Pagina documente » Limbi straine, Litere » Modernitatea limbii lui Costache Negruzzi

Cuprins

lucrare-licenta-modernitatea-limbii-lui-costache-negruzzi
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-modernitatea-limbii-lui-costache-negruzzi


Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL I
EPOCA PASOPTISTA SUB SEMNUL iNCEPUTULUI DE DRUM
CAPITOLUL II
RECEPTAREA CRITICA A PROZEI LUI COSTACHE NEGRUZZI
CAPITOLUL III
UNIVERSUL OPEREI LUI C. NEGRUZZI
CAPITOLUL IV
MODERNITATEA PROZEI LUI COSTACHE NEGRUZZI
CAPITOLUL V
MODERNITATEA LIMBII LUI C. NEGRUZZI
NOTE

Alte date

? CAPITOLUL I

EPOCA PASOPTIST? SUB SEMNUL ÎNCEPUTULUI DE DRUM

Literatura romana moderna isi are radacinile in secolul al XIX-lea, perioada avand ca limite politico – conventionale, pe de o parte miscarea lui Tudor Vladimirescu (1821) sau tratatul de pace de la Adrianopol (1829) si pe de alta parte Unirea Principatelor (1859).

În evolutia literaturii romane incepe sa se distinga o noua epoca, cu trasaturi specifice, bine precizate, denumita in mod curent si generic “epoca pasoptista”. Ceea ce caracterizeaza aceasta perioada, spre deosebire de altele care nu reproduceau etapele dezvoltarii social – politice, este tocmai aceasta legatura indisolubila dintre activitatea de creatie si desfasurarile concrete ale istoriei: “Niciodata, mai mult decat la 1848, scrisul nu a urmarit teluri mai tangibile, inspirate nemijlocit din framantarile luptei de emancipare nationala si sociala a poporului roman, nu si-apermis mai putine evadari in sfera gratuitatii si n-a fost in mai mare masura conceput ca instrument de propaganda si militantism politic”1.

Pentru romani, pasoptismul inseamna o noua intemeiere vizionara, idealista, dar si obiectiv – realista, adica o orientare spre vest a societatii si civilizatiei romane, o constientizare a unui destin istoric.

Pasoptismul a fost prezent in Europa in foarte multe tari. Mai putin in Olanda, Belgia, tarile Scandinave, unde nu erau tensiuni sociale foarte puternice, iar clasa dirigenta trecuse la reforme de tip liberal si Elvetia, Rusia, datorita intaririi regimului federal si respectiv a duritatii Imperiului Romanovilor. A fost prezent insa pretutindeni, unde erau contradictii sociale, politice, unde erau mentalitti in stare de transformare. Astfel de context a fost deci prezent si in Tarile Romane.

Pentru romani, pasoptismul a aparut ca o stare din care ei se revendica pentru toata constructia lor istorica din epoca moderna si contemporana in diferite tari europene.

Anul 1848 se incarca de modernitate prin intermediul a doua trasaturi: in primul rand nationalismul care se manifesta atunci era deschis, el inscriindu-se intr-o perspectiva europeana si proclamand fraternitatea popoarelor. În al doilea rand, ideea de natiune este la 1848 foarte strans legata de democratie si doar mult mai tarziu se va produce fractura, ce va conduce sentimentul national la identificarea cu valorile reactiunii si ale regimurilor totalitare.

Programul de la 1848, proclama dreptul si libertatea individului, invoca separarea puterilor in stat, respectul pentru persoane, proprietate si pentru spiritul initiativei economice.

Pasoptismul a propus aducerea Occidentului la malurile Dunarii; o propunere cam abrupta si neanuntata

Datorita apartenentei la formatiuni statale deosebite, prezentand particularitati proprii de dezvoltare, situatia Tarilor Romane este diferita in aceasta perioada. În Muntenia si Moldova, dupa miscarea lui Tudor Vladimirescu si pacea de la Adrianopol, care consfinteste libertatea comertului in Marea Neagra si limiteaza monopolul turcesc, are loc o scelerare de ritm a evolutiei istorice. În Transilvania, din cauza conditiilor de asuprire nationala si a inferioritatii de pozitie economica, romanii nu au profitat decat in parte de propasirea materiala si intelectuala rezultata din miscarea impetuasa a secolului. Dar in ambele parti ale Carpatilor, sensul desfasurarii istorice este acelasi: poporul se elibereaza treptat, desi incomplet si cu pretul unor mari eforturi, de catusele aservirii feudale, capata o constiinta tot mai clara a revendicarilor, fortei si unitatii sale, isi adapteaza formele de viata si institutiile Europei burgheze, isi elaboreaza o cultura moderna, care tinde spre originalitate.

Profitand de conditiile favorabile create prin diminuarea puterii turcesti si atragerea Principatelor in circuitul international al marfurilor, decisi al ideilor, cultura se dezvolta rapid. Se pun temeliile in toate domeniile: scoala, presa, teatru, editura, creatie artistica si stiintifica. Este o epoca de entuziasm si patriotism, de proiecte uriase si veleitati enciclopedice. Din toate initiativele razbate aceeasi vointa neclintita de a ridica neamul romanesc din inapoiere si a-l face cunoscut Europei.

Greutatile sunt mari si fiecare pas este castigat cu truda. Lipesc experienta si mijloacele materiale, nu exista cadre bine pregatite si nici o traditie care sa serveasca drept model. Cu toate acestea, cerintele obiective care impun opera de culturalizare si devotamentul celor ce o slujesc asigura o inaintare rapida.

În angrenajul unei culturi in plin avant si al unei situatii politice care evolua in mod favorabil, literatura pasoptista inregistreaza un progres considerabil datorat amplorii frontului de desfasurare, ritmului dezvoltarii si calitatii rezultatelor obtinute.

Literatura ia avant, solicitata fiind de teatru, care are nevoie un repertoriu, de invatamant care are nevoie de manuale, de presa care vrea sa informeze, tinzand astfel sa devina o oglinda a vietii nationale. Profesorii sunt primii slujitori, scena intaiul laborator, societatile si ziarele mijlocul esential de vehiculare si stimulare.

Majoritatea pasoptistilor provin din clasele de sus, dar nu din aristocratia de protipendada, fanariotizata, ci din patura plina de vitalitate a boierimii mici si mijlocii. Educati in Apus sau in spiritul apusului, pasoptistii sunt oameni instruiti, la curent cu dezvoltarile moderne ale gandirii europene.

Aparitia in 1840 a revistei “Dacia literara” a fixat in istoria literaturii si a intregii culturi romanesti un nou moment, de referinta. Cu toate ca a aparut doar in trei numere, acest periodic a dat miscarii literare un nou impuls, indemnand-o spre progres. Însusindu-si romantismul cu implicatii luministe inerent creatiei promovate de publicatiile anterior aparute, “Dacia literara” i-a

imprimat un caracter national explicit.

Pana la Kogalniceanu s-a scris in spirit national, fara constientizarea faptului, el fiind cel care a formulat ceea ce toti patriotii gandeau si simteau.

“Prin orientarea data de Kogalniceanu, Dacia literara, ne apare asemenea unui izvor care, adunand paraiele din jur, genereaza un fluviu.”2

“Dacia literara”devine un repertoriu general al literaturii romanesti, telul ei fiind cultivarea “duhului national”, stimuland creatia originala si stavilind “mania traductiilor”. Kogalniceanu nu respingea traducerile din principiu (a tradus el insusi), dar considera ca acestea nu trebuiau sa depaseasca literatura originala si nu trebuia tradus orice text lipsit de calitate. Dupa parerea lui Kogalniceanu traducerile erau bune in masura in care nu afectau creativitatea autohtona: “Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national (…) Mai in toate zilele ies de sub teasc carti in limba romaneasca. Dar ce folos! Ca sunt numai traductii din alte limbi si inca si acelea de-ar fi bune! Traductiile insa nu fac o literatura. De aceea noi vom prigoni pe cat vom putea aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi.”

Kogalniceanu formuleaza necesitatea unei literaturi crescute din realitatile noastre, expresie a caracterului national specific: “Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam la alte natii.”

Imediat dupa “Introductie” este tiparita, semnificativ, sub genericul “Scene istorice din cronicile Moldovei, nuvela “Alexandru Lapusneanul” a lui Negruzzi. La fel de elocvent se declara spirtul calauzitor al “Daciei literare” si sub alte generice: “Scene pitoresti din obiceiurile Moldovei”, “Scene contimporane”, sub care apar nuvele si articole de Negruzzi, Kogalniceanu, Alecsandri. Articolele sunt impartite in patru categorii in paginile revistei: “literatura originala inedita”, “alegere din alte foi”(reproduceridin “Curierul romanesc”, “Albina romaneasca” etc.), critica literara, note la zi.

