Pagina documente » Stiinte Economice » Mixul de marketing in sistemul bancar din Romania

Despre lucrare

lucrare-licenta-mixul-de-marketing-in-sistemul-bancar-din-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-mixul-de-marketing-in-sistemul-bancar-din-romania


Cuprins

CUPRINS
1. BANCILE SI SERVICIILE BANCARE 3
1.1. BANCILE: CONCEPT, ISTORIC, FUNCTII SI ROL iN SOCIETATE 3
1.2. MEDIUL BANCAR INTERNATIONAL 5
1.2.1. TENDINTE iN MEDIUL FINANCIAR-BANCAR
INTERNATIONAL 5
1.2.2. PARTICULARITATI iN EUROPA DE EST 5
1.3. MEDIUL BANCAR iN ROMiNIA - REALIZARI SI PERSPECTIVE 7
1.4. BANCA NATIONALA A ROMiNIEI - ROL iN ECONOMIE 9
1.4.1. ASPECTE GENERALE 9
1.4.2. POLITICA RATEI DOBiNZII DE REFINANTARE 11
1.4.3. POLITICA REZERVELOR MINIME OBLIGATORII 11
1.4.4. TAXA OFICIALA A SCONTULUI 12
1.4.5. CURSUL VALUTAR 13
1.4.6. POLITICA PIETEI LIBERE 13
2. INTRODUCERE iN MARKETINGUL BANCAR 14
2.1. PIATA BANCARA; LOCUL DETINUT DE BANCA PE PIATA 14
2.2. CERCETAREA PIETEI SERVICIILOR BANCARE 17
2.3. ROLUL MARKETINGULUI BANCAR 18
2.3.1. ELEMENTE CONCEPTUALE 18
2.3.2. FUNCTIA MARKETINGULUI iN BANCI 20
2.3.3. ROLUL MARKETINGULUI BANCAR 20
2.3.4. ELEMENTELE MARKETINGULUI BANCAR 21
2.4. STRATEGII SI PERSPECTIVE DE MARKETING 21
2.5. FACTORII CARE INFLUENTEAZA ELABORAREA STRATEGIILOR 22
2.6. PLANIFICAREA STRATEGICA A BANCII; PROCESUL DE PLANIFICARE STRATEGICA 23
2.7. ETAPELE UNUI PLAN DE MARKETING BANCAR 24
2.8. PLANUL DE MARKETING BANCAR 25
3. MIXUL DE MARKETING BANCAR 26
3.1. ELEMENTELE MIXULUI DE MARKETING 26
3.2. POLITICA DE PRODUS 26
3.3. POLITICA DE PRET 29
3.4. POLITICA DE DISTRIBUTIE 33
3.5. POLITICA DE PROMOVARE 36
4. MARKETINGUL BANCAR LA BANCA TRANSILVANIA S.A. 39
4.1. ASPECTE GENERALE 39
4.1.1. MOMENTE IMPORTANTE iN EVOLUTIE 39
4.1.2. RETEAUA TERITORIALA SI RELATIILE EXTERNE 40
4.1.3. ELABORAREA STRATEGIILOR DE MARKETING LA BANCA TRANSILVANIA S.A. 40
4.2. POLITICA DE PRODUS LA BANCA TRANSILVANIA S.A. 40
4.3. POLITICA DE PRET LA BANCA TRANSILVANIA S.A. 44
4.4. POLITICA DE DISTRIBUTIA LA BANCA TRANSILVANIA S.A. 45
4.5. POLITICA DE PROMOVARE LA BANCA TRANSILVANIA S.A. 46
4.6. ATRIBUTIILE REFERENTULUI DE MARKETING LA BANCA
TRANSILVANIA S.A. 48
5. DIMENSIUNI ACTUALE ALE MARKETINGULUI BANCAR. BANCA
VIITORULUI 49
5.1. MARKETINGUL STRATEGIC iN DOMENIUL SERVICIILOR
BANCARE 49
5.2. MARKETINGUL DIRECT - ELEMENTE SPECIFICE 49
5.3. MARKETINGUL VIITORULUI 51
CONCLUZII 52
ANEXE 55
BIBLIOGRAFIE 56

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

ANEXA 1?

1. Bancile si serviciile bancare

1.1. Bancile: concept, istoric, functii si rol in societate

Serviciile bancare au aparut odata cu aparitia bancilor. Comertul cu bani a aparut cu mult inaintea bancilor. Din evul mediu s-au separat zarafii – acea patura sociala ce se ocupa cu comertul cu monede locale si straine. În mainile lor se concentrau disponibilitatile monetare ale negustorilor, eviatandu-se astfel riscurile de pastrare a valorilor.

Dupa un timp, din sumele pastrate, zarafii au inceput sa acorde credite. O parte insemnata dintre zarafi, odata cu dezvoltarea societatii, s-au transformat treptat in bancheri.

Primele banci au aparut in secolul al XVI-lea la Venetia, Genova si Milano. Bancile s-au dezvoltat tot mai mult pe masura extinderii relatiilor de productie, contribuind la eliberarea creditului, in conditiile inrobitoare ale camatariei.

Tot atunci au aparut si asa numitele asociatii de credit, care acordau membrilor sai credite in conditii favorabile. Astfel, aceste asociatii au capatat o larga dezvoltare in Olanda, Germania, Italia, Anglia.

Circulatia capitalului de imprumut este infaptuita in principal, prin intermediul unor organizatii de credit, adica prin banci. În aceste conditii s-a ajuns la o crestere a activitatii bancare, care s-a generalizat in secolul al XI-lea.

Bancile sunt intreprinderi particulare, societati in nume colectiv, societati anonime sau ale statului, care concentreaza capitalurile disponibile din economie si le pun la dispozitia agentilor economici, inclusiv statului sub forma de credite. [1 Dedu V., Management bancar, Ed. Sildan `94, Bucuresti, 1996]

Unii economisti limiteaza esenta bancilor la simple organisme intermediare intre agentii care dispun de capitaluri suplimentare.

Alti teoreticieni (J. Schumpeter, J. Low) afirma ca rolul principal al bancilor ar fi acela de creatoare de moneda. Justificarea bancilor rezida in necesitatea ca activitatea economica sa fie alimentata cu fonduri (capitaluri); in al doilea rand, relatia de ansamblu a acestor capitaluri se soldeaza cu importante sume, partial libere, care trebuiesc integrate in economie si orientate spre scopuri precise ale proceselor economice.

Totodata managementul pe care il practica aceste banci – ele fiind institutii cu grad inalt de specializare in operatiuni monetare dintre cele mai diverse – reusesc sa stapaneasca anumite tehnici, sa creeze o intreaga psihologie si atitudine intre posesorii de capitaluri (creditori) si beneficiarii acestora (debitori).

Bancile, ca institutii specializate, se ocupa de organizarea acestora, iar scopul final este obtinerea profitului bancar.

Rolul bancilor sporeste pe masura dezvoltarii societatii. În secolul al XIX-lea, dar mai ales dupa 1900, bancile au luat un avant deosebit, ajungandu-se sa se administreze active de sute de miliarde.

Ele au rolul de principale mijlocitoare ale pastrarii si transferurilor valutare. Bancile cu cele mai multe conturi deschise pe seama celor din strainatate, isi au sediul in Elvetia, Franta, Anglia, Germania, Japonia, etc. Romania coopereaza in aceasta directie nu numai cu unele tari dezvoltate dar si cu cele mai putin dezvoltate, sub forma societatilor bancare mixte.

Gestiunea bancara poate fi definita ca fiind ansamblul de operatiuni cu privire la atragerea de fonduri disponibile de la public, in conturi cu numerar sau titluri negociabile, platibile la vedere sau la termen, in vederea pastrarii si functionarii lor, iar pe de alta parte acorda credite solicitantilor. [2 Dedu V., Management bancar, Ed. Sildan `94, Bucuresti, 1996] Gestiunea unei banci consta in concilierea acestor functii sau activitati diferite respectand anumite echilibre, menite sa asigure credibilitatea institutiei. Cu toate ca fiecare forma a managementului bancar isi are propriile ei functionalitati, dat fiind specificul activitatii pe care o desfasoara, totusi in ansamblul lor si la nivel microeconomic, bancile indeplinesc urmatoarele functii: [3 Dedu V., Management bancar, Ed. Sildan `94, Bucuresti, 1996]

1. atragerea disponibilitatilor monetare, temporar libere, ale diferitilor agenti economici. În acest sens, intreprinzatorii, institutiile, diferite societati, populatia sau statul apeleaza la banci pentru a le pastra veniturile si capitalurile, pentru care platesc o anumita dobanda;

2. acordarea si distribuirea de mijloace banesti suplimentare diferitilor agenti (la solicitarea lor), in vederea completarii capitalurilor proprii. În felul acesta, bancile se dovedesc un sprijin real in sustinerea proceselor economice pe care le desfasoara un agent sau altul;

3. bancile, in special Banca Centrala, datorita pozitiei pe care o avea in mecanismul economic, emit si deci pun in circulatie atat moneda de hartie, moneda divizionara, cat si moneda de cont, contribuind astfel la asigurarea proceselor de aprovizionare, productie si desfacere si, pe aceasta cale, la formarea masei monetare in circulatie;

4. o functie deosebita a bancilor este aceea de a creea instrumente de credit ale circulatiei. Astfel, ele pot acorda credit prin mijloacele proprii de care dispun, prin acumularile formate din diferite depuneri si prin emisiunea de bancnote, in felul acesta fiind limitata cantitatea de numerar ce ar trebui sa circule in realitate;

5. activitatea bancara pune in evidenta atat avantajele de ordin tehnic, cat si economic, avand rolul de a servi procesul decizional si luarea masurilor in legatura cu politica monetar-financiara a statului. Unii autori deosebesc si o functie de creatie economica a bancilor. Aceasta functie se manifesta pe plan financiar si pe plan tehnic.

Pe plan financiar:

? participarea bancilor la capitalul unei societati comerciale;

? acordarea de imprumuturi participative, in favoarea societatii comerciale, la banca care participa si ea;

? acordarea de credite bancare societatilor comerciale;

Pe plan tehnic:

? bancile au rolul de consilier financiar al agentilor economici in cautare de resurse de finantare si mijloace de investire a resurselor;

? bancile acorda asistenta societatilor comerciale in cazul majorarii capitalului, prin subscriptia publica sau la emisiunea de obligatiuni, punand la dispozitie reteaua lor de ghisee sau chiar garantand subscrierea actiunilor si obligatiunilor;

1.2. Mediul bancar international

Mediul extern al bancii este definit ca un ansamblu de factori sau „variabile exogene”, care cuprind totalitatea componentelor civilizatiei financiare incluzand oameni, indivizi sau grupuri, impreuna cu interesele si faptele lor economice si sociale, sistemele organizatorice existente, inclusiv politice, stiinta si tehnologia, cultura si chiar arta.

Acestora de mai sus banca le opune propria cultura si civilizatie financiara, ca rezultat al acumularilor membrilor sai, impreuna cu resursele lor intelectuale, materiale si financiare, cu propriile sale interese, sperante si capabilitati si care impreuna, alcatuiesc asa numitele „variabile endogene”.

1.2.1. Tendinte in mediul financiar-bancar international

Schimbarile profunde care au avut loc in structura mediului financiar international se datoreaza in principal urmatoarelor cauze: [4 Odobescu E., Marketingul bancar, national si international, Editia a II-a, Editura „Sigma Primex”, Bucuresti, 1999.]

- expansiunea continua a comertului international cu bunuri si servicii;

- renuntarea la cursurile valutare fixe;

- expansiunea rapida a eurodolarului;

- internationalizarea tranzactiilor monetare si financiare;

- crearea datoriei externe enorme a tarilor din lumea a treia;

- progresul tehnologiilor in telecomunicatii;

- eliberarea, globalizarea si amplificarea fluxurilor de capital;

- inventivitatea in domeniul platilor si inovatii in domeniul operatiunilor financiare;

- modificarea numarului si caracterul institutilor financiare.

Odata cu manifestarea tendintelor in mediul financiar, tendinte cum ar fi aparitia unei orientari politice a autoritatilor monetare, revolutia tehnologica si dezvoltarea software-ului, au crescut si riscurile in domeniul financiar, cea ce a dus la un sistem de supraveghere a activitatilor bancilor la nivel international. În fruntea acestuia s-a aflat Comitetul Cooke creat la nivelul Bancii Reglementarilor Internationale de la Bassel. Masurile luate la nivelul acestui comitet afecteaza toate tarile Comunitatii, indiferent de nivelul de dezvoltare. În mod evident tarile mai putin dezvoltate trebuie sa urmeze exemplul marilor puteri finaciare si sa isi ajusteze propriul cadru legislativ.