Pagina documente » Stiinte Economice » Investitia in Romania

Despre lucrare

lucrare-licenta-investitia-in-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-investitia-in-romania


Cuprins

CUPRINS
Capitolul 1. Probleme teoretice privind investitiile 5
1.1. Conceptul si structura....... 5
1.2. Investitia in stocuri 6
1.3. Investitiile pentru afaceri 7
1.3.1. Teoria neoclasica a investitiilor pentru afaceri 7
1.3.2. Teoria q a investitiilor 10
1.4. Investitiile rezidentiale 12
Capitolul 2. Analiza investitiilor in conditii de risc si incertitudine 14
2.1. Decizii de investitii in conditii de risc 14
2.1.1. Calculul si luarea in considerare a riscurilor 14
2.1.2. Riscul specific si riscul sistematic 17
2.2. Starea de incertitudine in domeniul investitional 19
2.2.1. Criterii de decizie in conditii de incertitudine 19
2.2.2. Deciziile fuzzy 21
2.3. Calcularea riscului in decizia de investitii 22
Capitolul 3. Investitiile in rominia in perioada 1995-2000 25
3.1. Investitiile in rominia , in contextul cresterii economice 25
3.1.1. Investitiile - factor al relansarii economice 25
3.1.2. Investitiile totale in Rominia , in perioada 1995-2000 28
3.1.3. Indicatorii eficientei economice a investitiilor
la nivel macroeconomic 45
3.1.4. Ponderea investitiilor in PIB 46
3.1.5. Relatia dintre PIB - investitii 47
3.2. Investitiile straine directe in rominia 48
3.2.1. Reglementari privind regimul juridic al investitiilor straine in
Rominia 48
3.2.2. Stimulente in atragerea investitiilor straine directe 49
3.2.3. Evolutia investitiilor straine directe in Rominia 51
3.2.3.1. Deceniul pierdut 51
3.2.3.2. Analiza cauzelor 53
3.2.3.3. Lipsa de atractivitate a rominiei pentru investitorii straini 53
3.2.3.4. Investitiile straine in privatizare 55
3.2.4. Efectele economice ale investitiilor straine directe 55
3.2.4.1. Efectele la nivel macroeconomic 55
3.2.4.2. Efectele la nivel microeconomic 56
3.2.4.3. Posibile implicatii negative 57
3.3. Studiu de caz 57
3.3.1. Eficienta economica a investitiilor la nivel macroeconomic 57
3.3.2. Tendinte in structura investitiilor 60
Capitolul 4. Concluzii

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL 1. PROBLEME TEORETICE PRIVIND INVESTITIILE

În viziunea clasica, economisirea precede investitiile, in timp ce – pentru Keynes – ea le urmeaza. Nu economisirea da nastere la investitii, ci investitiile sunt acelea care contribuie la crearea venitului si, datorita acestui fapt, ele genereaza economisirea.

1.1 CONCEPTUL SI STRUCTURA

În sens restrans, investitia este o utilizare a venitului care se materializeaza intr-un avans la capital (sau patrimoniu), in vederea obtinerii unui venit. Într-o acceptie mai larga, investitia reprezinta orice decizie de cheltuire care conduce la dobandirea unui activ, in vederea obtinerii ulterioare a unui flux de lichiditati, si care are ca scop cresterea avutiei proprietarilor intreprinderii. În acest context, sunt asimilate investitiilor sumele banesti transformate in active fizice (achizitionarea de cladiri, masini, instalatii, terenuri, construirea de stocuri pentru productie). Transformarea sumelor de bani in active financiare reprezinta plasamentul.

Decizia de economisire si de investitie, in cazul micului producator, apartine aceluiasi agent economic. Acesta economiseste si, simultan, investeste. Volumul economisirii micului producator se masoara prin diferenta dintre venitul de care dispune si consumul sau. El investeste in dimensiunea permisa de economisirea proprie. În acest caz, economisirea si investitia sunt unul si acelasi lucru. Exista de asemenea, identitatea intre motivele de economisire si cele de investitie.

În economiile de piata dezvoltate, investitia, adica formarea capitalului , este efectuata de societatile nonfinanciare. Cand o firma are posibilitatea de a investi, proprietarul este incitat sa foloseasca, in acest scop, o parte importanta din profit. Deci, economisirea intreprinderilor depinde, in mare masura, de investitiile pe care le efectueaza.

Investitia este un act economic fundamental, care provoaca o crestere in viitor a venitului (de unde decurge si o modificare a consumului si a economiilor) si, implicit, conditioneaza dimensiunea utilizarii factorilor de productie.