Promovarea spiritului national, fiind crezul vietii sale, Kogalniceanu si l-a afirmat dupa interzicerea “Daciei literare”, prin infiintarea in acelasi an a unei noi publicatii: “Arhiva romaneasca”. În introductia la aceasta publicatie ca si in “Cuvantul pentru deschiderea cursului de istorie nationala”, Kogalniceanu reformuleaza, in continuarea asertiunilor din articolul introductiv al “Daciei literare”, ideea necesitatii de a ne cunoaste pe noi insine, ca natiune si a ne mentine identitatea: “Vom avea inca zile frumoase pe pamant. Dar, pentru a le avea, trebuie sa ne cunoastem solia ce Dumnezeu ne-a dat, trebuie sa fim vrednici de bunatatile ce ceriul ne-au daruit in atata imbelsugare, trebuie sa ne tinem in unire, trebuie sa sporim in bine (…) Sa ne tinem de obiceiurile stramosesti atat cat nu sunt impotriva dreptei cugetari”.

Conditionarea finala, face trimitere la spiritul rational si progresist in care Kogalniceanu concepea specificul national. Roman pana in cele mai adanci structuri ale fiintei, admirativ pana la patetism fata de maretia trecutului national, istoricul dezaproba paseismul si conservatorismul3.

Cercetarea istoriei este necesara in conceptia lui Kogalniceanu pentru intelegerea prezentului. Periodicele scoase de Kogalniceanu au grupat pe toti scriitorii si carturarii de seama din toate provinciile romanesti, dand astfel exemplu si altora.

La 4 octombrie 1848 apare la Cernauti sub conducerea fratilor Gheorghe, Alexandru si Eudoxiu Hurmuzachi, gazeta “Bucovina” la care vor colabora personalitati precum Alecsandri, Neguzzi, Bolintineanu, Pogor, Saguna, Muresanu. În 1865, ia nastere sub conducerea lui Gheoghe Hurmuzachi sucursala bucovineana a ASTREI (“Societatea pentru cultura si literatura poporului roman in Bucovina”).

Basarabia se gasea intr-o situatie speciala. Dupa rapirea ei in 1821 se creeaza aici o cultura deosebita. Dupa smulgerea de la Romania, nu a fost complet izolata de ea, contactele cu conationalii continuand, ca si circulatia de carti si periodice. În timpul zaverei eteriste, romani de frunte s-au refugiat la Chisinau (A. Donici, Al. Beldiman, C. Negruzzi) unde se afla in exil si S. Puskin. Un centru de cultura romaneasca era in casa din Cristinesti a lui Al. Hajdeu, spirit enciclopedic, autor de scrieri stiintifice, juridice, filosofice, tatal lui B. P. Hasdeu.

O directa urmasa a “Daciei literare”, a fost “Propasirea”, suprimata dupa numarul 42 datorita cenzurii. Reunind scriitori din ambele principate (Kogalniceanu, Negruzzi, Negri, Alecsandri, Donici, Ralet, Ghica, Alexandrescu, Balcescu etc.) “Propasirea” a fost cea dintai publicatie cu profil enciclopedic din Moldova.

Spiritul national s-a oglindit si in alte publicatii ca: “Poporul suveran”, aparut la Bucuresti, redactat fiind de Bolintineanu, Balcescu, Boliac, Alexandrescu; “Pruncul roman” al lui C.A.Rosetti si Henric Winterhalder si “Reforma” lui Al. I. Cretescu, de asemenea aparute la Bucuresti; la Craiova apare “Nationalul”, la Cernauti “Bucovina”.

În operele pasoptistilor se manifesta predilectii romantice, desi par a-si asimila mai mult datele exterioare decat universul launtric al romantismului. Pasoptistilor le este caracteristica o gandire mai mult pragmatica decat speculativa, desfasurandu-se in extensiune mai mult decat in adancime. Sunt oamenii momentului, ai unei perioade de constructie si pionierat, cand nu era timp de pierdut in speculatie sau sterile exploatari interioare. Ei sunt deopotriva scriitori si oameni de stat ai gandirii si actiunii in cele mai diverse zone ale culturii. Se situeaza cu hotarare la nivelul prezentului, chiar atunci cand se apleaca asupra trecutului sau se exalta cu viziunea viitorului luminos. Literatura pasoptista o continua pe cea a Scolii Ardelene si a primilor scriitori culti din Principate. Literatura pasoptista constituie un moment organic in evolutia spiritului romanesc, inscriindu-se in continuitatea unor idei si aspiratii traditionale.

Este incontestabil ca orice literatura incepatoare imprumuta teme, puncte de vedere, norme de gust si expresie de la literaturile mai avansate, literatura pasoptista asimiland insa doar ceea ce corespundea trebuintelor lor sufletesti si ideii pe care si-o faceau despre Romania. Spiritul literaturii pasoptiste se hraneste din solul autohton, pe fondul originar grefandu-se sugestii din afara.

Pasoptismul a cernut ideile sociale, politice si estetice ale Europei prin sita specificului national, prin raportul dintre traditia locala si interferentele straine, cultura romana moderna gasindu-si formula proprie.