Pagina documente » Stiinte Economice » Managmentul activitatii de creditare

Despre lucrare

lucrare-licenta-managmentul-activitatii-de-creditare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-managmentul-activitatii-de-creditare


Cuprins

CUPRINS:
Cap I. Creditul si principiile de creditare in economia competitionala
1.1. Importanta creditelor in economia competitionala
1.2. Principii de creditare si functiile creditului
1.3. Elemente esentiale in analiza procesului de creditare
1.4. Metodologia de creditare
1.5. Tipuri de credite
Cap II. Caracteristici personale si aptitudini profesionale ale ofiterului de credit
2.1. Caracteristici personale
2.2. Aptitudini profesionale
2.3. Discutii preliminare in vederea acordarii creditului
CapIII. Analiza economico-financiara a activitatii clientilor- aspect important in activitatea de creditare
3.1. Aspecte generale privind analiza economico-financiara a aclientilor
3.2. Analiza structurii si continutului bilantului contabil si a contului de profit si pierdere
3.3. Indicatorii de analiza a bonitatii clientilor
3.4. Aspecte nefinanciare privind clientii bancii
3.4. Standingul financiar al intreprinderii
Cap IV. Aspecte generale privind riscul in activitatea de creditare si politici de management al acestuia
4.1. Riscul in creditare
CAP V -Procedura privind rambursarea creditelor, plata dobanzilor si importanta graficului de rambursare
5.1. Rambursarea creditelor si plata dobanziilor
5.2. Aspecte importante in constituirea graficului de rambursare
Concluzii
Bibliografie

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Cap I. Creditul si principiile de creditare in economia competitionala

1.1. Importanta creditelor in economia competitionala

Notiunea de credit este de origine latina si provine de la “creditul-credere”, care inseamna creditare, a crede, a avea incredere.

Creditul reprezinta increderea pe care o persoana, numita creditor, o acorda altei persoane, numita debitor, careia ii da, in prezent, bani sau alte valori sub forma de imprumut, care-i vor fi restituite la o data determinata, numita scadenta, impreuna cu o anumita dobanda, ce reprezinta pretul capitalului imprumutat. Creditul presupune existenta increderii.

Creditul are urmatoarele elemente constitutive: schimbul in timp al unor resurse; subiectele raportului de credit (debitorul si creditorul); promisiunea de rambursare; termenul de rambursare (scadenta); costul creditului (dobanda) etc.

Prin intermediul creditului se mobilizeaza capitalul temporar disponibil din economie (de la agentii economici si populatie) de catre banci si, impreuna cu resursele bancare proprii, se acorda sub forma de imprumuturi diferitelor persoane juridice, precum si populatiei.

Creditul bancar se acorda de catre banci care detin capital bancar agentilor economici si persoanelor fizice. Creditul bancar procura resurse financiare diferitelor sectoare de activitate economica.

Creditul bancar se acorda din capitalul inactiv, nefolosit, precum si din capitalul banesc temporar disponibil care se afla in cautare de plasament. Creditul bancar constituie unul dintre obiectivele principale ale activitatii bancilor. În calitatea lor de intermediare – facand abstractie de capitalul lor propriu – bancile se imprumuta pentru a da apoi cu imprumut. În activitatea lor, bancile folosesc capitalul disponibil din conturile clientilor – pastrat ca resursa in banca – din care acorda imprumuturi altor clienti ai lor.

Creditul se acorda, de regula, pe termen scurt si are in vedere si riscul insolvabilitatii imprumutului.

Functia de baza a unei banci in economia competitionala este creditarea, prin intermediul careia bancile sunt chemate sa incurajeze afacerile viabile care sunt bazate pe rentabilitate si eficienta.

Promovarea unei afaceri eficiente, finantate partial sau total din credite depinde de modul in care banca analizeaza solicitarea investitorului. În cadrul acesteia banca trebuie sa investigheze obiectul imprumutului, sursele de rambursare si riscurile la care se expun bancile in activitatea de creditare.

Abilitatea debitorului de a rambursa creditele depinde de standingul financiar al firmei si de factorii endogeni si exogeni pe care banca trebuie sa-i identifice si sa-i evalueze in mod corect.

Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator.

Creditul, in termenii cei mai generali, reprezinta schimbul unei valori monetare prezente pentru o valoare monetara viitoare.

Din definitiile date mai sus rezulta ca principalele elemente ale creditului sunt:

1. Subiectii raportului de creditare respectiv imprumutatorul (creditorul) si imprumutatul (debitorul), care pot fi persoane juridice, persoane fizice si statul.

2. Rambursabilitatea creditului, in cadrul careia promisiunea de rambursare a creditului este acoperita cu garantii materiale si/sau banesti din partea debitorului, in vederea prevenirii riscului de rambursare sau de imobilizare.

3. Scadenta sau termenul de rambursare al creditului, difera de la banca la banca, in functie de categoria de creditor, de tipul creditului, de moneda in care este angajat creditul si de capacitatea de rambursare a debitorului.

Termenul de rambursare este o trasatura specifica a creditului care poate imbraca trei forme: termen scurt, termen mediu si termen lung.

4. Costul creditului sau dobanda care poate sa fie fixa (in economiile stabile sau neinflationiste) si variabile (in economiile cu inflatie ridicata).

Dobanda reprezinta in fapt pretul creditului acordat de banca pe perioada de rambursare fixata prin contract. Dobanda se negociaza intre partile contractante in functie de tipul creditului, perioada de rambursare, ratele scadente etc.

5. Acordarea creditului este etapa in care dosarul de credit al debitorului este analizat de comisia de specialitate, din punct de vedere formal si al continutului, in concordanta cu metodologia de creditare a bancii, bazata pe legislatia financiar-bancara existenta pe plan national. În ultima perioada s-a dezvoltat sistemul acordarii de credit deschis, in cadrul caruia imprumuturile devin accesabile la intervale de timp stabilite de parti.

6. Întocmirea contractului de credit si transferul fondurilor acordate, este etapa in care se incheie contractul de credit intre parti pe de-o parte, si are loc transferul banilor in contul deschis de beneficiar la banca creditoare.

Creditul este un mecanism eficient numai in cazul in care sunt respectate cinci categorii de conditii privind functionarea si dezvoltarea creditului si anume:

? conditii de ordin juridic, ce se refera la cadrul legal, reglementeaza cu precizie si fara echivoc masurile de protectie privind incheierea contractelor intre cele doua parti;

? conditii de ordin institutional sau infrastructural - acest grup de conditii consta in existenta unui sistem de institutii si organisme bine concepute, detinand atributii clare in efectuarea operatiunilor de credit, precum si in exercitarea unui control riguros asupra modului de respectare a conditiilor in care s-a acordat creditul;

? conditii de ordin social-politic ce se refera la existenta cadrului general, social si politic, de stabilitate si continuitate a operatiunilor generale ale factorilor de decizie macroeconomica, cat si la regimul politic existent si atitudinea acestuia fata de economie, de evolutia liberei initiative, fata de piata libera;

? conditii de ordin economic: sun cele strans legate de situatia de ansamblu a economiei nationale, de perspectivele acesteia, dar si de conjunctura economica a momentului considerat pe plan intern si extern;

? conditii de ordin psihologic, care se refera nu numai la incredere, ca suport hotarator al creditului, ci si la comportamentul agentilor economici, al intreprinzatorilor si al populatiei in ansamblul sau.

În cadrul contractului, trebuie sa se stipuleze foarte clar obligatiile si indatoririle partilor, obiectul contractului, graficul de rambursare, clauze care sa nu poata fi interpretate in cazul in care creditul angajat nu poate fi rambursat de debitor, si banca sa-si poata recupera ratele ramase de achitat pana la stingerea integrala a debitului.

Din punctul de vedere al activitatii bancare, operatiunile de creditare reprezinta componenta cea mai importanta a operatiunilor de plasament, atat din punctul de vedere al volumului de activitate, cat si al participarii acestor categorii de operatiuni la realizarea profitului bancii. Creditul bancar reprezinta inca solutia de baza pentru investitiile agentilor economici, fiind, in esenta, la nivelul economiei romanesti in tranzitie, calea de realizare a restructurarii economice si a relansarii activitatii intreprinderilor romanesti.

Bancile isi elaboreaza propriile norme de creditare care, in timp, au capatat caracter de generalitate, in sensul ca principiile de creditare, obiectele creditului si tipurile de credit au devenit elemente comune ale reglementarilor interne in domeniu la majoritatea bancilor. Activitatea de normare a operatiunilor de creditare este, in acelasi timp, un proces permanent, datorita diversificarii operatiilor bancare si deschiderii bancilor spre domenii de creditare noi pentru sistemul bancar actual.

În principiu, atributiile compartimentelor de creditare dintr-o banca trebuie sa acopere intreaga gama de operatiuni aferente acestei activitati. În general, bancile organizeaza activitatea de creditare pe principiul dublei subordonari, fata de un departament din centrala bancii si fata de conducerea sucursalei. De asemenea, reglementarile legale actuale obliga bancile sa constituie comitete de credite care sa analizeze cererile de creditare si sa acorde in urma evaluarilor sumele solicitate de clientii bancii. În acest fel, decizia de creditare se poate lua in conditii de obiectivitate si banca este in consecinta mai protejata impotriva eventualelor pierderi cauzate de nerambursarea creditului.

Importanta creditului bancar in economia concurentiala rezulta cel putin din urmatoarele considerente:

1. creditul bancar reprezinta principala forma de atragere si mobilizare a resurselor banesti temporar disponibile in economie;

2. creditul bancar constituie o sursa importanta de finantare a afacerilor intreprinderilor;

3. creditul bancar reprezinta o modalitate moderna de finantare a consumului populatiei;

4. creditul bancar reprezinta o parghie importanta in reglementarea circulatiei banesti si mentinerea stabilitatii economiei nationale.

1.2. Principii de creditare si functiile creditului

Indiferent de perioada de timp pentru care se acorda precum si pentru categoria de beneficiari, bancile trebuie sa tina cont de urmatoarele principii:

? Limitarea riscului insolvabilitatii. Operatiunile de creditare efectuate de banca au la baza prudenta bancara – prin limitarea riscului insolvabilitatii – ca principiul fundamental de politica bancara pentru creditele acordate.

? Destinatia precisa a creditelor si garantarea acestora cu bunuri materiale, hartii de valoare, efecte de comert etc.

? Perceperea de dobanzi ca pret al creditului, care se stabilesc in functie de destinatia si durata de rambursare, precum si de comisioane pentru operatiunile legate de acordarea creditului. Pentru creditele nerambursate la scadenta, agentii economici platesc dobanzi penalizatoare.

? Credibilitatea solicitantilor de credit. La acordarea creditelor, banca urmareste ca solicitantii sa prezinte credibilitate pentru rambursarea lor la scadenta.

? Consemnarea tuturor operatiunilor de creditare si garantare in documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile tranzactiilor incheiate. În situatia in care imprumutatul nu respecta conditiile contractuale stabilite, inclusiv cele referitoare la destinatia creditului sau in cazul in care situatia economico-financiara a acestuia nu mai asigura pe parcursul creditarii conditiile de rambursare, banca poate intrerupe imediat, fara preaviz, utilizarea creditului aprobat.

? Limitarea imprumuturilor mari acordate unui singur debitor, la maxim 20 % din fondurile proprii ale bancii. Un imprumut este considerat mare in sensul acestor prevederi, atunci cand suma tuturor imprumuturilor acordate unui singur debitor, inclusiv a garantiilor si a altor angajamente asumate in numele acestuia, depasesc 10 % din fondurile proprii ale societatii bancare. Se considera un “singur debitor”, orice persoana sau grup de persoane fizice sau juridice care sunt legate economic intre ele si beneficiaza, impreuna sau cu titlu individual, de imprumuturi si garantii acordate de aceeasi societate bancara.

? creditele solicitate pentru activitatea curenta pe termen scurt se acorda numai in limita plafoanelor comunicate de Directia de Trezorerie si Titluri.