Volumul investitiilor este variabil in timp si are un puternic efect de antrenare. Comportamentul oscilant al volumului investitiilor pe o perioada lunga este determinat de faptul ca cererea de investitii este legata de noile descoperiri stiintifico-tehnice, de noile produse, de extinderea zonelor de aprovizionare si desfacere, de utilizarea unor resurse noi, de cresterea populatiei, a productiei si a venitului. La acesti factori se mai adauga previziunile optimiste (sau pesimiste) privind evolutia in perspectiva a economiei, increderea in fiscalitate, evolutia cheltuielilor publice, masuri legislative, etc.

Multitudinea de factori inerenti sistemului economic sau din afara acestuia (si care au sensuri diferite de actiune) fac ca, intr-o economie libera de piata, o politica economica, chiar adecvat aplicata, sa nu poata garanta ca volumul investitiilor prevazut este suficient pentru a realiza utilizarea deplina (sau este prea ridicat si supraincalzeste economia). În raport cu cererea globala, investitia poate fi excesiva intr-o anumita perioada, ceea ce se concretizeaza in capacitate de productie excedentara, pierdere, somaj, alte privatiuni. Nu exista o „mana invizibila” care sa asigure ca activitatea economica mai putin favorabila dintr-un an, sa fie compensata in perioada urmatoare sau – exact la momentul oportun – sa se realizeze o importanta descoperire, care sa se materializeze in procedee si produse noi, astfel incat sa se asigure mentinerea echilibrului economic.

În economiile de piata moderne, prin masuri bugetare si monetare adecvate, puse in practica de puterea publica, este posibila atenuarea fluctuatiilor investitiilor si indeplinirea unui important rol stabilizator al economiei. Desigur, aceste masuri nu pot sa elimine in totalitate fluctuatiile conjuncturale si nici nu se urmareste aceasta. Obiectivul lor este de a atenua amplitudinea oscilatiilor care afecteaza preturile, utilizarea, productia.

Investitiile sunt cheltuieli destinate stocului de capital. Stocul de capital se depreciaza. Deprecierea inseamna o reducere a stocului de capital prin deteriorarea in timp, adica prin uzura. Adaugirile totale la stocul de capital, adica cele pentru refacerea capitalului uzat si cele pentru cresterea stocului reprezinta, sunt investitiile brute. Cheltuielile destinate cresterii nete a stocului de capital reprezinta investitiile nete.

Daca investitia neta se realizeaza pe seama utilizarii unei parti din venit, investitia bruta implica o sursa suplimentara – amortizarea capitalului fix.

Dupa investitia lor, investitiile se impart in 3 categorii:

? Investitii pentru afaceri, care consta in cheltuieli facute de firme pentru masini, utilaje, instalatii, constructii, etc., respectiv pentru construirea stocului de capital fix

? Investitii imobiliare (sau investitii rezidentiale) care consta in cheltuieli pentru construirea sau achizitionarea cladiri care servesc drept locuinta

? Investitii in stocuri. Desfasurarea normala a activitatii economice impune ca firmele sa aiba, in permanenta, un stoc de materii prime, semifabricate si un stoc de produse finite. Rata investitiilor, in cazul fiecarei din cele 3 categorii, este determinata de factori specifici, iar modelele de explicare par a fi diferite.

1.2. INVESTITIA ÎN STOCURI

Stocurile constau din materii prime, semifabricate, productie neterminata si produse finite destinate vanzarii. Existenta stocurilor este determinata de mai multe imprejurari, cum sunt:

a. Satisfacerea cererii, in conditiile in care oferta nu poate fi majorata intr-o perioada scurta de timp;

b. Pentru o firma este mai putin costisitoare o aprovizionare in cantitati mai mari si mai rar, decat in cantitati mici, insa cu o frecventa ridicata;

c. Producatorul nu poate sa modifice rapid nivelul productiei la o linie de fabricatie, chiar daca fluctueaza, marind sau reducand stocul;

d. Unele stocuri apar ca rezultat normal al procesului de productie.

Investitiile in stocuri sunt influentate de volumul asteptat al vanzarilor, costul pastrarii costurilor, rata dobanzii, posibilitatea intarzierii aprovizionarii cu materii prime si materiale, fazele ciclului economic, incertitudinile asupra evolutiei economiei, etc. firmele urmaresc un anumit raport intre stocuri si cifra de afaceri, care, la randul ei, depinde de anumite variabile economice.

De aceea, investitia in stocuri poate fi prezentata ca o functie stabila a vanzarilor asteptate - ceteris paribus. În aceasta situatie, modelarea modificarii in timp a investitiei in stocuri implica folosirea relatiei:

?InV =n ?R (1.1), unde

?InV este modificarea investitiilor in stocuri

n este ritmul vanzarilor

?R este modificarea in vanzarile asteptate

Modelul are limite, deoarece n este considerat o constanta. Dar n nu poate sa scada cand nu exista o incertitudine in cresterea vanzarilor viitoare, cand exista o crestere in costurile de pastrare a stocului si/sau cand exista o crestere in siguranta si ritmul aprovizionarii cu materii prime.

Investitiile in stocuri se diferentiaza in investitii anticipate (dorite) si investitii neanticipate (nedorite). Primele apar in situatia in care firmele doresc sa-si refaca stocurile descompletate, iar celelalte sunt rezultatul unei cereri totale neasteptat de mici. Rezulta ca o acumulare rapida de stocuri poate fi asociata cu o crestere totala aflata fie in ascensiune rapida, fie intr-un declin rapid.

În cursul ciclului economic, investitiile in stocuri fluctueaza substantial. Aceste fluctuatii sunt, in fond combinatii de modificari anticipate si modificari neanticipate in stocuri. O crestere rapida a PIB ce are loc in perioada anterioara a unui recesiuni, cand firmele isi micsoreaza stocurile. Pe masura ce productia depaseste vanzarile, firmele incep sa acumuleze stocuri. Acesta este o acumulare dorita, intentionata de stocuri in asteptarea unor vanzari ridicate in viitor. Înaintea unei recesiuni, se observa o reducere a cererii totale, reflectata in micsorarea vanzarilor. Productia nu se modifica semnificativ si are loc o crestere nedorita a stocurilor. Pentru a aduce oferta la nivelul cererii, firmele reduc productia si decid sa vanda o parte din stocuri. Aceasta este reducere intentionata. Reducerea productiei de catre firme pentru micsorarea stocurilor poate cauza o reducere mai mare a PIB decat ar fi fost necesar daca stocurile nu s-ar fi acumulat neintentionat. Iar aceasta reducere accentueaza recesiunea. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de ciclul stocurilor.

Daca stocurile sunt mentinute la un nivel ce corespunde vanzarilor sau cererii totale, fluctuatiile investitiilor in stocuri si ale PIB ar fi mai reduse, ceea ce corespunde cerintelor unei cresteri economice stabile.

1.3. INVESTITIILE PENTRU AFACERI

investitiile pentru constituirea stocului de capital fix reprezinta cea mai importanta parte a investitiilor totale. Ele pot fi abordate din perspectiva diferentei de redus dintre stocul optim (dorit) de capital si stocul actual sau din cea a raportului intre valoarea de piata a firmei si costul ei de inlocuire. Prima abordare formeaza continutul teoriei neoclasice a investitiilor, iar cea de a doua reprezinta teoria q a investitiilor.

1.3.1 TEORIA NEOCLASIC? A INVESTITIILOR PENTRU

AFACERI

Teoria neoclasica considera ca rata investitiilor este determinata de viteza cu care firmele i-si ajusteaza stocul de capital la nivelul optim dorit.

Functia de investitii exprima relatia dintre volumul investitiilor si factorii sai determinanti. Daca investitia reprezinta o adaugire la stocul de capital existent, firma este interesata sa ajunga la stocul optim de capital. Deci, investitia reprezinta cantitatea de capital cu care se cuvine a fi sporit stocul actual de capital pentru a dispune de un stoc optim de capital. În consecinta, factorii determinanti ai stocului optim de capital sunt, in mare masura, comuni cu factorii de care depinde volumul investitiilor.

În primul rand este vorba de productivitatea marginala asteptata a capitalului. Cu cat aceasta este mai ridicata, cu atat este mai profitabila pentru firma instalarea unui nou capital. În al doilea rand, se are in vedere rata reala a dobanzii (ir). Aceasta reprezinta costul capitalului, si anume costul suportat, cand resursele necesare investitiei sunt imprumutate, sau costul de oportunitate, cand utilizeaza o parte din resursele pentru investitii. Se realizeaza investitii atunci cand PMk excese costul marginal al capitalului. Mai exact, investitia este cu atat mai ridicata cu cat stocul curent de capital este inferior stocului optim de capital, si deci, cu cat PMk este mai mare decat 1+ir (rata nominala, bruta a dobanzii prin care se exprima costul capitalului), sau, altfel spus, ratia PMk /1+r > 1. În raport cu elementele de mai sus si cu relatia dintre ele, functia de investitii are urmatoarea forma: