunoscuta tehnica a sociologiei generale. Aplicarea acestei tehnici la cercetarea jurisprudentei a facut ca, in decursul timpului, analiza de continut sa capete o serie de caracteristici specifice ce i-au adus recunoasterea in randul specialistilor sociologiei juridice sub numele de analiza sociologica de jurisprudenta (analyse sociologique de jurisprudence - Jean Carbonnier) [8 Jean Carbonnier, Sociologie juridique, Presses Universitaires de France, Paris, 1978, p.268.].

Asa dupa cum apreciaza reputatul professor francez de drept civil si sociologie juridical, Jean Carbonmer, analiza sociologica a jurisprudentei este o analiza a continutului desfasurata in maniera sociologica asupra uniei categorii particulare de documente juridice - culegerile de jurisprudenta [9 Ibidem.].

Pentru a evita orice confuzie intre analiza sociologica de jurisprudenta si metoda analizei de jurisprudenta, atat de familiara juristilor, se impun cateva precizari. Este adevarat ca cele doua tipuri de analiza se aseamana prin faptul ca ambele cerceteaza continutul unei hotarari judecatoresti sau al unei serii de astfel de documente. Insa, ele se deosebesc fundamental pentru ca: primul procedeu apartine dreptului, iar cel de al doilea intra in sfera de preocupari a sociologiei dreptului. Aceasta stare de lucruri a condos la o diferentiere radicala a celor doua metode prin obiectul cercetat, tema investigata, modalitatile concrete de desfasurare a analizei si, nu in ultimul rand, prin rezultatele obtinute si scopurile in care acestea sunt utilizate. Astfel in cazul analizei jurisprudentei, obiectul de cercetare este dreptul, pe cand in analiza sociologica de jurisprudenta obiectul investigatiei il reprezinta faptul [10 Ibidem, p.269.].

Prin studiul juridic, cercetatorul (juristul) cauta sa desprinda regula de drept aplicata in sentinta pronuntata sau, intr-o viziune mai cuprinzatoare, cum este aceea a lui Henri Levy-Bniul, prin cercetarea jurisprudentei, juristul afla modul in care se aplica regulile de drept in societatea respectiva, adica modul in care instantele judecatoresti, in baza normativitatii juridice a societatii, solutioneaza conflictele aparute intre personae, institutii, state etc [11 Henri Levy-Bruhl, Sociologie du Droit, Presses Universitaires de France, Paris, 1971, p.99.]. In cazul unor serii de sentinte, in masura in care jurisprudenta este creatoare de drept, el poate incerca chiar desprinderea nou reguli de drept ce este pe cale de a se cristaliza in practica judecatoreasca cercetata [12 Jean Carbonnier, Op. cit., p.269.].

Spre deosebire de jurist, prin studiul sociologic pe care il intreprinde, sociologul dreptului cauta sa identifice in documentele investigate „felia de viata, ansamblul fenomenelor sociale, interindividuale, respectiv individuale, pe care decizia le-a facut sa iasa la lumina" [13 Ibidem.]. In cercetarile asupra hotararilor judecatoresti, spre deosebire de juristi, in ochii carora in analiza tehnica a jurisprudentei preleveaza legalitatea si temeinicia solutiilor date de instanta, in investigatiile lor, sociologii vor fi interesati sa cunoasca motivele psihologice, economice sau sociologice ce au generat si alimentat litigiul [14 Renato Treves, Sociologia del diritto. Origini, ricerche, problemi, Picola Biblioteca Einaudi, Torino, 1993,

p.204.]. Ei manifesta o puternica atractie pentru cercetarea circumstantelor cauzei [15 Nicolae Popa, Prelegeri de sociologie juridical, Tipografia Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 1985, p.225.].

Respectand cerintele procedeului, juristul va cauta sa reduca cat mai mult posibil latura factuala a hotararilor pe care le analizeaza spre a face in acest fel sa iasa mai bine la iveala „dreptul in abstractia sa [16 Jean Carbonnier, Op. cit., p.270.]". El este obligat sa realizeze o serie jurisprudentiala omogena, care sa-i serveasca drept fundament pentru extragerea din continutul hotararilor cercetate norma de drept ce se naste ca urmare a practicii judecatoresti. Insa, in mod exceptional, ar putea sa faca apel si la fapte, dar nu spre a desprinde regula de drept pe cale sa se nasca, ci in scopul de a justifica eliminarea unei hotarari judecatoresti din seria pe care a constituit-o, pe motivul ca sentinta respectiva este o sentinta de specie si, in consecinta, aceasta nu este menita sa dea nastere unui element de drept jurisprudential [17 Ibidem].

Pentru sociologul dreptului, dimpotriva, prezinta interes, in primul rand, faptele, pentru ca ele reflecta o stare a moravurilor [18 Ibidem.]. Si, intrucat orice hotarare a instantelor de judecata lasa sa transpara anumite raporturi sociale conflictuale, studiind astfel de documente, cercetatorul va avea in vedere faptele sociale care ii vor permite o analiza sociologico-juridica. Acest lucru este posibil datorita faptului ca omul si societatea, potrivit teoriei sociologice, sunt agenti conflictuali si, in consecinta, conflictele, cu functiile si disfunctiile lor, sunt insotitoare permanente ale vietii sociale. Marea majoritate a conflictelor isi gasesc solutionarea pe cale amiabila, prin negocieri etc. Cele care nu si-au aflat solutionarea printr-o astfel de modalitate ajung in instanta si isi vor gasi rezolvarea pe calea procesului (civil, penal etc), finalizat prin hotararea judecatoreasca pronuntata. Aceasta categorie de conflicte reprezmta de fapt, „materia prima" asupra careia instantele de judecata se apleaca si pe baza careia, in functie de normativitatea juridica existenta, pronunta hotararea judecatoreasca.

Astfel, hotararea unei instante jurisdictionale intr-o cauza nu reprezinta altceva decat rezolvarea, in planul dreptului, a raporturilor sociale conflictuale ce si-au facut aparitia intre indivizi si grupuri sociale, intre grupuri sociale, intre indivizi si institutii sociale etc. Ori, tocmai aceste raporturi conflictuale, ce reprezinta temeiul factual al hotararii judecatoresti, trezesc, in cel mai inalt grad, interesul unui sociolog al dreptului si abia apoi norma de drept in baza careia instanta a solutionat conflictul, norma ce-1 preocupa, asa dupa cum am vazut, in primul rand, pe jurist. Referindu-ne la hotararile pronuntate in materie de divort, spre exemplu, vom constata ca cele mai multe dintre ele contin foarte putine motive de drept, in schimb abunda in motive de fapt. De aceea, aceasta categorie de hotarari judecatoresti constituie pentru sociologul dreptului o bogata sursa de observatii sociologice, psihosociologice si psihologice asupra vietii de familie [19 Ibidem.].