Pagina documente » Stiinte Economice » Managementul investitiilor. Principalii indicatori de eficienta economica (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-managementul-investitiilor.-principalii-indicatori-de-eficienta-economica-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-managementul-investitiilor.-principalii-indicatori-de-eficienta-economica-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I . NOTIUNI PRIVIND INVESTITIILE SI EFICIENTA ECONOMICA..1
1.1 Conceptul de investitie si structura acesteia......1
1.2 Clasificarea investitiilor8
1.3 Optimizarea investitiilor..14
CAPITOLUL II. PRINCIPALII INDICATORI DE EFICIENTA ECONOMICA21
2.1 Indicatori statici si dinamici........21
2.2 Obiective noi si modernizare.......36
CAPITOLUL III . PREZENTAREA S.C. IMSAT S.A.......40
3.1 Prezentarea eficientei a S.C. IMSAT S.A......40
3.1.1 Prezentarea industriei de constructii (in anul 2001)...........41
3.1.1.1 Tendinte in activitatea de constructii...........41
3.1.1.2 Prezentarea industriei de constructii pentru anul 2001.............42
3.1.2 Istoricul S.C IMSAT SA...43
3.1.3 Diagnosticul financiar-contabil........46
3.1.3.1 Situatia patrimoniului firmei........46
3.1.3.2 Contul de profit si pierdere..........56
3.1.3.3 Impozite si taxe.........62
3.1.4 Analiza resurselor umane.............64
3.1.5 Masini, utilaje si mijloace de transport in anul 2001 (gradul de uzura)..............68
CAPITOLUL IV. PREZENTAREA VARIANTELOR DE INVESTITII..69
CAPITOLUL V. CALCULUL INDICATORILOR DE EFICIENTA ECONOMICA A UNUI PROIECT DE INVESTITII.74
5.1 Indicatori dinamici si statici.......74
5.2 Indicatori dinamici si statici (evaluarea eficientei unui proiect de investitii)..............88
CAPITOLUL VI. CONCLUZII STUDIU DE FEZABILITATE (2000-2001).91
CONCLUZII SI PROPUNERI......97

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

NOTIUNI PRIVIND INVESTITIILE SI EFICIENTA ECONOMIC?

1.1 Conceptul de investitie si structura acesteia

Notiune de investitie, intr-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare, plasare, dotare, iar intr-un sens mai restrans (financiar-contabil) reprezinta o cheltuiala facuta pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si durata de folosinta indelungata.

În conditiile conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii administrative, investitia reprezenta numai ceea ce se aloca pentru crearea si dezvoltarea bazei materiale de productie si a celei pentru sectorul social-cultural. Potrivit unei definitii, cu larga circulatie in tara noastra, investitia reprezinta „totalitatea cheltuielilor prin care se creeaza, se achizitioneaza noi fonduri fixe productive si neproductive, se perfectioneaza sau se reconstruiesc fondurile fixe existente”.

Trecerea la economia de piata implica o schimbare a opticii privind notiunea de investitie, determinata de circulatia capitalului pe piata, de lupta de concurenta, de castigul (profitul) asteptat etc; in aceste conditii, problematica investitiilor este abordata de la sursa ce acopera cheltuielile respective. Astfel, investitiile sunt intelese ca prezentand partea de venit destinata pentru formarea capitalului. Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a stocurilor reprezinta investitiile nete; daca alaturi de veniturile destinate ar fi investite se utilizeaza si amortizarile, obtinem investitia bruta. A investi inseamna a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat.

Tot o investitie poate fi utilizarea de venituri pentru a cumpara hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) de pe piata capitalurilor, cu scopul final de a obtine un castig in viitor. Operatiunile de cumparare a hartiilor de valoare – forme ale capitalului in circulatie – dau nastere, atunci cand bursele sunt organizate pe baze capitaliste, la speculatii pure, rupte de tranzactiile reale.

Desi apare la inceput ca o cheltuiala de bani, investitia nu poate fi rupta de continutul sau material concret, crearea elementelor de capital fix; scopul sau final, insa, este castigul.

Asa cum subliniaza unii specialisti, investitia reprezinta: „angajarea resurselor facuta cu speranta realizarii unor beneficii in decursul unei lungi perioade de timp in viitor” sau „actiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse in speranta ca se vor incasa sume mai mari de bani sau se vor obtine alte beneficii”.

Aceste formulari pun in evidenta continutul concret al investitiei (resurse materiale, financiare etc.) si scopul final – beneficiul (profitul).

Notiunii de investitii ii este imanent timpul – element definitoriu al caracterului dinamic al procesului investitional. În acest sens, este relevanta sublinierea facuta de Pierre Masse potrivit careia investitia este: „o cheltuiala pentru un viitor incert”, din care reiese ca investitiei ii este inerent riscul.

Dupa Pierre Masse, investitiile echivaleaza cu a renunta la satisfactia imediata si sigura, pe seama economiilor si veniturilor da care dispunem in prezent contra unei sperante viitoare, al carei suport il reprezinta tocmai bunul investit.

Procesele economice se desfasoara in timp, in general cheltuielile se efectueaza intr-o anumita perioada de timp, iar rezultatele se obtin in alte perioade de timp. Conform teoriei economice a factorului timp, aceeasi suma de bani obtinuta in perioade de timp diferite are o alta valoare economica, o suma este cu atat mai importanta cu cat se obtine mai repede, deoarece se creeaza posibilitatea refolosirii ei intr-o activitate profitabila, banii respectivi fructificandu-se, multiplicandu-se.

Daca vom avea in vedere motivatiile care stau la baza investitiilor de dezvoltare si modernizare a intreprinderilor, investitiile apar ca suport material al acestor procese, in vederea adaptarii productiei la cererea pietei, la nevoile economice si sociale, dar si al consolidarii pozitiei si competitivitatii acestora in concurenta cu alti agenti economici. Adica, investitiile se realizeaza pentru adaptarea capacitatilor de productie si servicii la cerere si pentru a dispune de o oferta concurentiala.

Au caracter de investitie si cheltuielile referitoare la formarea si perfectionarea elementului uman al procesului de munca. Este vorba nu numai de cheltuielile legate nemijlocit de obiectul ce se construieste, ca cele pentru instruirea personalului, ci si de cheltuielile pentru invatamant pe baza carora se formeaza si se perfectioneaza forta de munca.

Consideratiile facute permit sa apreciem ca investitia reprezinta: totalitatea resurselor (materiale, tehnice, umane, financiare etc.) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea fortei productive a societatii, a intregii vieti sociale, astfel incat sa se creeze conditiile necesare obtinerii unor efecte utile in viitor.

Acumularea de capital fix este menita sa asigure in viitor un nivel de trai, de civilizatie superioare comparativ cu situatia actuala cand se fac investitii.

De mare insemnatate in prezent este rolul investitiilor in realizarea actiunilor si proiectelor destinate eliminarii noxelor din sectii si sectoare de productie poluate, cu efecte sociale si economice benefice, conservarii si protejarii mediului ambiant, precum si de combatere a poluarii mediului.

Pentru nevoile de comparatii in privinta investitiilor, retinem acceptiunea data de ONU acestor cheltuieli, si anume: investitiile brute includ cheltuielile pentru realizarea de noi mijloace fixe, cheltuielile cu reparatiile capitale, cele pentru cresterea mijloacelor circulante si soldul miscarii capitalului strain, iar investitiile nete cuprind cheltuielile pentru cresterea capitalului fix si a celui circulant.

Mentionam ca soldul miscarii capitalului strain apare ca diferenta intre fondurile intrate sub forma de imprumuturi, plasamente, investitii directe si sumele ce reprezinta rambursari de rate si plata dobanzii, incasari de profituri si dividende din partea detinatorilor de capital strain, repatrierea capitalului strain.

Sintetizand consideratiile mentionate, definirea investitiilor trebuie sa releve faptul ca:

? reprezinta o plasare de fonduri banesti intr-o actiune, intr-un proiect sau operatie pentru a crea un spor de avutie, atat la nivelul individului, cat si al firmelor si al societatii;

? scopul urmarit nu consta numai in obtinerea sporului de bunuri si capacitati de productie si de folosinta indelungata, ci si a unui castig, a unui profit;

? reprezinta un flux al valorilor care au ca punct initial, de pornire, fondurile financiare, o parte a veniturilor si economiilor realizate; transformarea fondurilor banesti necesare presupune existenta unor materiale de constructii, utilaje si echipamente tehnologice ce se vor monta in cadrul viitoarelor unitati, precum si capacitatile de productie de constructii-montaj etc.;

? exista un decalaj in timp, intre momentul investirii si cel al obtinerii rezultatelor si veniturilor scontate;

? sunt o cheltuiala efectuata prezent, certa, in scopul obtinerii unor efecte viitoare, adesea incerte; din punct de vedere investitiile constituie o resursa avansata care comporta un risc;

? pentru a produce, in timp, acumularea viitoare de capital fix, este necesara functionarea normala a intregului sistem economic.

Supraevaluarea locului si a rolului pe care l-au jucat mijloacele fixe in economia etatista, centralizata a condus la restrangerea notiunii de investitie.

A trata investitia numai ca o simpla cheltuiala, in sensul financiar al cuvantului, inseamna a neglija continutul concret, material al efortului investitional pe care-l face orice agent economic atunci cand realizeaza un proiect de investitii. Înfaptuirea acestuia are la baza o structura de resurse de o mare diversitate din punct de vedere al naturii lor (materiale, financiare, tehnice, umane, valutare etc.).

Evaluarea acestora in expresie baneasca este o necesitate in special pentru fundamentarea deciziilor economice care privesc proiectul de investitii.

Trebuie subliniat ca scopul final pentru care se face o investitie nu este de a se realiza mijloace fixe (utilaje, echipamente, hale, magazii etc.), ci de a se obtine efecte utile de natura economica, sociala, ecologica etc. in acest context retinem opinia unui reputat specialist in domeniu care definea investitia ca o renuntare la o satisfactie imediata si sigura, in schimbul unei sperante al carei suport sunt tocmai resursele investite.

Notiunea de investitie implica trei elemente definitorii: durata, risc si eficienta.

Pentru a avea o privire completa asupra notiunii de investitie, trebuie studiata imaginea ei tridimensionala (contabila, economica si financiara).

Dimensiunea contabila – cea mai restrictiva, care reduce investitia la notiunea de imobilizare in sensul contabil al cuvantului. Din acest punct de vedere investitia reprezinta „toate bunurile mobile si imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create in intreprindere, destinate a ramane constant sub aceeasi forma”. Bunurile in cauza se inregistreaza in contabilitate in clasa 2 de conturi de imobilizari, care se grupeaza astfel:

? imobilizari legate de exploatare, definite ca „bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, dobandite sau create in intreprindere, nu pentru a fi vandute sau transformate, ci pentru a fi utilizate o mai lunga perioada de timp ca instrumente de lucru”;

? imobilizari in afara exploatarii (neproductive), achizitionate sau create in intreprindere pentru alte scopuri, cum ar fi:

- ameliorarea conditiilor de igiena si securitate a muncii;

- obiective cu caracter social (crese, cantine, centre de vacanta pentru salariati, sedii administrative etc.);

- achizitii de bunuri in scop speculativ (terenuri, imobile, obiecte de arta).

Se observa ca in aceasta acceptie asupra notiunii de investitie accentul se pune pe durata de viata a bunului, care depaseste durata unui exercitiu.

Dimensiunea economica largeste sfera de cuprindere a investitiei, deoarece, conform acestei acceptiuni investitia reprezinta „toate consumurile de resurse care se fac in prezent in speranta obtinerii in viitor a unor efecte economice (venituri, incasari) esalonate in timp si care, in suma totala, sunt superioare cheltuielilor initiale de resurse”. Si in aceasta viziune asupra notiunii de investitie gasim referire la durata, dar observam ca accentul cade mai mult pe materialitatea efortului investitional, precum si pe eficienta actiunii.

În aceasta acceptie se considera investitie:

? achizitionarea de echipamente de lucru si alte bunuri ce, initial, constituie iesiri de trezorerie, dar care au ca urmare incasari suplimentare, economii de costuri etc., esalonate pe o perioada mai lunga de timp si care, in suma totala, trebuie sa asigure:

- refacerea capacitatii de autofinantare a firmei;

- rambursarea eventualelor datorii contractate cu ocazia realizarii proiectului;

- crearea unui surplus de venituri care sa asigure imbunatatirea situatiei economico-financiare viitoare a firmei;

? alte cheltuieli decat cele referitoare la cumpararea de bunuri si echipamente cum ar fi: