Pagina documente » Stiinte Economice » Instrumente de plata fara numerar si modul de asimilare al acestora (XYZ, Arad)

Despre lucrare

lucrare-licenta-instrumente-de-plata-fara-numerar-si-modul-de-asimilare-al-acestora-xyz-arad-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-instrumente-de-plata-fara-numerar-si-modul-de-asimilare-al-acestora-xyz-arad-


Cuprins

CUPRINS
CAP I. SISTEMUL BANCAR SI SISTEMUL DE PLATI iN ROMiNIA
1.1. Sistemul bancar in Rominia inainte si dupa anul 1989
1.2. Din istoria sistemelor de plati
1.3. Reintroducerea sistemului de compensare in Rominia
1.4. Prezentarea generala a BRD-GSG
CAP II. INSTRUMENTE DE PLATA FARA NUMERAR
2. 1. Clasificarea instrumentelor de plata
2. 2. Ordinul de plata
2. 2. 1. Aspecte generale
2. 2. 2. Participantii si circuitul ordinului de plata
2. 2. 3. Operatiuni, obligatiile partilor si principiile de procedura
2. 3. Instrumente de plata de tip debit - transfer
2. 3. 1. Cambia
2. 3. 1. 1. Aspecte generale, acceptarea cambiei
2. 3. 1. 2. Transmiterea, avalizarea si scadentarea cambiei
2. 3. 2. Biletul la ordin
2. 3. 2. 1 Aspecte generale
2. 3. 2. 2. Circuitul biletului la ordin
2. 3. 3. Cecul
2. 3. 3. 1. Aspecte generale, tipuri de cecuri
2. 3. 3. 2. Avalizarea si transmiterea cecului
2. 3. 3. 3. Circulatia si plata cecului
2. 3. 3. 4. Operatiuni de regres si protest
2. 4. Alte instrumente de plata fara numerar. Cardurile
CAP III. DECONTAREA INSTRUMENTELOR DE PLATA FARA NUMERAR. COMPENSAREA MULTILATERALA A PLATILOR INTERBANCARE FARA NUMERAR PE SUPORT DE HiRTIE
3. 1. Decontarea ordinului de plata
3. 1. 1. Circuitele ordinului de plata
3. 1. 2. Operatiuni legate de decontarea ordinului de plata
3. 1. 3. Operatiuni de decontare cu trezoreria statului
3. 1. 4. Transferul fondurilor de mare valoare
3. 2. Deconatrea cecului
3. 2. 1. Circuitele cecului
3. 2. 2. Operatiuni legate de decontarea cecului
3. 3. Decontarea cambiilor si biletelor la ordin
3. 4. Centrala Incidentelor de Plati
CAP IV. DESFASURAREA UNEI OPERATIUNI DE DECONTARE SI PLATI iN CADRUL BRD-GSG
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I. SISTEMUL BANCAR SI SITEMUL DE PL?TI ÎN ROMÂNIA

I.1. Sistemul bancar in Romania inainte si dupa anul 1989

Schimbarile politice intervenite in pragul anului `90 in tarile Europei Centrale si de Est au dus la prabusirea comunismului si la initierea in respectivele tari a unor reforme cu caracter economic al caror scop primordial era construirea economiei de piata. Între acestea, reformele initiate in sectorul financiar - bancar au avut un rol pivotant in tranzitia spre economia de piata. Parte a serviciilor oferite de sectorul bancar agentilor economici si populatiei, sistemele de plati nationale ale acestor tari au cunoscut o transformare profunda, o adaptare la regulile si institutiile nou create.

În timpul erei sovietice, sistemele de plati din tarile fostului bloc comunist aveau ca scopuri principale urmarirea si inregistrarea transferurilor de fonduri banesti pentru a se asigura ca ele se desfasoara in concordanta cu planul de stat. În tarile mentionate, sistemul de plati, care era lent si, cu mici exceptii, slab automatizat, prezenta patru caracteristici principale. În primul rand, el nu prezenta riscuri pentru utilizatori. Cata vreme o tranzactie se desfasura in conformitate cu planul, platitorului i se acorda automat credit in cazul in care nu avea suficiente fonduri in contul sau. De aceea intreprinderile nu erau interesate in mentinerea unei anumite capacitati de plata, a furnizorilor. În al doilea rand, nu existau piete financiare si, deci, nu existau stimulente suficiente specifice acestora care sa accelereze tranzactiile; de fapt, nu exista cost de oportunitate al monedei.

În al treilea rand, platile erau efectuate individual, pe o baza bruta, pentru a exista certitudinea ca orice tranzactie de acest fel respecta planul. În al patrulea rand, exista o separare stricta si aproape completa intre platile cu numerar si cele fara numerar, prima modalitate fiind folosita aproape exclusiv de catre populatie, iar ce-a de a doua de catre intreprinderi.

Din punct de vedere tehnic, caracteristicile cheie ale sistemelor de plati se bazau pe utilizarea instrumentelor de plata pe suport de hartie, si anume dispozitiile de incasare, caz in care cel ce le initia era beneficiarul platilor si dispozitiile sau ordinele de plata, initiate de platitorii sumelor.

Prin urmare, in pragul anului 1990, sistemele de plati ale tarilor central si est europene nu erau potrivite pentru o economie de piata. Dupa modelul socialist, relatiile economice erau determinate de planificarea centralizata, iar sistemul de plati, ca de altfel intregul sistem bancar, jucau rolul unui pastrator de conturi, evidentiind reflectarea financiara a activitatii economice planificate.

Datorita evolutiei istorice si particularitatilor tranzitiei catre o economie de piata, sistemul bancar romanesc prezinta unele probleme si aspecte comune cu situatia sistemelor bancare din alte tari est si central europene.

Luand in considerare modelul structurii unui sistem bancar, a fost creat un sistem bancar pe doua nivele: Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala si bancile comerciale. Functia de reglementare a bancii nationale este puternica, iar legislatia bancara, adoptata initial in 1991, a stimulat intr-o prima faza, aparitia unui sistem bancar novator, favorabil tranzitiei la economia de piata.

Aceste avantaje au fost diminuate, intr-o anumita masura, de faptul ca, spre deosebire de alte tari (cum ar fi Polonia si Ungaria) unde anumite experiente specifice unei economii de piata nu au avut loc chiar in timpul regimului comunist, Romania, dupa revolutia din 1989 nu avea, practic, o experienta cu privire la functionarea mecanismelor economiei de piata.

Nivelul ridicat al inflatiei, infrastructura bancara relativ slaba, lipsa unui sistem eficient de plati, traditia birocratiei statale, existenta unor intreprinderi industriale ineficiente si producatoare de bunuri nesolicitate pe piata, au incetinit tranzitia Romaniei catre o economie de piata.

Cresterea numarului de banci noi atesta motivatia comerciala si cresterea importantei concurentei. Astfel la mijlocului anului 1996 (iulie), in Romania erau autorizate 26 de societati bancare – persoane juridice romane si 12 sucursale si repreznetante ale bancilor straine. Din cele 26 de societati bancare (persoane juridice romane), 8 aveau capital integral romanesc, 16 mixt (rominesc si strain), iar doua capital integral strain.

BNR si bancile comerciale sunt preocupate in permanenta sa rezolve probleme specifice perioadei de tranzitie, inclusiv cu sprijinul institutiilor financiare interntionale, cum ar fi Banca Mondiala, Fondul Monetar International si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Perspectivele favorabile pe tremen mediu si lung sunt ateste de interesul crescand si de prezenta bancilor straine in Romania.

De asemenea, a aparut in multe foste tari socialiste (e si cazul Romaniei), in aceasta perioada, o crestere importanta a datoriilor intre intreprinderi, fenomen cunoscut sub numele de arierate intre intreprinderi. Formarea unui insemnat volum de arietate intre intreprinderi (in economia Romaniei, acestea s-au situat la circa 77% din PIB in anul 1991 si respectiv, 164% fata de masa monetara in aceeasi perioada) poate fi pusa in legatura de cauzalitate si cu tehnica decontarilor si utilizarea instrumentelor de plati.

Datoriile au crescut si pentru ca, vanzatorul marfurilor putea ordona utilizand instrumentul “dispozitie de incasare”, transferul de fonduri de la banca cumparatorului. În timp ce cumparatorilorle era permis, cel putin teoretic, un anume timp pentru a se decide daca sa onoreze sau nu cererea de plata, transferurile de fonduri deveneau aproape automate daca banca cumparatorului era de acord sa satiafaca aceasta cerere. Bancile au inceput sa refuze onorarea dispozitiilor de incasare trimise clientilor lor insolvabili si s-a ajuns astfel, la inregistrarea unor datorii mari intre intreprinderi. Insolvabilitatea cumparatorilor, combinata cu disponibilitatea vanzatorilor de a continua furnizarea de bunuri si servicii fara a primi plata la timp, au condus la cresterea arieratelor intre intreprinderi.

Volumul insemnat al arieratelor inregistrat in Romania (cel mai mare in raport cu PIB dintre toate tarile Europei Centrale si de Est) a determinat autoritatile din tara noastra sa adopte la finele anului 1991 solutia compensarii globale a acestora (monetizarea lor). Solutia adoptata a fost insa ineficienta, deoarece la scurta vreme dupa efectuarea operatiunii de compensatii globale, arieratele au renascut, chiar daca nu la aceeasi amplitudine, ele situandu-se la 26% din PIB si 87% din masa monetara la finele anului 1992 si la 15% si, respectiv 55% in anul 1996.

În Romania, ca urmare a unei politici prudente de autorizare din partea Bancii Nationale a Romaniei, s-a inregistrat o crestere mai putin exploziva a numarului de banci comerciale. Numarul asezamintelor bancare comerciale in Romania a crescut totusi de la 16, in anul1991, la 43, in anul 1997, din care 10 erau sucursale ale unor banci straine. Este de mentionat ca intre cele 43 de banci existente in anul 1997 se numara si 2 banci, respectiv Dacia Felix S.A. si Credit Bank S.A., pentru care banca centrala a retras autorizatia de functionare; aceste banci se afla actualmente, in incetare de plati.

I.2. Din istoria sistemelor de plati

Schimbarile politice intervenite in pragul anului “90 in tarile Europei Centrale si de Est au dus la prabusirea comunismului si la initierea in respectivele tari a unor reforme cu caracter economic al caror scop primordial era construirea economiei de piata. Între acestea, reformele initiate in sectorul financiar - bancar au avut un rol pivotant in tranzitia spre economia de piata. Parte a serviciilor oferite de sectorul bancar agentilor economici si populatiei, sistemele de plati nationale ale acestor tari au cunoscut o transformare profunda, o adaptare la regulile si institutiile nou create.

Pe la mijlocul anilor “70, Banca Centrala a Cehoslovaciei a introdus un sistem national de plati, care a adus noutati importante, printre care se numarau un sistem unitar de conturi, posibilitatea de prezentare a datelor referitoare la plati pe banda magnetica si renuntarea la circulatia fizica a cecurilor si a altor instrumente de plata. În locul descrierii textuale, au fost introduse coduri standardizate pentru a defini tipul si natura platii.

Cu exceptia Cehoslovaciei, in toate celelalte tari comuniste stingerea unei plati implica transportul fizic al documentelor de plata pe suport hartie. Platile se efectuau pe o baza bruta, fiind insotite de proceduri de verificare si regularizare a conturilor participantilor.

Populatia folosea preponderent numerarul pentru efectuarea platilor, dar anumite servicii furnizate de stat, ca platile de chirie pentru locuinte, platile telefonice, etc. , puteau fi platite din conturile personale aflate la casele de economii ale populatiei, pe baza unor transferuri preautorizate de platitori.

Transportul documentelor de plata era, in cele mai multe cazuri, lung si imprevizibil. Durata tranzactiilor financiare nu era esentiala, deoarece capacitatea de a plati rapid nu era un factor esential in stabilirea unor relatii economice sanatoase. În Uniunea Sovietica, data fiind intinderea sa teritoriala, efectuarea platilor crea probleme in plus.

Prin urmare, in pragul anului 1990, sistemele de plati ale tarilor central si est europene nu erau potrivite pentru o economie de piata. Dupa modelul socialist, relatiile economice erau determinate de planificarea centralizata, iar sistemul de plati, ca de altfel intregul sistem bancar, jucau rolul unui pastrator de conturi, evidentiind reflectarea financiara a activitatii economice planificate.

Introducerea reformelor economice la inceputul anilor “90 a fost ingreunata intrucatva de caracteristicile deja mentionate ale sistemelor de plati. Probleme deosebite s-au ivit in tarile fostei Uniuni Sovietice, unde dificultatile in efectuarea platilor au avut un impact negativ asupra functionarii pietelor locale si interstatale care legau Rusia de alte republici ale fostei Uniuni Sovietice, ale caror strategii comerciale erau strans legate. Odata cu declararea independentei, fostele republici sovietice au renuntat si la moneda unica: rubla sovietica. Pe de alta parte, sistemele de plata in moneda locala au incetat aproape complet sa functioneze din cauza inflatiei .

Desi deficientele existente in sistemul de operare si instrumentele de plata utilizate in tarile fostului bloc comunist nu au constituit principala cauza a lipsei de lichiditati si a cresterii datoriilor intre intreprinderi, ineficientele acestor sisteme au exacerbat dificultatile legate de arierate in toate economiile tarilor respective.

Cand a inceput procesul de transformare economica, la inceputul anilor “90, multe componente ale vechiului sistem de plati nu erau potrivite nevoilor unei economii de piata, din cauza cresterii volumului si a valorilor tranzactiilor, a cresterii numarului de banci comerciale in calitate de intermediari principali ai platilor, a cresterii expunerii la riscurile specifice sistemului si a devalorizarii rapide a monedelor nationale, ca urmare a unor rate foarte ridicate ale inflatiei. În consecinta, reforma acestui sistem s-a impus de la sine, ea fiind subsumata, in toate tarile Europei Centrale si de Est, reformei intregului aparat bancar.

Pina in anul 1990, sistemul bancar in fostele tari comuniste era construit cu respectarea fidela a modelului sovietic, si anume o banca centrala, care avea si atributiile de principala banca comerciala si cateva banci specializate, precum si casele sau cooperativele de economii, acestea din urma avand rolulde atrage disponibilitatile banesti ale populatiei, folosindu-le apoi in economie prin intermediul bancii centrale. Începand din anul 1990, fostele banci specializate au fost transformate in societati bancare pe actiuni, iar din banca centrala s-a desprins functia comerciala, care a fost institutionalizata si ea prin infiintarea unei banci comerciale distincte.

Banca centrala a capatat prin lege o autonomie si o autoritate substantiala fata de puterea executiva. Ea reprezinta azi centrul de greutate al sistemului bancar national din respectivele tari, fiind imputernicita sa conduca politica monetara si valutara, sa reglementeze si sa coordoneze politica de supraveghere prudentiala a celorlalte societati bancare si sa conduca sistemul de plati. De asemenea, banca centrala a fost autorizata sa finanteze deficitul public in cadrul unor plafoane explicit limitate prin lege.

Bancile comerciale au dreptul sa se implice in orice fel de activitate bancara, sa functioneze pe teritoriul tarii, cu respectarea legislatiei in vigoare si a cadrului de supraveghere prudentiala stabilit de catre bancile centrale, etc.

Sistemul bancar a evoluat, cu mici diferente, in acelasi sens in tarile din Europa Centrala si de Est. Ca urmare, insa, a unei politici prudentiale diferite de la tara la tara, se constata o crestere exploziva a numarului asezamintelor bancare in unele tari, ca Polonia, unde conditiile de infiintare nu erau atat de restrictive, ceea ce a facut ca pana la finele anului 1992 sa fie deschise deja 90 de banci. Capitalul redus al unora dintre aceste banci, impreuna cu portofoliile de credite neperformante, au dus la fuzionarea unor banci, ori la desfiintarea altora, astfel ca la finele anului 1995 numarul de banci private a scazut la 85, crescand apoi la un numar de 88 la finele anului 1997.

Pe langa bancile comerciale propriu-zise, functioneaza in aproape toate tarile Europei Centrale si de Est asa numite banci de credite si economii, avand un statut diferit de la tara la tara.

La finele anului 1997 in Polonia, de exemplu, existau 1444 de banci cooperatiste, cu 1883 sucursale si filiale. Pana in anul 1992, acestea functionau ca entitati autonome. Cand Banca Nationala a Poloniei si-a extins activitatea de supraveghere prudentiala si asupra acestor asezaminte, ele si-au pierdut autonomia, afiliindu-se la una din bancile specializate (Banca pentru Industrie Alimentara-BCZ).

Un numar de banci cooperatiste au fost gasite insolvabile si, spre finele anului 1993, 0 dintre ele au fost inchise.

În Ungaria, de asemenea, reteaua acestor asezaminte financiare este foarte extinsa (242 unitati cu 1800 de sucursale si filiale).

În Cehia, in anul 1995 a fost adoptata o lege speciala, care a stabilit cadrul normativ in care urmau sa functioneze cooperativele de credit si economii. În aceasta tara, asezamintele respective sunt institutii non-bancare specializate, care accepta si pastreaza depozite, acorda imprumuturi si asigura servicii de plati.

În afara institutiilor mentionate, in fiecare din tarile luate in discutie, exista o buna dezvoltare a retelei postei. Aceasta institutie nu are statutul unei institutii de credit, dar presteaza anumite activitati cu caracter bancar.

În ciuda rapidei sale evolutii, sectorul bancar din tarile Europei Centrale si de Est ramane dominat de sectorul bancar de stat.

I.3. Reintroducerea sistemului de compensare in Romania