Pagina documente » Stiinte Economice » Organizarea contabilitatii datoriilor fata de stat si alte organisme publice

Despre lucrare

lucrare-licenta-organizarea-contabilitatii-datoriilor-fata-de-stat-si-alte-organisme-publice
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-organizarea-contabilitatii-datoriilor-fata-de-stat-si-alte-organisme-publice


Cuprins

CUPRINS
I. Delimitari si fundamentari teoretice privind
datoriile fata de stat si alte organisme publice ____________________3


1.1. Structuri calitative privind obligatiile fiscale ale intreprinderii ______3
1.2. Analiza raporturilor dintre contabilitate si fiscalitate ______________9
1.2.1. Preliminarii _______________________________________9
1.2.2. Delimitari privind politicile si metodele contabile ________10
1.2.3. Conciliere intre contabilitate si fiscalitate
la nivel de intreprindere ____________________________13
1.2.4. Integritatea informatiei contabile in raport cu fiscalitatea___15
1.3. Cadrul juridic corespunzator obligatiilor fiscale ________________17
1.4. Prezentarea societatii comerciale S.C. GLASSROM S.A.
din punct de vedere economic, judiciar si financiar ______________23

II. Contabilitatea obligatiilor fiscale privind
activitatea curenta a intreprinderii ____________________________32


2.1. Metodologia determinarii si urmaririi in contabilitate a
impozitului pe profit ______________________________________32
2.1.1. Reglementarile contabile si fiscale rominesti
privind impozitul pe profit __________________________32
2.1.2. Litera si spiritul normei IAS 12 (revizuit 2000)
Impozitul pe profit ______________________________37
2.2. Contabilitatea si fiscalitatea valorii adaugate ___________________41
2.3. Oglindirea in contabilitate a impozitului pe cistigurile salariale ____49
2.4. Reflectarea in contabilitate a altor taxe, impozite si varsaminte_____54
2.4.1. Impozitul pe dividende _____________________________54
2.4.2. Accizele si impozitul pe titei si gaze naturale ___________56
2.4.3. Taxele vamale ____________________________________60
2.5. Delimitarea si contabilitatea altor datorii
fata de bugetul statului ____________________________________65

III. Controlul fiscal si analiza obligatiilor fiscale fata de stat __________69


3.1. Formele de exercitare a controlului fiscal _____________________69
3.2. Formele evaziunilor fiscale si sanctionarea acestora _____________80
3.3. Analiza obligatiilor fiscale _________________________________89
3.3.1. Informatia bilantiera privind obligatiile fiscale
fata de stat si alte organisme publice___________________89
3.3.2. Analiza rentabilitatii _______________________________93


BIBLIOGRAFIE______________________________________________96

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

Delimitari si fundamentari teoretice

privind datoriile fata de stat

si alte organisme publice

1.1. Structuri calitative privind obligatiile

fiscale ale intreprinderii

Pe plan mondial, precum si national, se intreprind cercetari de anvergura pentru gasirea unor solutii prin care fiscalitatea si protectia sociala sa faciliteze, pe de o parte, dezvoltarea economica, iar pe de alta parte sa asigure resursele financiare necesare bugetului. Asemenea preocupari sunt in permanenta de mare actualitate datorita schimbarilor esentiale ce se produc in mod continuu in dezvoltarea economiei fiecarei tari si implicit pe plan mondial.

În acest context este necesara abordarea problematicii complexe a managementului contabil privind obligatiile fiscale si sociale din tara noastra, la nivel microeconomic si in extensie, atunci cand este cazul in zona macroeconomica, efectuand in permanenta compararea cu celelalte state din zona Europei de Est si cea occidentala, astfel incat deciziile financiare ce se adopta sa fie in concordanta deplina cu realitatile economice din perioada actuala.

Nevoia sporita de resurse financiare publice la dispozitia statului face ca aceasta sa introduca o gama variata de impozite si taxe greu de gestionat de agentii economici sau altfel spus de catre contribuabili.

Aceasta situatie impune o apropiere permanenta intre gestiunea economica si fiscalitate si implicit eliminarea vechilor concepte privind rolul coercitiv al statului in materie de stabilire, constatare, urmarire si incasare a obligatiilor fiscale si sociale si promovarea unui concept modern unanim acceptat de catre intreprinderi denumit gestiune fiscala.

Organizarea gestiunii fiscale la nivelul intreprinderii necesita crearea unui sistem informational contabil sa gestioneze multitudinea de reguli fiscale privind identificarea materiei impozabile, evaluarea, baza de calcul, cota de impozitare, termenul de plata, facilitatile si penalitatile fiscale in cadrul neachitarii la termen a obligatiilor.

Într-o lume aflata in permanenta schimbare, contabilitatea are menirea de a produce situatii financiare utile unei game largi de utilizatori, pentru a oferi baza informationala necesara utilizatorilor pentru a lua decizii economice, in special decizii de investitie. Produs al unei activitati practice si teoretice indelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de informare si gestiune privind resursele societatii separate patrimonial.

Impozitele si taxele, subventiile de la bugetul de stat, imprumuturile de stat si cheltuielile guvernamentale constituie componente importante ale vietii economice si sociale prin intermediul carora se acumuleaza si distribuie resursele financiare la dispozitia statului.

În cadrul finantelor publice si economico – financiare, fiscalitatea, asa cum este definita in dictionarul Larousse, reprezinta totalitatea impozitelor si taxelor, a reglementarilor de natura fiscala precum si aparatul fiscal ce vin sa influenteze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil. Alaturi de notiunea fiscalitate este utilizata cea de fisc, definit ca administratia in sarcina careia revin: calculul, perceperea si marirea platii impozitelor si taxelor datorate statului de catre contribuabil.

Discutata prin prisma microeconomicului, fiscalitatea reprezinta unul din instrumentele privilegiate pentru influentarea politicii agentilor economici. Masuri fiscale ca amortizarea accelerata, provizioane reglementate, limitarea deductibilitatii unor cheltuieli, impunerea amanata a profitului fiscal, subventii acordate si alte paleative fiscale antreneaza comportamente in deciziile de gestiune a intreprinderii.

Într-o economie de piata se constata tot mai mult o apropiere intre gestiunea intreprinderii si fiscalitate. Imaginea traditionala a fiscalitatii ca instrument de constrangere sau de percepere a impozitelor este inlocuita cu cea de gestiune fiscala a intreprinderii. Dreptul fiscal, ca ansamblu de norme si reglementari privind impunerea intreprinderii, se armonizeaza tot mai mult cu dreptul comercial si cel financiar privind intreprinderea. La acestea se adauga dreptul contabil ca ansamblu de norme si reglementari privind „productia” si utilizarea informatiei contabile.

La nivelul intreprinderii se delimiteaza si functioneaza in conditii de eficienta o gestiune fiscala cum de altfel dispune de o gestiune comerciala sau financiara. Întreprinderea are un anumit demers in suportarea impozitelor si taxelor, dominat de criteriul securitatii si eficientei. Ea se doteaza cu o gestiune fiscala care penduleaza intre interesul microeconomic si cel macroeconomic.

Situatia semnalata mai sus se explica prin cresterea progresiva a impactului fiscal asupra activitatii intreprinderii si incitarea fiscala a gestiunii acesteia. Odata cu dezvoltarea afacerilor, fiecare operatie este generatoare de un element fiscal. Impozitele si taxele fiscale penetreaza tot ce este act de comert, acumulare si distribuire de resurse, precum si intersectie intre intreprindere si mediul economic – social.

Existenta unei fiscalitati a intreprinderii genereaza necesitatea crearii unui sistem informational care sa gestioneze multimea regulilor fiscale privind obiectul impunerii, baza de calcul, cota de impozitare, termenul de plata, facilitatile si penalitatile fiscale. Un asemenea sistem trebuie sa aiba un caracter preventiv si asiguratoriu privind drepturile si obligatiile fiscale, precum si sanctiunile in cazul neregulilor. Aceasta cautare si asigurare a securitatii in raporturile de drept constituie primul deziderat al gestiunii fiscale.

În cautarea si asigurarea securitatii fiscale, intreprinderea trebuie sa respecte principiile si regulile de fond si forma ce se degaja din dreptul fiscal. Se evita astfel sanctiunile si penalitatile fiscale si se procedeaza la o mai buna alocare a sumelor asteptate a fi platite pentru obligatiile de impozite si taxe.

Un al doilea deziderat al gestiunii fiscale este cel al evaluarii si calculatiei obligatiilor fiscale, adica a impozitelor si taxelor cu bugetul de stat.

Elementele ce stau la baza realizarii acestui obiectiv fiscal sunt:

a) Obiectul impunerii este structura fiscala ce sta la baza asezarii impozitului sau taxei, respectiv venitul, profitul, pretul sau tariful. De exemplu, profitul impozabil pentru impozitarea profitului, valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate in cazul impozitarii TVA; produsele de tutun in cazul accizelor.

b) Baza de calcul sau impozitare, de regula obiectul impunerii reprezinta marimea valorica a obiectului impunerii. De exemplu, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate exclusiv veniturile deductibile fiscal si cheltuielile fiscal corespondente veniturilor realizate sau, in cazul TVA, baza de calcul este egala cu valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate exclusiv TVA; in cazul accizelor pentru produsele din tutun din import, baza de impozitare pentru stabilirea componentei procentuale o reprezinta valoarea in vama, stabilita potrivit legii, la care se adauga taxele vamale si alte taxe speciale dupa caz.

c) Cota de impozitare este cuantumul impozitului sau taxei care se aplica la baza de calcul pentru a determina suma de plata. Ia poate fi fixa sau procentuala. De exemplu, accizele la produsele din import si din tara se calculeaza prin aplicarea unei cote fixe pe tona de produse, in schimb impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea procentului de 25% la profitul impozabil.

d) Facilitatile (inlesnirile) fiscale acordate la plata sunt reglementate prin textele legale si apar sub forma de reduceri, bonificatii, amanari, esalonari, scutiri. De exemplu, acciza totala datorata bugetului de stat pentru tigarete se reduce cu 20% in situatia in care agentii economici producatori utilizeaza retetele de fabricatie cel putin 50% tutun din productia interna.

e) Sanctiunile sunt consecintele nerespectarii termenului legal de plata a impozitului sau de neplata obligatiilor fiscale. Sanctiunile sunt date prin majorari de intarziere sau amenzi contraventionale. De exemplu, neplata accizelor la termenele stabilite atrage calcularea majorarilor de intarziere, conform dispozitiilor legale in vigoare de 0,15% pentru fiecare zi de intarziere.

f) Subiectul impozitului identificat prin persoana fizica sau juridica care detine sau realizeaza venitul sau profitul.

g) Platitorul impozitului de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului. Exista si exceptii: la impozitul pe salarii, subiectul este salariatul, platitor este unitatea la care realizeaza salariul.

În cadrul elementelor prezentate mai sus, pentru analiza raporturilor dintre gestiunea intreprinderii si fiscalitatea sa, o importanta deosebita prezinta tipologizarea impozitelor si taxelor.

Astfel, delimitate prin prisma finantelor publice, raporturile fiscale ale intreprinderii sunt grupate in doua categorii: impozite si taxe directe si taxe indirecte. În cadrul celor doua structuri, impozitele reprezinta prelevari banesti fara echivalent primit, efectuate de intreprinderi in favoarea bugetului de stat, iar taxele definesc platile banesti pentru care intreprinderea primeste, de regula, o prestatie in favoarea sa.

1. Raporturile privind impozitele si taxele directe sunt stabilite in sarcina intreprinderii ca persoana juridica, in functie de veniturile sau averea acestuia, pe baza cotelor de impunere stabilite de lege. În cadrul acestor impozite, subiectul si platitorul impozitului sunt, in viziunea legiuitorului, una si aceeasi persoana.

La randul lor impozitele si taxele directe in raport de criteriile care stau la baza asezarii lor se diferentiaza in impozite reale si impozite personale.

Impozitele reale sau obiective sunt de regula impozite pe obiecte materiale (cladiri, terenuri, mijloace de transport etc.), fiind stabilite in conditiile in care se face abstractie de situatia materiala a subiectului impozabil.

Impozitele personale sunt asezate asupra veniturilor sau averii, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozabil. Ele au o puternica determinare subiectiva.

2. Raporturile privind impozitele si taxele indirecte se percep cu ocazia vanzarii unor bunuri si prestarii unor servicii. Prin lege, in cazul acestor impozite se atribuie calitatea se subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat platitorului (suportatorului) acestora. Dupa forma pe care o imbraca, impozitele indirecte sunt grupate in: taxe de consumatie, este cazul TVA si al accizelor, taxe vamale, taxe de timbru si de inregistrare etc.

Discutate intr-o alta perspectiva, impozitele indirecte sunt suportate in general de consumatorul final. De aceea, in situatia in care bunurile si serviciile traverseaza mai multe stadii ale circuitului economic pana ajunge la acest consumator trebuie gasite formule pentru a evita dubla impunere.

De exemplu, impunerea TVA este bazata pe criteriul deductibilitatii sau accizele se platesc o singura data de catre agentul economic producator, importator sau consumator, dupa caz. Daca produsele impuse prin accize sau utilizate ca materie prima pentru obtinerea altor produse supuse accizelor, agentii economici prelucratori deduc pe baza de documente justificative, din accizele datorate pentru produsele finale facturate, accizele platite in vama sau la achizitionarea de pe piata interna a materiei prime.