Pagina documente » Stiinte Economice » Moneda si creditul. Creatia monetara a bancilor

Despre lucrare

lucrare-licenta-moneda-si-creditul.-creatia-monetara-a-bancilor
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-moneda-si-creditul.-creatia-monetara-a-bancilor


Cuprins

CUPRINS
Capitolul 1 CONTINUTUL SI FUNCTIILE MONEDEI 5
1.1 Concept 5
1.2 Definitia institutionala a monedei 6
1.2.1 Schimbul de marfuri si costurile sale 6
1.2.2 Trocul si economia monetara 6
1.3 Functiile monedei 9
1.3.1 Moneda, instrument unic de schimb 9
1.3.2 Functia de masurare (etalon) a valorii bunurilor schimbate 10
1.3.3 Moneda ca mijloc de transfer al valorilor 10
1.3.4 Moneda, baza a creditului 10
1.4 Semnele monetare 10
1.5 Puterea de cumparare a banilor 11
Capitolul 2 MASA MONETARA 13
2.1 Criterii formale si institutionale de delimitare intre diverse categorii de moneda 13
2.1.1 Instrumentele de plata aflate la dispozitia sectorului nebancar 13
2.1.1.1 Moneda fiduciara 14
2.1.1.2 Moneda scripturala (de banca) 15
2.1.2 Activele cvasimonetare aflate la dispozitia sectorului nebancar 16
2.1.3 Depozitele si plasamentele in valuta 16
2.1.4 Moneda de facto 17
2.1.5 Moneda aflata la dispozitia sectorului bancar: moneda primara (moneda centrala,baza monetara) 18
2.2 Agregatele monetare M1, M2, M3 si M4 20
2.2.1 Masa monetara in sens restrins (instrumentele de plata) - M1. Viteza de circulatie a monedei 20
2.2.2 Masa monetara in sens larg (depozitele la termen si alte plasamente lichide) - M2, M3, si M4 21
2.2.3 Nomenclatura agregatelor monetare in Rominia 22
Capitolul 3 POLITICI MONETARE 23
3.1 Obiectivele politicii monetare 23
3.2 Actiunea asupra ratei dobinzii 26
3.2.1 Principalele tipuri de rate ale dobinzii 26
3.2.2 Rata dobinzii ca variabila operationala si intermediara 27
3.3 Controlul agregatelor monetare 30
3.3.1 Alegerea agregatelor supuse controlului 30
3.3.2 Modalitati de control al agregatelor monefare 31
3.3.3 Stabilirea vitezei de circulatie a monedei 33
3.4 Instrumentele politicii monetare 34
3.4.1 Politica taxei de rescont 34
3.4.1.1 Tehnica rescontului 35
3.4.1.2 Taxa de rescont si politica taxei de rescont 35
3.4.2 Politica de open market 36
3.4.2.1 Suportul operatiunilor de open market 37
3.4.2.2 Actiunea politicii de open market 37
3.4.3 Politica rezervelor obligatorii 38
3.4.3.1 Efectele generale ale politicii rezervelor obligatorii 39
3.4.3.2 Impactul politicii rezervelor obligatorii si gradul de independenta al sistemului bancar 39
3.4.4 Interventionismul direct 40
3.4.4.1 Selectivitatea (dirijarea) creditelor 40
3.4.4.2 Controlul (plafonarea) creditelor 41
3.4.5 Contractele selective 42
3.4.6 Convingerea morala 42
3.4.7 Publicitate si consiliere 42
3.5 Politica monetare in Romania si in lume 42
Capitolul 4 CREATIA MONETARA SI OFERTA DE MONEDA 44
4.1 Contraposturile monedei 44
4.1.1 Contraposturile monedei scripturale 44
4.1.1.1 Crearea monedei scripturale 44
4.1.1.2 Geneza monedei scripturale 44
4.1.1.3 Natura contraposturilor de moneda scripturala 45
4.1.2 Contraposturile monedei primare 46
4.1.2.1 Crearea monedei primare 46
4.1.2.2 Natura contraposturilor emisiunii de moneda primara 46
4.1.2.3 Semnificatia activelor bancii centrale 47
4.1.3 contraposturile masei monetare in sens restrins M1 si ale masei monetare in sens larg - M2 48
4.1.4 Contraposturile agregatelor M3 si M4. Finantarea monetara si finantarea nemonetara 49
4.1.4.1 Creatia activelor lichide 49
4.1.4.2 Natura contraposturilor agregatelor M3 si M4 50
4.2 Creatia monetara a bancilor comerciale 51
4.2.1 Acordarea si utilizarea creditelor 52
4.2.2 Rolul pietei interbancare 52
4.2.3 Nevoia de lichiditati a sistemului bancar comercial 52
4.3 Creatia monetara a bancii centrale 52
4.3.1 Crearea de moneda primara neimprumutata (non borrowed reserves) 53
4.3.2 Crearea de moneda primara imprumutata (borrowed reserves) 54
4.3.3 Semnificatia distinctiei intre moneda primara imprumutata si moneda primara neimprumutata 54
4.4 Oferta de moneda 55
4.4.1 Multiplicatorul depozitelor si al creditelor 56
4.4.2 Influenta ratei dobinzii asupra ofertei de moneda 57
4.4.3 Rolul monetar al Trezoreriei publice 57
Capitolul 5 SISTEMUL BANCAR iN ROMiNIA iN PERIOADA DE TRANZITIE LA ECONOMIA DE PIATA 59
5.1 Restructurarea sistemului bancar 59
5.2 Reglementarea, autorizarea si supravegherea activitatii bancare 60
5.3 Bancile comerciale. 62
5.4 Operatii bancare. 63
Capitolul 6 BANCA NATIONALA A ROMiNIEI 65
6.1 Statutul juridic si obiectivele Bancii Nationale a Rominiei 65
6.2 Politica monetara si valutara a B.N.R. 65
6.3 Emisiunea monetara 67
6.4 Rolul sistemului national de plati al B.N.R. Operatiunile BNR cu bancile. Supravegherea bancara. 67
6.5 Operatiunile BNR pe contul statului 69
6.6 Operatiunile BNR cu aur si activele externe 69
6.7 Situatiile financiare ale BNR 69
6.8 Conducerea si administrarea BNR 70
Capitolul 7 OPERATIUNILE BANCARE DE CREDIT 71
7.1 Operatiunile bancare de credit. Generalitati. 71
7.2 Sferele creditului 71
7.2.1 Creditul comercial 71
7.2.2 Creditul obligatar 72
7.2.3 Creditul ipotecar 73
7.3 Contractul bancar de credit 76
7.3.1 Notiune si reglementare legala. 76
7.3.2 Tehnici juridice utilizate pentru creditare. 77
7.3.3 Cererea de acordare a creditului. 78
7.3.4 Documentatia de credit. 78
7.4 Categorii de credite 79
7.4.1 Clasificari ale creditelor bancare. 79
7.4.2 Forme speciale ale creditului bancar. Enumerare. 81
7.4.3 Creditul prin scontarea cambiei sau a biletului la ordin. 82
7.4.4 Creditele acordate pe baza cecurilor remise spre incasare. 82
7.4.5 Creditele de factoring. 82
7.4.6 Creditele pentru activitatea de leasing. 84
7.4.7 Creditele de forfetare. 84
7.4.8 Creditele prin semnatura. Scrisoarea de garantie bancara. 85
7.4.9 Creditele prin semnatura. Avalul cambiei sau a1 biletului la ordin. 87
Capitolul 8 COSTUL CREDITULUI. 89
8.1 Comisionul 89
8.2 Dobinda 90
8.2.1 Factorii determinanti ai ratei dobinzii 90
