Pagina documente » Stiinte Economice » Modele de fundamentare a politicilor monetare de stabilizare macroeconomica

Despre lucrare

lucrare-licenta-modele-de-fundamentare-a-politicilor-monetare-de-stabilizare-macroeconomica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-modele-de-fundamentare-a-politicilor-monetare-de-stabilizare-macroeconomica


Cuprins

Cuprins
pag.
Introducere. 4
I.Politica monetara - componenta a politicii economice
1.Obiectivele si constringerile politicii monetare 5
1.1 Obiectivele politicii monetare
1.2 Divergente sau incompatibilitati intre obiective
1.3 Coordonatele politicii monetare si politicii fiscale
1.4 Teorii monetare, tendinte internationale,
2.Instrumentele politicii monetare 13
2.1 Refinantarea
2.2 Rezervele obligatorii
2.3 Operatiunile de open-market
2.4 Alte instrumente
3.Independenta politicii monetare si a Bancii Centrale 19
4.Impactul politicii monetare asupra economiei 27
4.1 Socurile monetare
4.2 Rolul anticiparilor
4.3 Lag-urile.
II.Stabilizarea macroeconomica
1. Procesul de tranzitie - trasaturi, etape 35
2. Politica macroeconomica de stabilizare 37
2.1 Functiile-obiectiv ale unui program de macrostabilizare
( echilibrarea balantei de plati
( reducerea inflatiei
2.2 Strategii de macrostabilizare
( terapie de soc sau graduala
( regimul cursului de schimb
2.3 Ancorele nominale
2.4 Credibilitatea programului
3. Stabilizarea macroeconomica a Rominiei in perioada 1990-1998 47
-acordurile cu Fondul Monetar International
III.Modelarea politicii monetare de stabilizare
1.Corelatii de baza 58
1.1 Output - masa monetara
1.2 Rata dobinzii-inflatie
1.3 Masa monetara - inflatie
2.Reducerea inflatiei - viteza optima de dezinflatie 61
3.Tintirea inflatiei 63
3.1 Aspecte teoretice
3.2 Compromisul inflatie - output
3.3 Reguli optime versus discretie
3.4 Modele avind ca obiectiv intermediar inflatia previzionata
4.Model de inflatie pentru stabilizare macroeconomica 79
IV. Aplicatie: Rominia ianuarie 1992- decembrie 1998
1.Analiza seriilor de date (trend, stationaritate) 83
2.Stabilirea ecuatiilor de regresie 87
3.Verificarea viabilitatii modelului si a puterii previzionale 93
3.1 Multicoliniaritatea
3.2 Testele statistice - pentru coeficienti, pentru valorile reziduale, pentru verificarea specificatiei si stabilitatii
3.3 Testarea modelului de inflatie
3.4 Prognozarea inflatiei viitoare
4.Performante, limite - interpretare 101
V. Concluzii. Propuneri. 102
Anexe. 105
Bibliografie. 107

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Introducere

Lucrarea de fata isi propune sa abordeze o tema deosebit de interesanta si actuala a finantelor, si anume politica monetara de stabilizare macroeconomica.

In contextul anilor '90 in care tarile din Centrul si Estul Europei se lupta cu depasirea fazei de tranzitie la economia de piata, problema macrostabilizarii si in special a reducerii inflatiei este una dintre cele mai acute. Iar pentru o astfel de situatie, intre politicile economice de adoptat de catre decidenti, politica monetara trebuie in principal sa gaseasca o solutie eficienta, aplicabila si credibila.

Prezentul studiu este structurat in patru mari capitole care imbina aspectele cu caracter teoretic cu situatii concrete ale tarilor in tranzitie, dar in special cea a Romaniei.

Primul capitol introduce problematica vasta a politicilor monetare - obiectivele de atins conditionate fiind de o multitudine de factori, instrumentele prin care poate actiona tinand seama de gradul de libertate, de independenta si modalitatile de transmisie ale politicii in economie.

Cel de-al doilea capitol trateaza principalele elemente definitorii ale unui program de macrostabilizare: functiile-obiectiv, strategia de ales, ancorele nominale, credibilitatea, cu o analiza succinta a stabilizarii macroeconomice din Romania de dupa 1990.

Al treilea capitol este o pledoarie pentru tintirea inflatiei ca modalitate de stabilizare macroeconomica, atat tintirea agregatelor monetare, cat si cea a cursului de schimb dovedindu-se a avea rezultate net inferioare. Sunt prezentate aici cateva dintre cele mai noi modele de politica monetara elaborate de economisti renumiti, principalele fiind axate pe compromisul inflatie-output si tintirea inflatiei folosind ca obiectiv intermediar inflatia previzionata. În ultima parte a acestui capitol este propus un model de inflatie in care se evidentiaza posibilitatea autoritatii monetare de a opta pentru stabilirea ca obiectiv operational a masei monetare sau a cursului de schimb.

Ultimul capitol constituie inceputul unui studiu econometric de determinare a nivelului ratei inflatiei ca variabila dependenta de alte variabile din economie (ritmul masei monetare, al cursului de schimb) pentru Romania in perioada 1990-1998, scopul fiind acela de a incerca o prognoza a acestei rate pentru urmatorul interval. Studiul trebuie insa aprofundat cu referiri mai precise la anumiti indicatori in scopul obtinerii unor predictii mai exacte pentru rata inflatiei.

Informatiile folosite pentru conceperea acestei lucrari au fost obtinute din materiale dintre cele mai recente ale bancilor centrale ale Romaniei, Angliei, Austriei, Bancilor Federale de Rezerve din Boston, St. Louis si New York, Banca Mondiala, Banca Reglementelor Internationale etc. avand sprijinul coordonatorului stiintific Prof. Univ. Dr. MOISA ALTAR caruia ii aduc multe multumiri.

Capitolul I

Politica monetara

- componenta a politicii economice

Politica economica reprezinta compromisul adoptat de factorul de decizie intre obiective aflate de cele mai multe ori in contradictie, cele economice fata de cele de ordin social, cele pe termen scurt cu cele pe termen lung. Politica economica a luat nastere ca urmare a necesitatii interventiei statului in economie pentru prevenirea si eliminarea dezechilibrelor structurale si pentru atenuarea efectelor potentiale ale unei ciclicitati economice puternic fluctuante. Astfel, statul exercita trei functii de baza [1 R. Musgrave, ,,Teoria finantelor publice"(1959)]: de alocare, de distributie a resurselor si de stabilizare. Practic, o politica economica viabila trebuie sa vizeze maximizarea pe termen lung a efectelor pozitive, prin limitarea costurilor economice si sociale pe termen scurt.

Politica economica cuprinde politica monetara, politica fiscal-bugetara, politica veniturilor si politicile speciale (restructurare, privatizare, etc.). Intre toate acestea se evidentiaza o serie de corelatii (tratate explicit in cadrul conturilor nationale) urmarindu-se in principal atenuarea dezechilibrelor economice si asigurarea unei dezvoltari stabile si de durata.

1.Obiectivele si constrangerile politicii monetare

Politica monetara, ca o componenta de baza a politicii economice, desemneaza un set de masuri prin care autoritatile monetare incearca sa regleze nivelul cererii agregate din economie, prin influentarea nivelului lichiditatii si a conditiilor de acordare si a disponibilitatii creditului in economia nationala.

1.1 Obiectivele politicii monetare

Obiectivele de moment, tactice ale politicii economice sunt si obiectivele politicii monetare, ele fiind subordonate totodata unor obiective permanente, strategice.

Scopurile politicii economice au in vedere in principal, ocuparea fortei de munca, stabilitatea preturilor, cresterea economica si stabilitatea balantei de plati.

Ocuparea fortei de munca utilizeaza ca indicator rata somajului, aceasta fiind eficienta din punctul de vedere al maximizarii productiei prin echilibrarea marginala a pierderii directe - datorita faptului ca exista muncitori neangajati - cu castigul provenit din flexibilitatea crescuta a fortei de munca neangajate.

Stabilitatea preturilor. In economie exista doua tipuri de cresteri de preturi, si anume: modificari ale preturilor unor produse comparativ cu preturile celorlalte produse, caracteristica a functionarii unei economii de piata concurentiale, si modificari in aceeasi directie a tuturor majoritatii preturilor. In cazul primei categorii de modificari, sistemul de preturi asigura automat ajustarea ofertei pentru a raspunde in mod adecvat variatiilor cererii. Desi modificarea relativa a preturilor are efecte divergente asupra unor categorii de agenti economici, ea nu afecteaza negativ economia in ansamblu, ci dimpotriva creste eficienta economiei nationale. A doua categorie de modificari ale preturilor reprezinta fenomenul de inflatie. Impactul acestui fenomen are drept consecinta redistribuirea arbitrara si inechitabila a veniturilor si a avutiei. Inflatiile nu pot fi anticipate in totalitate, iar economia nu poate fi indexata in intregime, in conditiile unei nesigurante si incertitudini in crestere.

Cresterea economica (cresterea Produsului Intern Brut) nu trebuie privita ca finalitate, ci pentru posibilitatile pe care le ofera, in privinta imbunatatirii nivelului de trai in prezent si perspectivele cresterii acestuia in viitor. Socurile produse de modificarile structurale din economie (de exemplu cele provocate de extinderea automatizarii, informatizarii) pot fi mai usor absorbite intr-o economie aflata in crestere.

Stabilizarea balantei de plati presupune un echilibru al incasarilor si platilor din cadrul contului curent si al contului financiar si de capital. Astfel, cresterea datoriei externe nu se poate face oricat de mult.

Alte scopuri ale politicii economice pot fi: -stabilitatea bugetului de stat; -realizarea unei repartitii mai echitabile a veniturilor in societate; -conservarea resurselor nationale; -reducerea datoriei externe etc. Prioritatile la un moment dat depind in fiecare tara de contextul conjunctural economic existent. Obiectivele politicii economice sunt realizate prin aplicarea unor strategii economice alternative, in cadrul carora sunt utilizate combinatii diverse ale instrumentelor economice, in functie de conjunctura evolutiei si structurii economiei.

Politica monetara depinde intr-o mare masura de mixul de politici economice, de modul de dozare a acestora, demonstrandu-se chiar ca obiectivele politicii monetare nu pot exista de sine statator, in absenta celorlalte obiective ale politicii economice.

Obiectivele pe care le poate urmari politica monetara sunt: controlul inflatiei, controlul volumului ofertei de bani din economie, asigurarea unui nivel stimulativ al ratelor dobanzii efectiv practicate si a unui nivel adecvat al cursului de schimb al monedei nationale, dar principalul obiectiv este evitarea fluctuatiilor neanticipate ale preturilor, deci stabilitatea preturilor pe termen lung. Baza unei analize o constituie ecuatia schimburilor formulata de Irving Fisher in 1911:

M*V = P*Q (1)

Unde M este masa monetara, V este viteza de rotatie a banilor in economie, P este nivelul preturilor, iar Q cantitatea de bunuri si servicii. Si, mai mult, preturile fiind variabila determinata din aceasta ecuatie:

P=( M*V)/ Q (1')

Viteza de circulatie a banilor, V, reprezinta o variabila exogena care depinde de factorii psihologici. Cresterea lui V inseamna scaderea increderii in moneda nationala. Obiectivul natural al politicii monetare este controlul nivelului general al preturilor (a inflatiei) care se poate realiza prin controlul cererii agregate, dar mai cu seama prin controlul masei monetare, aceasta din urma fiind singura dintre variabilele ecuatiei schimburilor pe care statul o poate controla in mod direct, in baza dreptului suveran de emisiune monetara, si aceasta in anumite limite.

Experienta ultimilor ani a evidentiat ca obiectivele vizand echilibrul extern si preturile nu pot fi atinse fara a avea consecinte negative asupra cresterii outputului si a utilizarii factorilor de productie, iar favorizand cresterea si ocuparea, se deterioreaza echilibrul extern si inflatia.

Atingerea unui obiectiv final presupune succesiunea urmatoare:

Instrumente Obiective Obiective Obiective