Pagina documente » Stiinte Economice » Piata de capital si procesul de privatizare in Romania

Despre lucrare

lucrare-licenta-piata-de-capital-si-procesul-de-privatizare-in-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-piata-de-capital-si-procesul-de-privatizare-in-romania


Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I
PIATA DE CAPITAL - CONCEPT SI TRiSiTURI
1.1. DEFINIREA, ROLUL SI LOCUL PIETEI DE CAPITAL
iN ECONOMIE
1.2. PRODUSELE PIETEI DE CAPITAL
1.2.1. Actiunile
1.2.2. Obligatiuni
1.2.3. Titluri de renti
1.2.4. Bonuri de renti
1.3. STRUCTURA PIETEI DE CAPITAL
CAPITOLUL II
PIATA DE CAPITAL iN ROMiNIA
2.1 iNCEPUTURILE SI DEZVOLTAREA PIETEI DE CAPITAL iN ROMiNIA
2.2. PREMISE LEGISLATIVE
2.3. PIATA PRIMARA DE CAPITAL iN ROMiNIA
2.3.1 PRIVA TIZAREA SOCIETATILOR COMERCIALE CU CAPITAL DE STAT
2.3.2 DEZVOLTAREA SECTORULUI PARTICULAR
2. 4. PLATA SECUNDARA DE CAPITAL iN ROMiNIA
2.4.1. BURSA DE VALORI BUCURESTI
2.4.2. PIATA O.T.G
1.3. BURSA DE VALORI - componenta a pietei de capital
1.3.1. Definitie
1.3.2. Caracteristicile pietelor bursiere
1.3.3. Scurt istoric
1.3.4. CONTRACTELE BURSIERE
1.3.5. Bursa in Rominia
1.3.6. Functiile bursei de valori in economia contemporana

EXTRAS DIN DOCUMENT

? PIATA DE CAPITAL SI PROCESUL DE PRIVATIZARE IN ROMÂNIA

?

CAPITOLUL I

PIATA DE CAPITAL – CONCEPT SI TRĂSĂTURI

1.1. DEFINIREA, ROLUL SI LOCUL PIETEI DE CAPITAL

ÎN ECONOMIE

Înfaptuirea procesului de restructurare si modernizare a economiei romanesti, de dezvoltare a potentialului ei productiv, o trecere treptata la economia de piata solicita importante resurse financiare. Activitatea de descentralizare a economiei si de privatizare a acesteia determina noi modalitati de mobilizare a capitalurilor, in care emisiunea si plasarea de actiuni si obligatiuni vor detine un loc important pe piata de capital din Romania si nu numai. Avem in vedere si posibilitatea atragerii de capitaluri de pe piete straine de capital, cat si de pe piata eurotitlurilor si care pot reprezenta prin dimensiunile lor, surse importante de mobilizare a capitalurilor de catre firme romanesti.

Piata de capital este o piata a tranzactiilor cu titluri financiare emise de catre stat, societati pe actiuni si unitati administrative teritoriale [1 Ion Galiceanu, Stefan Bratu – “Piata de Capital – Teorie si practica”, Editura Spirit Romanesc, Craiova, 1997, pag. 118].

Piata de capital (piata valorilor mobiliare) reprezinta (in esenta) ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care detin surplus de capital (numiti „investitori”), catre cei care au nevoie de capital (numiti „emitenti” sau „investitori”), prin intermediul unor vehicule sau instrumente specifice (valori imobiliare) si al unor operatori specifici (societati de valori mobiliare).

Din aceasta definitie rezulta ca existenta si functionalitatea pietei de capital presupun intrunirea unui complex de imprejurari, printre care esentiale sunt:

? existenta unui surplus de capital la indemana unor agenti economici;

? disponibilitatea volitiva manifestata a detinatorilor surplusului pentru a-l investi (sau specula);

? existenta unor agenti care au nevoie de capital (dintre toate „imprejurarile” aceasta este intotdeauna prezenta fara efort);

? existenta operatorilor specifici, mai exact a unor persoane juridice care sa utilizeze instrumentele enuntate, numite in general societati de valori imobiliare.

Demarcatiile stricte in ceea ce priveste locul si rolul pietei de capital in ansamblul mecanismelor economice nu sunt deosebit de eficiente in contextul mobilitatii excesive a tabloului economic general al zilelor noastre: se vorbeste deopotriva despre piata financiara, piata monetara, piata interbancara, piata scontului, piata asigurarilor, institutii carora le corespund operatori specifici precum bancile, societatile de asigurare, casele de scont si resort, etc.

Piata de capital reprezinta parghiile prin intermediul carora:

a) se mareste capitalul necesar agentilor economici in vederea acoperirii nevoilor curente;

b) se asigura finantarea dezvoltarii acestora.

Piata de capital are o serie de trasaturi specifice si un numar limitat de segmente. O descriere exhaustiva a trasaturilor este aproape imposibila si nu se justifica din punctul de vedere al relatiei efort-efect; mai utila pare sa fie prezentarea acestor trasaturi prin ceea ce este reprezentativ, principal, esential.

a) Produsele pietei au o anume specificatie, reprezentata prin negociabilitate si transferabilitate. Pe piata de capital, actiunea de a lua bani (fonduri) sau de a da bani (a investi) se realizeaza prin utilizarea unor instrumente (produse) specifice, denumite valori mobiliare; negociabilitatea si transferabilitatea sunt de fapt caracteristicile valorilor mobiliare.

b) Produsele pietei sunt instrumente pe termen lung. Aceasta trasatura releva o alta distinctie intre piata monetara si piata valorilor mobiliare si anume: durata diferita de timp a atragerii banilor. Pe piata de capital, banii sunt atrasi pe o perioada mai mare de un an, deci pe termen mediu si lung.

c) Pe piata de capital, intermediarii joaca un rol important in privinta punerii in contact a emitentilor cu investitorii care doresc sa cumpere. Este foarte important de retinut ca nu emitentii isi asuma riscul investitiei, ci investitorii.

d) Piata de capital ofera modalitati de investire, respectiv de atragere a capitalului prin utilizarea fondurilor nebancare. Astfel ca o alternativa la construirea de depozite bancare, investitorii pot achizitiona valori mobiliare, iar emitentii, pentru a nu apela la credite bancare, pot atrage capital prin emisiunea de valori mobiliare.

Pe piata de capital exista doua fluxuri pe baza carora se aloca si se realoca resursele:

a) fluxul care „curge” dinspre unitatile in deficit de resurse si care emit valori mobiliare (emitenti) si totalitatea unitatilor care au surplus de resurse (investitori).

b) fluxul dinspre cei care poseda valori mobiliare, dar care au nevoie de lichiditati (investitori) si cei care au surplus de resurse banesti (investitori) si doresc sa cumpere valori mobiliare de la alti investitori.

In ceea ce priveste primul flux, el se mai numeste si fluxul „valori mobiliare versus bani”; cel de al doilea se numeste „bani versus valori mobiliare”.

Schema nr. 1

Schema fluxurilor de alocare a resurelor pe piaTa de capital