8.2.1.1 Rata reala a dobinzii si rata nominala a dobinzii 91
8.2.1.2 Factorii determinanti ai ratei reale a dobinzii 91
8.2.1.3 Rata nominala a dobinzii si relatia lui Fisher 92
8.2.1.4 Factorii externi ai ratei dobinzii 92
8.2.2 Pluralitatea ratelor dobinzii 92
8.2.2.1 Factorii determinanti ai diferentierii ratelor dobinzii 92
Capitolul 9 RISCUL iN ACTIVITATEA BANCARA 95
9.1 Indicatorii de performanta bancara 95
9.2 Rolul gestiunii riscului bancar 99
9.3 Evolutia preocuparilor referitoare la gestiunea riscurilor bancare 101
9.4 Clasificarea riscurilor bancare in functie de expunerea la risc 103
9.5 Clasificarea riscurilor bancare in functie de caracteristica bancara 104
9.5.1 Clasificarea riscurilor bancare in functie de cauza si forma lor. 105
9.6 Clasificarea riscurilor in functie de alocarea lor in cadrul sistemului financiar 107
9.7 Gestiunea globala a riscurilor bancare 109
9.8 Identificarea si evaluarea riscurilor bancare 109
9.9 Controlul riscurilor 110
9.10 Eliminarea / evitarea riscurilor 110
9.11 Finantarea riscurilor 111
9.12 Acoperirea (retinerea) riscurilor 111
9.13 Transferarea riscurilor 112
9.14 Garantiile creditelor bancare 112
9.14.1 Notiunea, clasificarea si rolul garantiilor. 112
9.14.2 Fidejusiunea (cautiunea). 113
9.14.3 Garantiile reale mobiliare. 114
9.14.4 Afectarea ca garantie a soldului creditor al unui cont bancar (escrow account). 114
9.14.5 Ipoteca. 115
9.15 Recuperarea creditelor bancare 116
9.15.1 Contractu1 bancar de credit - titlu executoriu. 116
9.15.2 Executorii bancari. 117
Capitolul 10 CREDITUL INTERNATIONAL. CREDITELE PENTRU FINANTAREA OPERATIUNILOR DE COMERT INTERNATIONAL 119
10.1 Creditele acordate exportatorilor pentru finantarea operatiunilor de comert international. 119
10.2 Creditele acordate importatorilor pentru finantarea operatiunilor de comert international. 119
Capitolul 11 CREDITUL DOCUMENTAR 120
11.1 Notiune si reglementare. 121
11.2 Partile si functia creditului documentar. 121
11.3 Formele de baza ale creditului documentar. 121
11.3.1 Creditul la vedere. 122
11.3.2 Creditul de acceptare. 122
11.3.3 Creditul cu plata la termen (diferred payment). 123
11.3.4 Creditul red clause. 123
11.3.5 Creditul revolving. 123
11.3.6 Scrisoarea comerciala de credit (commercial L/C). 123
11.3.7 Creditul stand by. 123
11.3.8 Creditul transferabil. 124
11.3.9 Plata creditului documentar. 125
11.4 Incasso-ul documentar 125
11.4.1 Notiune si reglementare. 125
11.4.2 Etapele operatiunii de incasso. 126
11.4.3 Acordul asupra conditiilor de efectuare a operatiunii de incasso documentar. 126
11.4.4 Ordinul de incasare si predarea documentelor. 126
Capitolul 12 FENOMENUL INFLATIONIST 129
12.1 Definitii ale inflatiei ca fenomen cuantificabil. Tipuri de inflatii in functie de cauzele aparitiei si dezvoltarii fenomenului inflationist 129
12.2 Efectele inflatiei. Indicatorii de cuantificare a inflatiei 138
12.3 Modele teoretice de explicare a fenomenului inflationist 141

