Pagina documente » Recente » Motivatia Invatarii la Scolarul Mic

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE
MOTIVATIA LUCRARII
Capitolul I. MOTIVATIA ? DEFINITII SI FORME
1.1. Ce este motiva?ia?
1.2. Teorii ale motiva?iei
1.3. Forme ale motiva?iei
1.4. Raportul dintre motivatie si performanta
1. 5. Motiva?ia ?nv???rii
Capitolul II. INVATAREA ? FACTORI SI CONDITII
2.1. ?nv??area uman?
2.2. Inv??area ?colar?
2.3. Factori ?i condi?ii ale ?nv???rii
Capitolul III. MOTIVATIA INVATARII LA SCOALARUL MIC
3.1. V?rsta ?colar? mic?
3. 2. Specificul ?nv???rii la ?colarul mic
3. 3. Motive ale ?nv???rii
Capitolul IV. METODOLOGIA CERCETARII
4.1. Scopul cercetarii
4.2. Obiectivele cercetarii
4.3. Ipotezele cercetarii
4.4. Explicitarea ipotezelor
4.5. Metode ?i procedee utilizate in cercetare
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

EXTRAS DIN DOCUMENT

INTRODUCERE

MOTIVATIA LUCRARII

Capitolul I. MOTIVATIA – DEFINITII SI FORME

1.1. Ce este motivatia?

1.2. Teorii ale motivatiei

1.3. Forme ale motivatiei

1.4. Raportul dintre motivatie si performanta

1. 5. Motivatia invatarii

Capitolul II. INVATAREA – FACTORI SI CONDITII

2.1. Învatarea umana

2.2. Invatarea scolara

2.3. Factori si conditii ale invatarii

Capitolul III. MOTIVATIA INVATARII LA SCOALARUL MIC

3.1. Varsta scolara mica

3. 2. Specificul invatarii la scolarul mic

3. 3. Motive ale invatarii

Capitolul IV. METODOLOGIA CERCETARII

4.1. Scopul cercetarii

4.2. Obiectivele cercetarii

4.3. Ipotezele cercetarii

4.4. Explicitarea ipotezelor

4.5. Metode si procedee utilizate in cercetare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Motivatia reprezinta un proces psihic important pentru ca ea impulsioneaza, declanseaza actiunea, iar actiunea prin intermediul conexiunii inverse influenteaza insasi baza motivationala si dinamica ei. Motivatia este o sursa de activitate si de aceea este considerata “motorul” personalitatii.

Acest proces psihic are rol deosebit de important in activitatea de invatare a elevului si in consecinta in formarea personalitatii acestuia. Nu poate avea loc un proces educational real daca in prealabil nu s-ar identifica motivele invatarii si n-ar fi determinata aria lor de actiune si daca educatorul n-ar sti sa se foloseasca de forta acestor motive in practica instructiei. Cunoasterea motivelor ce-l impulsioneaza pe elev in desfasurarea actului invatarii este importanta pentru invatator, deoarece acestea ii indica exact calea ce trebuie s-o urmeze in vederea finalizarii cu succes a educatiei.

Prin motivatia invatarii intelegem totalitatea mobilurilor care declanseaza, sustin energetic si dinamizeaza activitatea de invatare. Constituie motive ale invatarii anumite trebuinte de baza de autorealizare, de afirmare prin succes scolar / parascolar; apoi impulsul curiozitatii; dorinta de a obtine note bune pentru a satisface parintii sau pentru a fi printre premiantii clasei; teama de pedeapsa sau de esec, anumite interese, optiuni profesionale etc. Iata ca motivul este cel care activeaza, mobilizeaza si regleaza conduita celor implicati in procesul de instruire.

Orice act de invatare presupune un grad de motivare fata de sarcina pe care o indeplinit, care determina si o stimulare la nivel cerebral. Daca aceasta stimulare are de nu se realizeaza indeajuns, atunci invatarea nu se produce. Deci, pana la un punct randamentul elevului/studentului (performanta acestuia) creste paralel cu nivelul activarii cerebrale, nivel critic, dincolo de care un plus de activizare antreneaza un declin al performantei, deci supramotivarea prezinta efecte negative.

Practic invatarea are la baza atat motive externe (nota, lauda, pedeapsa), cat si motive interioare activitatii ca atare. Un scolar invata la inceput sub presiunea unor cerinte externe, pentru ca, ulterior, descoperind continutul unei materii de invatamant, sa fie animat de interese cognitive, care tin de categoria motivelor ce vin din interiorul sau si care poarta numele de motive intrinseci, alaturi de aspiratiile profesionale, satisfactia lucrului bine facut s. a. Interesul este o atitudine stabilizata de natura emotiv – cognitiva fata de obiecte si activitati, in care motivele actioneaza din interiorul nostru.

Dupa parerea noastra, problema care se pune este aceea de a nu astepta aparitia spontana a motivatiei, ci de a pune accentul pe organizarea conditiilor de invatare; aceste conditii ar fi urmatoarele:

• Perceptia clara a scopului, a obiectivelor activitatii, care justifica drumul ce urmeaza a fi parcurs;

• Perspectiva aplicabilitatii in practica sau pentru pregatirea ulterioara care iti da convingerea ca merita sa depui oricat de mult efort;

• Nivelul de motivare este intretinut de constiinta unui spor de cunostinte sau a deprinderii unei tehnici;

La acestea se adauga crearea de situatii – problema, organizarea de experiente, demonstratii etc. Exista un nivel optim al cotei de problematic, de inedit, care intretine curiozitatea. Un volum prea mic de situatii – problema, ocazii reduse de a infrunta dificilul sau noul, produc plictiseala. Pe de alta parte, dincolo de un nivel optim, complexitatea depaseste pe elev/student si produce blocarea, suspendarea efortului. Segmentarea sarcinii sau esalonarea efortului sunt solutii de iesire din impas.

Un motiv semnificativ il constituie stima de sine, care se contureaza din dinamica succeselor si esecurilor proprii, din comparatia continua cu ceilalti si din aprecierea grupului – clasa. Orice elev tinde sa-si mentina statutul scolar. Între nivelul de aspiratie si performanta scolara exista o relatie circulara. Motivatia poate evolua dupa o spirala ascendenta dar si dupa una regresiva, in functie de sentimentul eficientei personale. Reusita intr-un domeniu este conditionata de aptitudini, iar succesul obtinut sporeste interesul pentru disciplina, fapt care aduce o investitie mare de efort si concentrare, in masura sa duca la dezvoltarea aptitudinilor, la rezultate si mai bune. Evolutia acestei motivatii se inscrie pe o spirala ascendenta: aptitudinile atrag dupa ele interesele, iar dezvoltarea intereselor alimenteaza aptitudinile. În schimb, insuccesul repetat, frustrarea se inscriu adeseori intr-o spirala regresiva; daca elevul/studentul nu reuseste sa inteleaga, sa faca fata cerintelor, atunci fie ca renunta la efortul de intelegere, se resemneaza – ceea ce se manifesta prin indiferenta si descurajare – fie ca se opune de-a dreptul efortului, mai ales cand intervine si presiunea celor din jur.

De obicei, orice proces de invatare este plurimotivat. Eficienta invatarii scade, cand exista un nivel minim de motivare sau o supramotivare si creste in cazul unui nivel optim, ca zona intre minim si maxim, insa in cazul motivatiei interne nu se poate vorbi de saturatie.

Motivatia lucrarii

In ultimul timp tot mai multe cunostinte si rude de ale mele s-au plans de o scadere a interesului copiilor scolari fata de scoala si invatatura. Acesti parinti, insa, trebuie sa stie ca orice proces de invatare incepe inainte de a merge copilul la scoala. Copilul trebuie motivat, atat de catre parinti, cat si de catre educator, respectiv invatator. Pentru crearea motivatiei este necesar sa se prezinte copiilor scopul invatarii si cum pot fi utilizate cunostintele lor.

Ei trebuie sa fie apreciati pozitiv si incurajati sa-si realizeze scopurile vietii, sa li se arate progresele facute, sa li se trezeasca curiozitatea pentru ceea ce trebuie sa invete, precizandu-se sarcinile invatarii individuale in raport cu ritmul de munca al fiecaruia. Exigenta ridicata a unor parinti nu fac decat sa ii inhibe pe copii, pe cand recompensele si activitatile educative prin joc sporesc motivatia.

Prin urmare, am dorit sa cunosc adevarata fata a lucrurilor, pornind de la premiza ca ansamblul factorilor interni ai personalitatii elevului il determina sa invete si ii sustin eforturile de invatare.

Acesti factori nu sunt altceva decat dorintele, aspiratiile, convingerile, interesele elevilor care se formeaza si se dezvolta in procesul invatarii, cat si ca rezultat al efectuarii active a invatarii insasi.

Capitolul 1.

Motivatia invatarii – definitie si forme

1. 1. Ce este motivatia?

În sensul ei general, notiunea de motivatie a fost introdusa in psihologie la inceputul sec. al XX –lea. Termenul de motivatie deriva de la adjectivul latin motivus = care pune in miscare si desemneaza aspectul energetic, dinamic al comportamentului uman. Asa cum spunea D. Vintilescu, nume cunoscut in psihologie, s-a definit motivatia ca “o stare de disociatie si tensiune care pune organismul in miscare pana ce ajunge la reducerea tensiunii si regasirea integritatii sale” (D. Lagache Lafon), ca “factor psihologic (constient sau nu) care predispune individul sa savarseasca anumite actiuni sau sa tinda spre anumite scopuri” (Piéron) sau ca “totalitatea mobilurilor interne ale conduitei fie ca sunt innascute sau dobandite, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte” (Rosca) s.a.m.d. (apud D. Vintilescu, 1977, p. 40).