Pagina documente » Stiinte Economice » Paradigmele comunicarii interne in structuri arborescente ierarhizate

Despre lucrare

lucrare-licenta-paradigmele-comunicarii-interne-in-structuri-arborescente-ierarhizate
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-paradigmele-comunicarii-interne-in-structuri-arborescente-ierarhizate


Cuprins

Sumar
pag.
Argument------------------------------------------------------------------------------------------------- 1
Capitolul I - Organizatiile - structuri arborescente ierarhizate------------------------------ 4
I.1. Cultura organizationala-------------------------------------------------------------------- 6
I.2. Climatul organizational-------------------------------------------------------------------- 8
I.3. Structura organizationala------------------------------------------------------------------ 10
Capitolul II - Comunicarea interna/organizationala------------------------------------------- 14
II.1. Erele comuicarii interne------------------------------------------------------------------ 17
II.2. Directiile comunicarii interne------------------------------------------------------------ 19
II.3. Retele de comunicare favorizate de structurile organizatorice---------------------- 22
II.4. Roluri speciale de comunicare interna in organizatii--------------------------------- 23
II.5. Obiectivele si eficienta comunicarii interne------------------------------------------- 24
II.6. Comunicarea interna la nivel de conducere------------------------------------------- 28
II.6.1. Comunicarea manageriala------------------------------------------------------- 28
II.6.2. Functiile comunicarii manageriale--------------------------------------------- 30
II.7. Bariere de comunicare interna---------------------------------------------------------- 31
II.7.1. Bariere de natura organizationala---------------------------------------------- 32
II.7.2. Bariere de natura individuala--------------------------------------------------- 34
II.7.3. Optimizarea comunicarii-------------------------------------------------------- 36
Capitolul III - Publicuri, mesaje si forme de comunicare interna-------------------------- 41
III.1. Publicurile interne----------------------------------------------------------------------- 41
III.1.1. Clasificarea publicurilor interne----------------------------------------------- 42
III.1.2. Caracterisricile publicurilor interne------------------------------------------- 44
III.2. Modelarea mesajelor-------------------------------------------------------------------- 45
III.3. Forme de comunicare interna destinate publicurilor organizationale------------ 47
III.3.1. Canalele comunicarii interne-------------------------------------------------- 47
III.3.2. Suporturile comunicarii interne----------------------------------------------- 49
III.3.3. Publicatiile interne-------------------------------------------------------------- 52
Capitolul IV - Comunicarea in situatiile de criza organizationala-------------------------- 54
IV.1. Conceptul de criza----------------------------------------------------------------------- 54
IV.2. Comunicarea interna pe timpul crizei------------------------------------------------- 57
IV.3. Diagnoza stadiului de pregatire a organizatiei pentru crize------------------------ 60
Capitolul V - Studiu de caz. Inspectoratul Scolar Judetean Buzau------------------------ 61
V.1. Scurt istoric al ISJ Buzau---------------------------------------------------------------- 61
V.2. Cadrul legislativ-------------------------------------------------------------------------- 65
V.3. Analiza structurii organizatorice------------------------------------------------------- 67
V.4. Comunicarea interna in cadrul ISJ Buzau-------------------------------------------- 70
V.4.1. Metoda de cercetare----------------------------------------------------------- 70
V.4.2. Institutie publica versus institutie privata---------------------------------- 70
V.4.3. Climatul organizational in ISJ Buzau--------------------------------------- 72
V.4.4. Comunicarea interna---------------------------------------------------------- 73
V.4.5. Sistemul informational------------------------------------------------------- 76
V.4.6. Gestionarea crizelor---------------------------------------------------------- 76
V.4.7. Analiza SWOT--------------------------------------------------------------- 77
V.4.8. Topul beneficiilor dorite la locul de munca ideal------------------------ 78
Concluzie-----------------------------------------------

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Argument

Fiecare epoca istorica s-a remarcat printr-o serie de elemente semnificative. Pasiunile pentru diverse aspecte teoretice sau pentru aplicatii practice au definit etape, au consacrat nume si scoli, s-au constituit in marturii pentru posteritate.

O furtunoasa existenta a cunoscut termenul de „paradigma”. Propus in sfera cercetarii epistemologice de Thomas Kuhn [1 Thomas Kuhn, “Structura revolutiilor stiintifice”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, p.39 apud Maria Cornelia Barliba, “Paradigmele comunicarii”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p.5;] , conceptul acesta a devenit parte componenta a atitudinii metodologice in stiinta secolului nostru. Odata cu el s-a produs o mutatie intelectuala. Prin functia sa dinamizatoare a deschis orizontul descoperirii de noi paradigme in evolutia stiintei si a culturii in general.

În conceptia lui Thomas Kuhn, paradigmele sunt „acele realizari stiintifice universal recunoscute care, pentru o perioada, ofera probleme si solutii model unei comunitati de practicieni” [2 ibidem;].

Paradigmele comunicarii evidentiaza dinamica, procesualitatea acestui fenomen, detasandu-se de scheme fixe, rigide de intelegere si interpretare. Ele reprezinta un model explicativ care se construieste pe masura ce fenomenul isi dezvaluie bogatia de sensuri si solicitari incitante.

Daca paradigmele stiintei anuntau perioade „revolutionare” in istoria acesteia, paradigmele comunicarii delimiteaza etape succesive care au avut forta impunerii unei anumite continuitati. Spre deosebire de stiinta, unde aparea o ruptura evidenta cand se propunea un nou model de gandire si de interpretare a lumii, in comunicare caracterul cumulativ este predominant. Comunicarea renunta mai greu la formele sale istorice de manifestare. Acestea se conserva alaturi de cele viitoare, in grade diferite, in absenta unei sistematizari autoritare.

În plan istoric, omenirea a traversat paradigmele comunicarii orale (prealfabetice), scrise (alfabetul), prin intermediul tipariturilor (tiparite) si electronice. Toate acestea se constituie astazi intr-un corp unitar, nici una dintre ele nefiind complet „uitata” sau „exilata”. Specificul paradigmelor comunicarii il reprezinta nu discontinuitatile, disocierile, renuntarile pragmatice si definitive la modele de intelegere si explicare ci tocmi reluarile, revenirile aparente in alt plan de complexitate tehnica si de solicitare a abilitatilor comunicationale ale subiectului.

Noile paradigme exprima coexistenta formelor de comunicare ca suprapunere si paralelism. Mecanismul medierii caracterizeaza dinamica si specificul actului comunicational. Modificarile de esenta ale acestuia nu sunt noutatile ca atare, introducerile de tehnici si mijloace, ci modul in care acestea sunt asimilate, devin parte integranta a procesului in ansamblu.

Comunicarea reprezinta un act cu reluari infinite pe o scala a complexitatii crescande, atat a relatiilor sale cu celelalte domenii ale vietii sociale, cat si a propriilor mecanisme care ii asigura desfasurarea.

La inceputul secolului XXI comunicarea a devenit un instrument indispensabil in toate ramurile si domeniile unei societati. Aflate la raspantia mai multor discipline, procesele de comunicare au trezit interesul unor stiinte atat de diferite ca filosofia, istoria, geografia, psihologia, sociologia, etnologia, economia, stiintele politice, biologia, cibernetica sau stiintele cognitive. În decursul construirii lui, “acest domeniu a fost mereu obsedat de problema propriei legitimitati stiintifice” [3 Armand Mattelart, Michèle Mattelart, “Istoria teoriilor comunicarii”, Editura Polirom, Iasi, 2001, p.5;], ceea ce l-a determinat sa adopte scheme din stiintele naturii si sa studieze modelele de stiintificitate, adaptate prin intermediul unor analogii.

Comunicarea joaca un rol foarte important in institutiile si organizatiile unei societati. Preocupata de revalorizarea imaginii sale, organizatia (intreprinderea, institutia) a aparut brusc in spatiul public, si, odata cu ea, si comunicarea interna si externa. Cultura de intreprindere si intreprinderea responsabila civic fac, in mod regulat, obiectul a numeroase studii in ziare si reviste, iar publicatiile specializate trateaza periodic managementul, resursele umane si comunicarea de intreprindere sau organizationala (interna). “Aceasta orientare presupune, inainte de toate, sa nu mai concepem comunicarea interna ca un ansamblu de tehnici mai mult sau mai putin disparate, ci ca un element major al managementului strategic al intreprinderilor si organizatiilor.” [4 Christian Le Moënne, “L’Ere de la dimension symbolique?””, CinémAction, nr.63, martie 1992, p.200 apud Isabelle Pailliart (coordonator), “Spatiul public si comunicarea”, Editura Polirom, Iasi, 2002, p.13;]

Auditurile sociale, de cultura, de organizatie, de comunicare interna sunt din ce in ce mai numeroase si pregatesc elaborarea unor strategii si planuri de comunicare interna. Phillipe Schwebig numeste “le dedans dehors” – inauntrul inafara – acesta dubla miscare a intreprinderii, a carei noua valoare societala se intoarce asupra ei insesi intr-o perioada in care “oamenii au constiinta apartenentei la intreprindere si vor sa o inteleaga pe aceea unde lucreaza, din interior. Aceasta capacitate noua, veritabila revolutie socioculturala a condus la aparitia de noi comportamente. Participarea face loc schimbului” [5 Phillipe Schwebig, “Les Communications de l’entreprise”, MacGraw Hill, 1988, p.13 apud Isabelle Pailliart, op. cit, p. 13;].

Pornind de la aceste realitati, am ales ca tema pentru lucrarea de licenta “Paradigmele comunicarii interne in structuri arborescente ierarhizate” cu scopul de a reliefa si de a face cat mai transparenta viata din organizatii, accentuand relatiile de munca existente, sau care ar trebui sa existe, bazandu-ma pe metodele si strategiile de comunicare.

Deoarece organizatiile fac parte din viata fiecarui om, am considerat necesara o cunoastere cat mai amanuntita a acestui domeniu. Lucrarea de fata isi propune o prezentare teoretica a modului in care comunicarea interna trebuie sa fie gestionata la nivelul organizatiilor si o prezentare practica, concretizata intr-un studiu de caz pe Inspectoratul Scolar Judetean Buzau si pe numeroase anexe semnificative pentru metoda de cercetare aleasa.

Partea teoretica este structurata in patru capitole. Primul capitol defineste si descrie organizatiile in societatea contemporana, cultura, climatul si structura organizatorica. Celelalte trei capitole se refera la tehnicile de comunicare interna, metode, suporturi, roluri, obiective, comunicare de criza, comunicarea la nivelul conducerii, bariere de comunicare, ca unelte specifice de relatii publice.

Lucrarea se bazeaza pe bibliografia numerosilor cercetatori si specialisti in comunicare si relatii publice din tara si din strainatate si se doreste a fi un instrument de lucru util in acest domeniu.

Capitolul I

Motto:

“ Organizatiile sunt responsabile nu numai de

succese, dar si de esecurile sociale”! [6 Mihaela Vlasceanu, “Organizatiile si cultura organizarii”, Editura Trei, Bucuresti, 2002, p.19;]

Organizatiile- structuri arborescente ierarhizate

Din anii ’40 ai secolului XX, odata cu aparitia organizatiilor ca domeniu de studiu recunoscut, savantii au inceput sa faca legaturi intre cercetarile institutionale si structura, respectiv comportamentul organizatiilor. Aceste interpretari s-au intemeiat pe cercetarile primilor teoreticieni institutionali si, in acelasi timp, au pornit de la ele. Studiile institutionale au inceput sa fie asociate cu studiile organizationale datorita activitatii lui Merton, Selznik, Parsons, Simons si March [7 W. Richard Scott, “Institutii si organizatii”, Editura Polirom, Iasi, 2004, 67;].

Mediul organizational reprezinta cea mai recenta componenta a spatiului social aflat in expansiune. Corelatia dintre spatiul social, universul informational si universul organizational poate explica o serie de perceptii si raportari individuale si colective ale indivizilor la mediul de viata.

Proliferarea si omniprezenta organizatiilor in cele mai diverse spatii sociale au devenit atat de vizibile si semnificative pentru intreaga dezvoltare sociala incat multi analisti tind sa aprecieze ca societatea contemporana dezvoltata este “o societate a organizatiilor” [8 Mihaela Vlasceanu, op.cit., p.16;].

Organizatiile reprezinta o “colectie structurala de resurse umane si nonumane dirijate spre atingerea unor finalitati prestabilite si constau, in esenta, din scopuri, structura si interactiuni” [9 Ministerul Educatiei si Cercetarii, “Management educational pentru institutiile de invatamant”, Bucuresti, 2001, p.125].

Structura de rezistenta a organizatiilor este alcatuita din roluri institutionale ce se caracterizeaza printr-o separatie intre statutul si responsabilitatile titularilor, pe de o parte, si treburile lor personale, pe de alta parte. Organizatiile sunt subsisteme, cu functii diferite, ale sistemului social ce le inglobeaza. Ele nu sunt izolate ci evolueaza in interiorul unui univers alcatuit din alte subsisteme cu care stabilesc legaturi functionale.

Pentru a fi operationale, organizatiile trebuie sa se asigure ca pot indeplini o serie de functii [10 Claudette Lafaye, “Sociologia organizatiilor”, Editura Polirom, Iasi, 1998, p.33-34;

] comune tuturor sistemelor sociale:

Functia de reproducere a normelor si valorilor defineste orientarile fundamentale ale organizatiei si asigura rezolvarea problemelor legate de punerea sau nu de acord a scopurilor urmarite de o organizatie cu normele si valorile societatii globale.

Functia de adaptare mobilizeaza resursele necesare indeplinirii scopurilor urmarite.

Functia de executie se refera la realizarea scopurilor si se ocupa de administrarea resurselor materiale si umane necesare.

Functia de integrare urmareste atat armonizarea diferitelor elemente ale organizatiei, cat si implicarea si loialitatea membrilor acesteia.

Organizatiile sunt concepute dupa modelul societatii. Ele reproduc structura societatii si constituie angrenajele de baza ale acesteia.