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Capitolul 1 CONTINUTUL SI FUNCTIILE MONEDEI

1.1 Concept

Banii reprezinta bunuri ca oricare altele, indiferent ca se prezinta sub forma variata de la inceput, sau sub forma lor proprie. Cu toate acestea subliniem inca de la inceput ca este o mare deosebire intre bani si celelalte bunuri. Cele mai multe bunuri sunt destinate consumului, intrebuintarii permanente sau temporare, pe cand banii au ca destinatie schimbul celorlalte bunuri. Banii circula permanent si continuu. Cu cat banii sunt mai mult folositi, cu atat ei ajuta desfasurarii normale a schimbului de marfuri.

Banii au aparut ca urmare a unei indelungate evolutii economice.

La inceputuri, banii erau constituiti din unele bunuri economice cu o circulatie mai intensa si mai recunoscuta pe zone geografice cat mai mari. Aceste bunuri indeplineau si functia lor de schimb, de bani, dar si pe cea normala lor, si anume de utilizare sau de consum.

Dupa un timp indelungat, banii au luat forma lor proprie si precisa, devenind moneda. Moneda a fost realizata la inceput din metale si a capatat forma ei consacrata prin metale pretioase – aur sau argint.

Într-o prima definitie extensiva, moneda este constituita de ansamblul mijloacelor de plata utilizabile pentru a efectua platile pe pietele de bunuri si servicii, adica ansamblul de active acceptate pretutindeni, de catre toti si totdeauna pentru a regla datoriile generate prin schimbul de marfuri. Moneda apare deci ca un activ care poate fi detinut, schimbat, imprumutat, conservat. Pentru a fi acceptata de catre toti, valoarea monedei trebuie sa se bazeze pe increderea acelora care o vor detine, incredere circumscrisa unei anumite comunitati nationale sau internationale.

1.2 Definitia institutionala a monedei

Într-o economie complexa si in care deciziile se adopta descentralizat de catre participantii la viata economica (economie de piata), moneda este singurul instrument de schimb, cu ajutorul caruia se tranzactioneaza toate celelalte bunuri.

Într-o economie de autoconsum sau chiar intr-o economie domeniala sau comunitara, in care nevoile sunt satisfacute direct prin munca unui grup de oameni aflati sub controlul unei autoritati centrale, utilizarea monedei nu este necesara. Aceasta necesitate apare exclusiv intr-o economie de schimb. Totusi, o economie de schimb poate functiona si fara moneda, caci intre agentii economici se pot stabili relatii de schimb in natura (troc), prin care bunurile se schimba in mod direct unul pe altul, fara utilizarea monedei. Se poate insa demonstra ca aceasta forma de schimb (trocul) este nerationala si ca recursul la moneda constituie momentul esential al asezarii functionarii economiei de schimb pe baze rationale.

1.2.1 Schimbul de marfuri si costurile sale

Economia de schimb poate fi descrisa simplificat luand ca exemplu cazul unei populatii care traieste intr-o insula izolata, relativ intinsa si cu relief variat. Sa mai presupunem ca activitatea economica a indivizilor care compun populatia respectiva este descentralizata (economia este o “economie de piata) si ca nevoile lor sunt diferentiate. Ca urmare, indivizii doresc sa schimbe intre ei bunurile pe care le au, insa se confrunta cu dificultati atunci cand incearca sa intre unii cu altii in relatii care sa le permita procurarea bunurilor de care au nevoie. Aceasta situatie este caracteristica oricarei economii de schimb: diversificarea nevoilor si a procedeelor de productie, de unde necesitatea, dar si dificultatea schimbului. Ea determina in mod obiectiv organizarea spontana, treptata, a efectuarii tranzactiilor.

Astfel, indivizii care locuiesc intr-o anumita parte a insulei trebuie sa efectueze, la intervale regulate, deplasari in cealalta parte a teritoriului, pentru a obtine bunurile de care au nevoie in schimbul propriilor produse. Însa asemenea deplasari presupun eforturi, timp si cheltuieli, care aici imbraca forma consumarii unei parti din bunurile proprii. Cu alte cuvinte, schimbul implica anumite costuri, care sunt costuri ale schimbului ca atare, nu ale productiei bunurilor respective.

Costurile generate de schimbul de marfuri se pot grupa in doua mari categorii:

? Costurile implicate de efectuarea ca atare a tranzactiilor, care cuprind costurile implicate de transportul marfurilor, precum si timpul si eforturile necesare pentru a realiza dubla coincidenta intre dorintele vanzatorilor si ale cumparatorilor: fiecare participant la schimb trebuie sa posede exact bunul de care are nevoie partenerul sau si sa doreasca exact bunul de care dispune acesta din urma;

? Costurile asteptarii, care cuprind, pe de o parte, costurile obiective, generate de stocarea si deteriorarea marfurilor in timpul pastrarii si al transportului, iar pe de alta parte, costurile subiective, suportate de indivizi prin faptul ca trebuie sa-si amane satisfacerea dorintelor.

Agentii economici din comunitatea umana luata spre exemplificare trebuie, deci, sa ia o decizie economica, si anume sa stabileasca intervalul de timp intre doua expeditii, astfel incat costurile obiective si subiective implicate de schimbul de marfuri sa fie minime.

? Costurile implicate de efectuarea ca atare a tranzactiilor sunt legate de expeditia in sine, iar ca urmare nu depind de cantitatea de bunuri tranzactionate. Marimea pe unitatea de timp a acestor costuri este cu atat mai redusa, cu cat intervalul de timp care se scurge intre doua expeditii este mai mare, iar cantitatea de bunuri tranzactionate este mai ridicata. Costurile respective sunt, deci, descrescatoare in raport de durata perioadei de timp intre doua expeditii.

? Costurile asteptarii cresc in raport cu marimea intervalului de timp intre doua expeditii.

1.2.2 Trocul si economia monetara

Agentii economic care intra in relatii de schimb pot alege intre diverse forme de organizare a schimbului; forma cea mai simpla este schimbul in natura (trocul sau trampa), iar cea mai dezvoltata este economia monetara.

Într-o economie de troc pur, agentii suporta costuri comerciale ridicate, deoarece trebuie nu numai sa asigure amintita dubla coincidenta intre dorintele si posibilitatile lor de schimb, ci si sa stabileasca, in cadrul fiecarei tranzactii in parte, raportul de schimb adecvat. De asemenea, schimbul unui bun pe altul comporta un risc important, si anume cel de a achizitiona un obiect a carui valoare se modifica la fiecare noua tranzactie. Agentii economici vor ezita, deci, sa faca schimburile pe care le doresc, pana ce vor fi siguri ca raporturile de schimb sunt suficient de stabile pentru a putea fi considerate corecte.

Într-o economie de piata primitiva, in care schimburile se efectueaza cu ocazia targurilor, iarmaroacelor etc., situatia agentilor economic se amelioreaza mult. În acest caz, vanzatorii si cumparatorii se aduna intr-un loc anume si la data precisa, cunoscute cu anticipatie, ceea ce permite concentrarea actelor de cerere si oferta individuale si, deci, cresterea probabilitatii ca acestea sa se intalneasca. Ca urmare, atat realizarea dublei coincidente amintite, cat si stabilirea unor raporturi de schimb adecvate devin mai usoare. Schimburile sunt si mai mult facilitate in cazul in care pentru fiecare cuplu de bunuri se organizeaza un sector anumit, iar fiecare din sectoarele respective devine, la randul sau, etalon. Astfel, intr-o economie in care exista n bunuri, vor exista 1/2n(n-1) sectoare de acest tip si, deci, tot atatea preturi “reale” sau “relative”, exprimate sub forma altor bunuri.

O imbunatatire considerabila se obtine, insa, numai prin alegerea unui bun care prezinta calitati intrinseci atat de evidente, incat orice agent il accepta in schimbul propriilor bunuri. Aceasta moneda – marfa devine, pe de o parte, instrument curent de schimb, iar pe de alta parte, etalon de natura sa permita simplificarea sistemului de preturi. Într-adevar, in cazul a n bunuri, dintre care unul serveste drept etalon pentru exprimarea valorii celorlalte bunuri, vor exista doar (n-1) preturi. Este, insa, evident ca nu va putea fi utilizat ca moneda decat un bun a carui valoare este suficient de stabila pentru ca agentii economici sa il accepte in permanenta ca intermediar de schimb. Moneda – marfa trebuie, deci, sa fie apta sa-si conserve puterea de cumparare intre doua acte de schimb. Aceasta etapa marcheaza trecerea la economia moderna.

În final, bunul ales ca moneda nu va mai fi dorit in primul rand pentru utilitatea sa proprie, ci pentru utilitatea reprezentata de functiile sale pentru cei care il folosesc. Este, deci, deplin posibil ca, la un moment dat, utilizatorii sa aleaga drept instrument de schimb un bun fara valoare intrinseca; acesta este stadiul monedei fiduciare.

Abordarea monedei in evolutia sa istorica evidentiata tendinta de dematerializare a monedei, metamorfoza acesteia, de la moneda metalica pana la cartile de credit, pana la moneda electronica.

De-a lungul timpului, generalizandu-se, trocul impune un anumit element, in cadrul tuturor celorlalte, care sa serveasca drept element de comparatie, ca etalon al valorilor, etalon care nu putea fi decat o moneda abstracta, fara reprezentare concreta.

