Pagina documente » Stiinte Economice » Piata de capital. Componente si mecanisme de functionare

Despre lucrare

lucrare-licenta-piata-de-capital.-componente-si-mecanisme-de-functionare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-piata-de-capital.-componente-si-mecanisme-de-functionare


Cuprins

Cuprins
Cap.I Piata de capital 5
Piata de capital. Concept 5
1. Subiectii pietei de capital 6
2. Componentele pietei de capital 9
2.1 Piata primara 9
2.2 Piata secundara 11
Cap.II Particularitati ale pietei de capital din state dezvoltate 12
1. Piata de capital din SUA 12
2. Piata de capital britanica 14
3. Piata de capital japoneza 15
4. Piata de capital germana 15
Cap.III Particularitati ale pietelor de capital din tari cu economie in tranzitie 17
1. Piata de capital in Ungaria 18
2. Piata de capital in Polonia 18
3. Piata de capital in Croatia 19
4. Piata de capital in Slovacia 19
5. Piata de capital in Turcia 19
6. Piata de capital in Rominia 20
Cap.IV Bursa de valori 29
1. Bursa de valori - institutie a pietei de capital 29
2. Bursa de valori Bucuresti 31
2.1 Structura organizatorica a Bursei de Valori Bucuresti 32
2.2 Definirea cadrului juridic si institutional 32
2.3 Organizarea pietei secundare 33
2.4 Comitetul bursei 34
2.5 Comisiile speciale 34
2.6 Registrul bursei de valori 34
2.7 Statutul bursei de valori 35
Cap.V Piata extrabursiera 38
1. Piata Over-The-Counter 38
2. Experienta americana - NASDAQ 40
3. Piata RASDAQ 44
3.1 Indicele RASDAQ Compozit 48
Anexe

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

PIATA DE CAPITAL

COMPONENTE SI MECANISME DE FUNCTIONARE

I. Piata de capital. Concept

Orice economie nationala, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate, unde se intalnesc si se regleaza, liber sau dirijat, cererea si oferta de active financiare, necesare crearii de resurse pentru dezvoltarea productiei de bunuri si servicii in cadrul firmelor.

Piata de capital este specializata pe tranzactii cu active financiare pe termen mediu si lung, prin intermediul lor asigurandu-se transferurile de capitaluri disponibile catre utilizatorii ale caror nevoi depasesc posibilitatile interne de acoperire. Motivatia principala a unei piete de capital consta in economia si plasarea valorilor mobiliare ale agentilor economici in cautarea de capital, catre posibilii investitori, detinatori de excedente de capital.

Valorile mobiliare emise in vederea atragerii de capital sunt negociabile, adica se vand si se cumpara de catre participantii la piata de capital, asigurandu-se un flux permanent intre investitori (ofertantii de capital) si utilizatori (agentii economici in cautare de capital).

Spre deosebire de titlurile tranzactionate pe pietele monetare, care se negociaza pe termen scurt, piata de capital este formata din tranzactiile pe termen mediu si lung, cu titluri mobiliare specifice: actiuni, obligatiuni, titluri de renta, bonuri de tezaur etc. Organizarea unei piete de valori mobiliare depinde de indeplinirea unor conditii obligatorii.

? Existenta cererii de capital de catre societatile comerciale publice sau private, guverne, institutii financiar-bancare, societati de asigurare. Cererea este exprimata prin emisiunea de titluri de valoare, care urmeaza a fi schimbate pe lichiditati, pentru satisfacerea nevoii economice. Din punctul de vedere al necesitatii de capital, cererea poate fi:

? structurala, concretizata in finantarea de investitii productive, de bunuri si servicii, de creare de noi societati, de dezvoltare a celor existente, de achizitionare de bunuri sau servicii de catre persoane fizice sau juridice;

? conjuncturala, datorita unor necesitati tranzitorii, depinzand de factori legati de limitari la plafonul de credite pe piata monetara, deficite bugetare si ale balantelor de plati etc.

? Existenta ofertei de capital, prin investitorii detinatori de resurse financiare, pe care le plaseaza pe piata de capital, prin cumpararea titlurilor de valoare emise. Detinatorii de capital sunt reprezentati, pe de o parte, de institutii – organizatii economice, banci, case de economii – si pe de alta parte, din persoane particulare. Importanta acestora din urma, ca pondere in totalul investitorilor, a condus la internationalizarea pietelor de capital, adica la posibilitatea investirii fondurilor banesti disponibile in titluri emise de agenti economici apartinand altei tari. Au loc, astfel, transferuri de capital dintr-o tara in alta, de pe un continent pe altul, in functie de o serie de factori economici, geo-politici, sociali si, adesea, psihologici.

? Tranzactiile trebuie sa fie cat mai usoare si rapide posibil, astfel incat participantii sa obtina maximum de efect in minimum de timp.

? Existenta unui loc bine determinat si centralizat, in care cererea si oferta sa se intalneasca nestanjenit, pentru ca nivelul final al echilibrului sa reflecte realitatea, evitandu-se speculatiile sau influentele dirijate.

? Nivelul cursului la care se cumpara si se vand titlurile mobiliare trebuie sa fie public, pentru a reuni cu maxima promptitudine cumparatorii si vanzatorii de capital, reali sau potentiali. Publicitatea trebuie sa fie completa si rapida, un rol important avandu-l mass-media. În functie de natura valorilor mobiliare emise si negociate, piata de capital este formata, in principal, din doua segmente: piata actiunilor si piata obligatiunilor, pe care circula atat titluri nationale, cat si straine, sub diferite forme.

1. Subiectii pietei de capital

Mecanismul de baza al pietei de capital este emisiunea de active financiare si introducerea acestora in circuitul economic. Aceasta miscare a fondurilor in economie, realizata prin emisiunea de titluri financiare, de catre utilizatorii de fonduri, se numeste finantare directa.

Participantii, pe pietele de capital nationale si internationale, se impart in trei grupe:

- emitentii (incluzand guverne, organizatii, companii);

- investitorii (persoane fizice si juridice);

- intermediarii ( bursele, brokerii si bancile).

1.1. Emitentii

Guvernele sunt, in majoritatea cazurilor, emitentii primari ai unor titluri pe pietele de capital interne. Multe guverne, pentru a acoperi deficitele economiilor lor, se indreapta si spre pietele internationale de capital. Pe plan international, guvernele sunt considerate cei mai prestigiosi emitenti ai unor titluri de valoare.

Agentiile si companiile guvernamentale sunt si ele emitenti ai unor titluri de valoare, pe pietele internationale de capital. În multe cazuri, titlurile se emit cu garantia guvernului central, iar in alte situatii, fara aceasta garantie. În primul caz, atractivitatea titlurilor este mai mare decat in cel de-al doilea caz, datorita riscului minim. Teoretic vorbind, si in cazul garantiilor guvernamentale exista un risc determinat de eventuale cazuri de forta majora, risc ce nu este decat de intarziere a platii sau de inlocuire a acesteia, ca urmare a negocierilor, cu o compensare.

Societatile emit diverse titluri. Cu cat compania este mai mare si cu cat este mai mare suma necesara investitiei si expansiunii, cu atat exista posibilitati mai mari de finantare de pe pietele de capital.

Punctele cele mai importante, pe care trebuie sa le aiba in vedere un potential emitent, include:

- scopul in care se vor utiliza noile fonduri atrase;

- perioada in care este nevoie de aceste fonduri;

- de care moneda este nevoie pentru fonduri;

- pe care piata aceste fonduri sunt disponibile;

- care este costul comparat al finantarii;

- care sunt impozitele si reglementarile in vigoare.

1.2. Investitorii

Investitorii institutionali sunt cei care acopera, de obicei, cea mai mare parte a