Pagina documente » Drept » Moduri de dobandire a proprietatii in dreptul roman

Despre lucrare

lucrare-licenta-moduri-de-dobandire-a-proprietatii-in-dreptul-roman
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-moduri-de-dobandire-a-proprietatii-in-dreptul-roman


Cuprins

CUPRINS
Introducere
Capitolul I. Proprietatea si dreptul de proprietate- aspecte generale
Sectiunea I. Notiunea de proprietate.
i1.Proprietatea sub aspect social-economic.
i2.Proprietatea sub aspect juridic.
Sectiunea II. Tipuri de proprietate in dreptul roman.
i1. Proprietatea quiritara.
i2. Proprietatea pretoriana.
i3. Alte cazuri de proprietate pretoriana.
i4. Proprietatea peregrina.
i5. Proprietatea provinciala.
Capitolul II. Moduri de dobindire a proprietatii.
Sectiunea I. Clasificarea modurilor de dobindire a proprietatii.
Sectiunea II. Moduri de dobindire a proprietatii dupa dreptul natural al gintilor.
i1. Accesiunea (Accessio).
i2. Ocupatiunea (Ocupatio).
i3. Traditiunea (Traditio).
i4. Specificatiunea (Specificatio).
i5. Prescriptio longi si longissimi temporis.
i6. Dobindirea fructelor (fructi perceptio).
Sectiunea III. Moduri de dobindire a proprietatii dupa dreptul civil (ius civile).
i1. Uzucapiunea (Usucapio).
i2. Mancipatiunea (Mancipatio).
i3. Legea (Lex).
i4. Atribuirea (Adiudicatio).
i5. Cesiunea in fata magistratului judiciar (In iure cesio).
Capitolul III. Sanctiunile dreptului de proprietate.
Sectiunea I. Semnificatiile juridice ale apararii proprietatii.
Sectiunea II. Sanctiunea proprietatii quiritare.
Sectiunea III. Sanctiunea proprietatii pretoriene.
Sectiunea IV. Protejarea juridica a altor forme particulare.
i1. Sanctiunea proprietatii provinciale.
i2. Sanctiunea proprietatii peregrine.
Concluzii.
Bibliografie.
Moduri de dobindire a proprietatii________________________________

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

„Moduri de dobandire a proprietatii in dreptul roman”__________________{p}

?

INTRODUCERE

În prezenta lucrare voi face o incursiune in trecut, o intoarcere la originea dreptului, si ceasta, deoarece, pentru o mai buna intelegere a legislatiei actuale, pentru o activitate de lege ferenda , este necesara cunoasterea trecutului, a legislatiei mai vechi si a evolutiei ei.

Tocmai din acest motiv m-am oprit asupra dreptului roman care, facand dovada unei vitalitati exceptionale, si-a pus amprenta asupra evolutiei generale a ideilor si institutiilor juridice, fiind preluat si adaptat la realitatile societatii feudale, pentru ca, mai tarziu, sa constituie principalul izvor de inspiratie in procesul elaborarii codurilor moderne.

Bineinteles ca Antichitatea a cunoscut si alte sisteme de drept - babilonian, iudaic, egiptean- dar acestea n-au reusit sa dezvolte o terminologie juridica bine conturata, distincta de limbajul comun.

În raport cu toate sistemele de drept din Antichitate, dreptul roman se particularizeaza prin aceea ca a creat elementele de baza ale alfabetului juridic, prin intermediul carora normele de drept capata o identitate proprie fata de alte norme sociale.

Oprindu-ma asupra acestei teme: "Modurile de dobandire a proprietatii" , mi-am propus sa evidentiez multitudinea de termeni juridici romani regasiti si in actuala reglementare a proprietatii, numeroasele asemanari dintre cele doua sisteme de drept (roman si roman), in ce priveste aceasta institutie- a proprietatii- dar si inevitabilele deosebiri, urmare a evolutiei societatii, a noilor nevoi ale acesteia.

Pentru a intelege actualul drept de proprietate, dreptul roman constituie un veritabil punct de plecare.

Lucrarea debuteaza cu o scurta explicare a notiunii de proprietate atat sub aspect social-economic, cat si sub aspect juridic, urmata de o trecere in revista a tipurilor de proprietate in dreptul roman.

Capitolul II este cel mai amplu si e dedicat in intregime tratarii exclusive a aspectelor legate de modurile de dobandire a proprietatii, urmand ca, in cadrul capitolului III, sa prezint mijloacele de drept prin care se apara proprietatea sau, altfel spus, voi vorbi despre sanctiunile dreptului de proprietate.

În final, as dori sa mentionez ca, intreaga lucrare e conceputa ca o paralela, o comparatie intre vechiul si actualul drept. În acest fel, imi propun. sa evidentiez multiplele asemanari intre cele doua sisteme legislative (roman si roman), inclusiv in ce priveste terminologia juridica, dar si inevitabilele deosebiri aparute ca urmare a evolutiei firesti a societatii si, inevitabil, a dreptului.

CAPITOLUL I

PROPRIETATEA SI DREPTUL DE PROPRIETATE

- ASPECTE GENERALE -

Sectiunea I.

Notiunea de proprietate

§ l. Proprietatea sub aspect social-economic

Înainte de a li un drept, proprietatea este o realitate sociala si economica. Asumarea calitatii de stapan al unui lucru, dispunerea de acesta dupa bunul plac pentru satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative fata de terti, carora li s-a pretins sa le recunoasca si sa le respecte, s-au nascut inaintea dreptului. [1 loan Adam, „Drept civil. Drepturile reale”, Ed. All beck, Bucuresti, 2002, pag 33;]

Proprietatea 1-a insotit pe om din zorii civilizatiei, Cicero afirmand ca "proprietatea e innascuta in sufletul nostru".

"[...] nu poate exista viata sociala fara producerea celor necesare traiului, iar orice productie are ca premisa esentiala si indispensabila, insusirea de catre producator a bunurilor necesare acestei productii". [2 C. Barsan, „Drept civil. Teoria generala a drepturilor reale”, Univ. Bucuresti1980, pag.26;] De aici rezulta ca proprietatea, ca relatie economica, a aparut odata cu societatea, existenta celor doua entitati fiind interdependenta.

Ca institutie a economiei, proprietatea poate fi definita ca "o relatie istoriceste determinata, care ia nastere in legatura cu insusirea si stapanirea de catre oameni a bunurilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie". [3 „Dictionar de economie politica”, Ed. Politica, Bucuresti, 1974, pag.649~650;

]

Prin prisma conceptului economic, proprietatea apare ca o conditie fundamentala a oricarei productii, conditie sine-qua-non a oricarei societati.

Deci, din punct de vedere social-economic, proprietatea apare ca totalitatea relatiilor dintre indivizi sau grupuri de indivizi cu privire la bunuri, relatii ce privesc aproprierea , administrarea si gestionarea lor, precum si dreptul de a le culege fructele.

Astfel de relatii au existat de cand este omul si, prin urmare, proprietatea a imbracat mai multe forme, in functie de evolutia istorica a omului si a vietii economice. Relatiile de proprietate constituie institutia centrala a relatiilor sociale, toate relatiile dintre oameni fiind determinate de cele care vizeaza proprietatea [4 Gh. Durac, J. Manoliu, „Drept civil. Teoria generala a patrimoniului si a drepturilor reale”, Ed. D. Cantemir, Tg. Mures, 2000, pag.47;].

La inceput, proprietatea a fost colectiva, oamenii stapanind in comun pamantul, fructele, animalele, uneltele. Treptat, s-a trecut de la proprietatea comunitatii gentilice la cea sateasca, formata din mai multe familii si, ulterior, la proprietatea privata apartinand unei singure familii.