Spargand trocul, moneda materiala a cunoscut, in evolutia sa, mai multe faze succesive:

? Moneda – marfa: initial, pentru efectuarea platilor sau reglarea schimburilor, a fost utilizat un bun material, o marfa aleasa din multe altele, avand calitati adecvate (conservare, divizibilitate, incredere, valoare de intrebuintare);

? Moneda metalica: prin calitatile lor (frumusete, divizibilitate, raritate, inalterabilitate), metalele pretioase au fost universal acceptate si usor conservate. Initial “cantarita” si “socotita”, moneda metalica a fost apoi “batuta”, puterea politica rezervandu-si treptat dreptul emiterii semnelor monetare si definirii etalonului monetar. Emisa de “print” (de suveran) moneda avea un continut de metal garantat si poseda puterea de a “elibera” pe individ de datorii (impozite datorate). În zilele noastre aceasta forma de moneda subzista sub forma monedei divizionare.

De la moneda care avea valoare intrinseca (aur sau argint), s-a ajuns, in evolutia schimburilor, la o moneda fara valoare in sine sau cu o valoare pur simbolica, fixata de catre autoritatea publica, moneda care se prezinta sub forme din ce in ce mai “dematerializate”.

? Biletul sau bancnota (moneda fiduciara). La origine, un simplu certificat de depozit de moneda metalica la o banca (suma biletelor neputand depasi pe aceea a stocului de metal), biletul se transforma intr-o veritabila moneda fiduciara, emitandu-se bilete intr-o valoare mult mai mare decat aceea conservata de metal, avand la baza increderea ca nu toti detinatorii de bilete vor solicita, in acelasi timp, conversia acestora in metalul din depozitele bancare. Realizata la inceput de particulari si de catre banci, emisiunea acestor bilete a devenit treptat privilegiul statului, privilegiu incredintat Bancii Centrale. În prezent, biletul nu mai poate fi convertit in metal, neputand fi refuzat (curs fortat).

? Contul (moneda scripturala). Similar aparitiei “biletului”, depozitarea biletelor la banca a condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer intre conturi). Riscul ca cererea de bancnote din depozite sa fie manifestata simultan de catre toti deponentii fiind minim, moneda scripturala va fi creata de banci, alimentarea conturilor facandu-se prin acordarea de imprumuturi (credite bancare).

? Cartelele magnetice (moneda electronica). Inovatia tehnologica, aceasta permite stocarea unei puteri de cumparare intr-o cartela “platita anterior”, cartelele eliberate de catre banci titularilor de conturi fiind utilizate pentru efectuarea platilor. Suma stocata intr-o cartela magnetica (eventual intr-un semn electronic) prezinta o diferenta esentiala fata de moneda scripturala, deoarece “sediul” monedei nu mai este un depozit la vedere, individualizat, ci chiar cartela insasi, a carei simpla detinere este dovada creantei purtatorului asupra emitentului (banca).

Aceasta caracteristica apropie aceasta suma stocata de monedele de aur sau argint, diferentiindu-se, totusi, sub doua aspecte:

? Nu au curs legal;

? Nu pot fi reutilizate (precum, de exemplu, bancnotele).

Evolutia monedei a condus la aparitia monedei imateriale (disparitia totala a suportului material), sub forma cartilor de credit, facilitatilor de casa, linii automate de credit, creditele confirmate, permitand efectuarea de cumparari sau reglarea datoriilor in acelasi fel ca biletele sau conturile, frontiera dintre creditul automat si moneda devine foarte fluenta.

Succesiunea cronologica a formelor schimburilor monetare, utilizata din motive didactice, nu corespunde totusi unei realitati istorice. În acest sens, in forma sa pura, trocul nu pare ca ar fi existat, schimburile in comunitatile primitive facandu-se in modalitati complexe. De exemplu, operatiunile in cont curent sunt cunoscute in Babilonul secolului VII inainte de Cristos; bimetalismul aur sau argint exista in Libia, fiind introdus de Cresus in secolul VI inainte de Cristos; moneda – hartie a fost emisa in China secolului III inainte de Cristos.

1.3 Functiile monedei

1.3.1 Moneda, instrument unic de schimb

Aceasta functie a monedei a aparut ca urmare a necesitatii crearii unui instrument care sa mijloceasca schimbul economic. Acest instrument de schimb serveste in acelasi timp ca masura a valorii bunurilor schimbate.

Productia, circulatia, consumul sunt realizate prin mai multe cicluri de operatiuni: