Pagina documente » Stiinte Economice » Participarea la targuri si expozitii, parte componenta a functiei de comunicare

Despre lucrare

lucrare-licenta-participarea-la-targuri-si-expozitii-parte-componenta-a-functiei-de-comunicare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-participarea-la-targuri-si-expozitii-parte-componenta-a-functiei-de-comunicare


Cuprins

CUPRINS:
CAPITOLUL I - Manifestari expozitionale interne si internationale - forme moderne de cucerire a pietelor.
1. Conceptul de actiune promotionala.
2. Tipuri de manifestari expozitionale.
3. Conceptul de expozitie.
4. Conceptul de salon comercial.
5. Clasificarea manifestarilor expozitionale.
CAPITOLUL II - Participarea la manifestarile expozitionale - conditie fundamentala in promovarea firmei.
1. Participarea la tirguri si expozitii, parte componenta a functiei de comunicare.
2. Mediu de comunicare pluridimensional, multisenzorial.
3. Avantajele participarii.
4. Selectarea modalitatii optime a participarii.
5. Publicitate si reclama eficiente.
6. Avantaje si limite ale tirgurilor.
7. Legislatie. Cadru juridic si contractual.
CAPITOLUL III - Organizatorii tirgurilor si expozitiilor.
1. Tipurile organizatorilor de tirguri.
2. Principalele faze ale pregatirii, realizarii si dezvoltarii unui tirg.
3. Determinarea factorilor principali si planificarea tirgului.
4. Stabilire si dezvoltarea relatiilor cu participantii.
4.1. Stabilirea relatiilor.
4.2. Realizarea tirgului.
5. Factori determinanti ai succesului unui tirg.
5.1. Factori cantitativi.
5.2. Factori calitativi.
CAPITOLUL IV - Expozantii si vizitatorii.
1. Evaluarea si definitivarea obiectivelor privind participarea la
tirguri.
2. Obiectivele expozantilor.
3. Obiectivele vizitatorilor profesionali.
4. Obiectivele organizatorilor de tirguri.
CAPITOLUL V - Concluzii
1. Rolul si importanta tirgurilor si expozitiilor interne si internationale in promovarea comertului.
2. Propuneri de masuri si actiuni menite sa asigure succes manifestarii expozitionale.
2.1. Atragerea de vizitatori la manifestarile expozitionale.
2.2. Activitati pe timpul derularii manifestarii expozitionale.
STUDIU DE CAZ

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

Manifestari expozitionale interne si internationale - forme moderne de cucerire a piete1or

1. Conceptul de actiune promotionala

Targul reprezinta una din formele mai vechi ale comertului. Sa ne amintim, in acest sens, de targurile de sclavi pentru procurarea fortei de munca, targurile existente inca din antichitate si care au durat pana la jumatatea secolului al XIX- lea in anumite zone ale globului, pana la abolirea sclaviei.

De asemenea, sa ne readucem in memorie unele consemnari istorice care mentioneaza ca, odata cu raspandirea crestinismului, in Europa se organizau targuri in apropierea bisericilor si manastirilor dupa terminarea slujbei religioase.

Originea notiunii de targ, in acceptiunea contemporana a acestui cuvant, are ca surse:

• fie cuvantul latin „feria" care inseamna ,,sarbatoare" (zi in care aveau loc targurile) si care a devenit in limba franceza ,,foire" (Foire International de Nice, Foire International de Damas), si limba engleza ,,fair" (de exemplu: International Spring Fair of Birmingham) si ,,fiera" in limba italiana (Fiera del Levante care se tine la Bari, Fiera Campionaria Bologna, targul de mostre).

• fie cuvantul latin „missa" care inseamna „slujba" (religioasa) si adoptat pe teritoriul actual al Germaniei sub forma de „messe" (de exemplu Leipziger Messe, Internationale Modemesse Fruchjar/herbst.1

• fie cuvantul slav „tergovli”, impamantenit la noi in tara sub denumirea de targ.

În limbajul popular din mediul rural, in intelesul de targ mai sunt folosite si notiunile de ,,iarmaroc" sau ,,balci".

Din datele istorice consemnate la timpul sau, cunoastem ca in secolele trecute, negustorii din meleagurile de dincolo si dincoace de Carpati, intretineau relatii comerciale prin vizitarea lui ,,Leipziger Messe", targ care, de altfel, a obtinut privilegii inca din anul 1165 si care este considerat ca primul targ international.2

Din targurile de la noi din tara amintim ,,Balciul International de la Campulung Muscel din secolele XVI - XVIII. Pana in secolul al XIX - lea targuri

1. „Dizionario del comercio internazionale”, Ed. Mondo Eonomico, 1995, vol 2.

2. Alexandru Puiu, „Management international”, Ed. Independenta Economica, Braila, 1999

care aveau loc la anumite perioade aveau caracter de ,,targuri de marfuri” cu vanzare-cumparare imediata. Marfurile erau livrate pe loc in schimbul banilor efectivi sau prin inmanarea de polite (cambii sau alte bilete la ordin, daca se acordau credite pe termen scurt). Aceste ,,targuri de marfuri" cumulau si caracteristica de ,,targuri generale", intrucat aici se vindeau si se cumparau tot felul de marfuri.

Începand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in special in secolul XX, dezvoltarea multilaterala a industriei a facut posibila producerea si aparitia pe piata a milioanelor de produse, de sortimente si calitati variate si cantitati imense. Aceste produse nu mai puteau fi transportate (eventual si depozitate) si expuse 1a targ ca in perioadele anterioare si astfel s-a nascut ideea de a expune, in cadrul targurilor, produse unicat sau in cantitati mici, astfel erau expuse produsele de serie mica care erau considerate reprezentative, in scopul vanzarii lor in modul acesta, targurile de marfuri s-au transformat in ,,targuri de mostre". Contractele de vanzare - cumparare se incheiau in cadrul targului, mostrele expuse si pe considerentele „vazut - placut" sau ,,asa cum este"; livrarea marfurilor se efectua ulterior la termenele si in locurile convenite precum si plata (avans, plata integrala sau polite), conform clauzelor mentionate in contractul semnat de cei doi parteneri.

Initial, aceste „targuri de mostre” au avut caracterul de targuri generale, insa aparitia numeroaselor ramuri, subramuri, sectoare industriale care produc un nomenclator continand un numar imens de produse cu diferite destinatii a generat necesitatea ,,specializarii" acestor targuri, acestea devenind cu timpul "targuri specializate"1. Numarul acestora a crescut succesiv in timp, ajungand pana in prezent sa detina circa 80% din totalul targurilor. De asemenea, cu timpul, o serie din aceste targuri specializate (cele cu o mai restransa gama de produse) au devenit ,,saloane comerciale" ori au aparut alte manifestari sub forma de saloane.

În prezent, dupa datele Uniunii Targurilor Internationale, circa 80% din numarul acestor targuri care fac parte din Uniune, il reprezinta targurile si saloanele specializate.

În conceptul de targ, in definitiile sale, se insista asupra locului, caracterului comercial si periodicitatii, dupa cum urmeaza:

• Targul este un loc specific organizat pentru expunerea de produse ale diferitelor firme.

• Targul este o piata traditionala care se bucura de o afluenta deosebita, organizata pentru vanzarea sau expunerea marturilor in anumite locuri si perioade.2

• Targurile sunt piete organizate in locuri dinainte stabilite si in perioade limitate de timp, avand obiective promotionale si de comercializare.3

1. Alexandru Puiu, „Management international”, Ed. Independenta Economica, Braila, 1999

2. „Dictionar de marketing”, Ed. Junimea, Iasi, 1979

3. Popa Ioan, Filip Radu, „ Management international”, Ed. Independenta Economica, Braila, 1999

2. Tipuri de manifestari expozitionale.

Este de o importanta primordiala si sa stii despre ce manifestare expozitionala este vorba, atat din punct de vedere al vizitatorilor, cat si al organizatorilor. Exista mai multe tipuri de manifestari expozitionale, fiecare cu utilitatea sa, si care pot sau nu sa raspunda nevoilor eventualului expozant.

2.1. Expozitii generale.

Toate tipurile de bunuri de consum sau de produse industriale sunt expuse. Ele sunt frecventate si de oamenii de afaceri. Publicul poate fi international, national, regional sau chiar provincial.

2.2. Marile targuri specializate.

Aceste targuri se adreseaza esential mediilor de afaceri, desi unele sunt deschise si marelui public, in general doar intre anumite ore. Ele sunt specializate intr-o industrie sau sector comercial anume, sau intr-o piata data. Gradul lor de specializare este variabil. Ele se adreseaza in general unui public international sau national, care cuprinde cel mai des reprezentanti ai comertului sau industriei de la diferite nivele.

2.3. Targuri specializate secundare.

În aceasta categorie intra majoritatea targurilor comerciale. Desi nu se compara cu cele mari, ele pot juca un rol foarte important in domeniul respectiv, fiind adeseori expozitii puternic specializate de importanta nationala sau internationala, cum ar fi saloanele regionale sau provinciale consacrate unui sector dat. Accesul lor este rezervat, in general, pentru oamenii de afaceri si multe expozitii regionale se adreseaza in special detailistilor.1

2.4. Targuri de consum.

Ele sunt frecventate mai ales de marele public, care poate veni din imprejurimi sau din diverse regiuni ale tarii. Cel mai des este vorba de expozitii generale, atat din punct de vedere al produselor expuse ca si al publicului vizat, dar unele targuri mari pot fi specializate si dirijate spre sectoare ca: masinile (turisme), bancile, casele.2

Valoarea acestor tipuri diferite de targuri variaza in functie de scopurile tintite de expozant, dar si de piata.

1. Gh. A. Imireanu, „Forme de promovare a comertului exterior”, Ed. Min. de chimie, Bucuresti, 1989

2. Ghibutiu Aurel, „Forme de promovare a comertului exterior”, Ed. Institutului National de Informare si Documentare, Bucuresti, 1973

2.1. EXPOZITII GENERALE.