Pagina documente » Stiinte Economice » Politica bugetara. Echilibrul bugetar si datoria publica

Despre lucrare

lucrare-licenta-politica-bugetara.-echilibrul-bugetar-si-datoria-publica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-politica-bugetara.-echilibrul-bugetar-si-datoria-publica


Cuprins

Cuprins:
Introducere5
CAPITOLUL 1. Cadrul teoretic al politicii bugetare.......7
1.1 Notiuni introductive privind Politicile Macroeconomice.............7
1.2 Importanta Politicii Bugetare in contextul Politicilor Macroeconomice.....9
1.3 Sfera politicii bugetare....16
1.3.1 Obiectivele politicii bugetare16
1.3.2 Instrumentele politicii bugetare............17
1.3.2.1 Politica bugetara in domeniul veniturilor statului..17
1.3.2.2 Politica bugetara in domeniul cheltuielilor publice..............18
CAPITOLUL 2. Politica Bugetara in diferite tipuri de economii..............20
2.1 Politica bugetara intr-o economie inchisa....20
2.1.1 Calculul multiplicatorului in economia inchisa23
2.1.2 Modelul IS-LM intr-o economie inchisa............25
2.1.3 Politici bugetare privind cererea si oferta agregata de bunuri si servicii intr-o economie inchisa.............29
2.2 Politica bugetara intr-o economie deschisa..31
2.2.1 Calculul multiplicatorului in economia deschisa..............33
2.2.2 Politica bugetara intr-o economie deschisa cu regim de schimburi fixe.............34
2.2.2.1 Politica bugetara intr-o economie deschisa cu regim de schimburi fixe in absenta mobilitatii capitalurilor34
2.2.2.2 Politica bugetara intr-o economie deschisa cu regim de schimburi fixe insotita de o mobilitate perfecta a capitalurilor...........35
2.2.2.3 Politica bugetara intr-o economie deschisa cu regim de schimburi fixe insotite de o mobilitate imperfecta a capitalurilor......44
2.2.3 Politica bugetara intr-o economie deschisa cu regim de schimburi flexibile.....47
2.2.3.1 Politica bugetara intr-o economie deschisa cu regim de schimburi flexibile in absenta mobilitatii capitalurilor........48
2.2.3.2 Politica bugetara intr-o economie deschisa cu regim de schimburi flexibile insotita de o mobilitate perfecta a capitalurilor...51
2.2.3.3 Politica bugetara intr-o economie deschisa cu regim de schimburi flexibile insotite de o mobilitate imperfecta a capitalurilor..............53
CAPITOLUL 3.Echilibrul bugetar si datoria publica...56
3.1. Echilibrul bugetar ........56
3.1.1. Echilibre si dezechilibre bugetare....56
3.1.2. Semnificatiile echilibrului bugetar...57
3.1.3 Activitatea economica si soldul bugetar...........60
3.1.4. Capacitatea si nevoia de finantare a administratiilor Publice........62
3.1.5. Metode si mijloace de politica bugetara pentru realizarea unui echilibru bugetar.............63
3.1.5.1. Actiuni asupra impozitelor..64
3.1.5.2. Actiuni asupra cheltuielilor bugetare.64
3.1.5.3. Actiuni asupra soldului bugetar sau metoda deficitului bugetar sistematic.....65
3.2. Deficitul bugetar si datoria publica.............67
3.2.1. Datoria publica interna.......75
3.2.2. Datoria publica externa......77
3.2.3. Impactul macroeconomic al indatorarii statului..............78
3.2.3.1. Influenta datoriei guvernamentale asupra generatiilor viitoare.......79
3.2.3.2. Eliminarea deficitelor...........80
3.3. Moduri de finantare a deficitului bugetar....81
3.3.1 Datoria publica fara crestere si fara inflatie......81
3.3.2. Datoria publica cu crestere si fara inflatie........82
3.3.3. Datoria publica cu crestere si inflatie83
3.3.4. Respectarea restrictiilor politicii monetare......84
3.3.5. Moduri de stabilizare a datoriei publice...........87
3.3.6. Interpretarea deficitelor bugetare si a modalitatilor de finantare analizate.....89
3.4. Surplusul bugetar...........90
CAPITOLUL 4 Caracteristicile politicii bugetare in Uniunea Europeana92
4.1 Politica bugetara europeana..........92
4.1.1 Veniturile bugetului UE.......93
4.1.2 Cheltuielile bugetului UE.....95
4.2 Politica bugetara a statelor membre ale UE100
4.2.1 Tendintele in evolutia gradului de fiscalitate in UE........100
4.2.2 Coordonarea fiscala............107
Concluzii.111
Bibliografie............117

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Introducere

Politica bugetara, prin orientarea cheltuielilor bugetare si mobilizarea veniturilor are un rol de maxima importanta in realizarea programelor guvernamentale si a macrostabilitatii in economie. Ea vizeaza si concretizeaza obiectivele generale ale politicii economicea statului, care depasesc cadrul restrans al formari si cheltuirii veniturilor sale.

În economia contemporana, majoritatea statelor folosesc politica bugetara in scopul prevenirii fenomenelor de criza, pentru iesirea din criza si relansarea economiei.

Orientarile anticriza ale politicii bugetare a statelor dateaza din anii ’30 si au la baza conceptia keynesista asupra interventiei statului in viata economica.

În realitate, obiectivele politicii bugetare sunt mai ample. Ele nu se limiteaza la economie si cu atat mai putin, la asanarea fenomenelor negative din economie (criza economica, inflatie, somaj). Sfera politicii bugetare este mai cuprinzatoare, integrand din latura financiara si cultura, administratia si ordinea publica, apararea nationala, protectia mediului, etc.

Totusi domeniul predilect al politicii bugetare ramane socialul cu toate componentele sale (invatamant, cultura, sanatate, securitate sociala, etc.).

Prin politica bugetara, un guvern incearca sa influenteze cererea agregata in economie prin intermediul cheltuielilor publice si ratelor de impozitare. Cu alte cuvinte, impozitele si taxele, alocatiile si subventiile bugetare, alaturi de preturi si tarife, credite si dobanzi, cursul de schimb etc. joaca rolul unor parghii (instrumente) de mare importanta in economia de piata.

Impozitele si taxele, bunaoara, sunt folosite, de regula, ca instrumente de redistribuire a veniturilor intre membrii societatii, de protejare a celor cu o capacitate economica redusa, de stimulare a natalitatii si/sau nuptialitatii, de limitare a consumului unor produse nocive pentru sanatatea omului, de incurajare a productiei si a consumului altor produse, de introducere a tehnicii si tehnologiilor moderne, de stimulare a amplasarii de fabrici si uzine in zone economice slab dezvoltate din punct de vedere economic si chiar de stramutare a unitatilor economice poluante din marile orase in afara acestora, de incurajare a organizarii de intreprinderi de anumite dimensiuni - mici sau mijlocii, dupa caz, de incurajare a exportului si de limitare a importului etc.

O politica bugetara bine fundamentata, care tine seama de conditiile concrete ale vietii economice si sociale, de exigentele prezentului si de imperativele viitorului, se poate dovedi benefica pentru progres; in schimb, daca nu le sesizeaza sau nu tine seama de ele, ea poate frana dezvoltarea, poate duce la involutie si la tensiuni sociale.

Lucrarea de fata este structurata in 4 capitole si isi propune sa prezinte aspectele esentiale ale politicii bugetare.

În primele 3 capitole se prezinta importanta politicii bugetare in cadrul politicilor macroeconomice, instrumentele acesteia, factorii care influenteaza pozitiv sau negativ actiunea politicii bugetare precum si rezultatele aplicarii diferitelor tipuri de politici bugetare (expansionista, depresionista, de echilibru).

În capitolul 4 este prezentata o viziune de ansamblu a politicilor bugetare a statelor membre UE precum si a celei practicate in cadrul UE.

CAPITOLUL 1

Cadrul teoretic al politicii bugetare

1.1 Notiuni introductive privind Politicile Macroeconomice

Dezbaterile de politica economica au fost intotdeauna in centrul macroeconomiei. De fapt, stiinta macroeconomica a aparut ca o incercare de a intelege cauzele Marii Crize din anii ’30 si pentru a formula politici guvernamentale care sa permita depasirea situatiei [1 Joseph E. Stiglitz, Carll E. Walsh, Economie, Ed. Economica, Bucuresti, 2005, p.641.].

O mare parte a anilor 1990 a fost dominata de dezbaterile cu privire la uriasele deficite guvernamentale si influenta acestora asupra cresterii economice.

Economiile sunt lovite in mod constant de diverse socuri. Numai in anii ’90, economia S.U.A. a fost influentata de crizele financiare din Europa, Asia si America Latina, de cresterile pretului la petrol, de marile fluctuatii ale deficitului bugetar, de explozia tranzactiilor la bursa de valori si de noile tehnologii care au influentat multe sectoare ale economiei. Acesti factori au potentialul de a genera recesiune sau expansiune. În fata acestor socuri, factorii de decizie trebuie sa incerce sa asigure functionarea economiei la nivelul potential, incercand sa mentina inflatia la niveluri reduse si stabile.

În aprecierea politicilor macroeconomice trebuie sa distingem intre rolul politicii ca stabilizator automat, care se ajusteaza in mod pasiv pentru a compensa fluctuatiile din economie si rolul activ al politicii macroeconomice, ca mijloc de a atinge anumite tinte macroeconomice. Exista aspecte ale politicii monetare si fiscale care se incadreaza in aceste doua roluri. Deciziile de politica macroeconomica nu sunt adoptate izolat - guvernele utilizeaza politicile bugetare si monetare pentru a incerca sa stabilizeze economia.

Politicile macroeconomice, adica interventiile statului pentru a corija dezechilibre susceptibile de a afecta economia nationala, desemneaza un ansamblu de decizii luate de puterile publice menite sa atinga, prin utilizarea unor instrumente diverse, obiective sigure privind situatia economica. Din acest enunt se detaseaza trei elemente care definesc continutul acestui concept: adoptarea deciziilor de politica economica, obiectivele urmarite si instrumentele folosite [2 Ion Bucur, Bazele Macroeconomiei, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p.219.]. Astfel, deciziile de politica economica sunt luate de autoritatile economice si monetare dintr-o tara.

Din necesitatea coordonarii si asigurarii coerentei acestor masuri se impune ca o singura autoritate sa decida. Aceasta este guvernul care, cu ajutorul ministerelor, intreprinde masuri de politica economica. Sunt si situatii in care anumite decizii de natura monetara sunt luate de o instanta independenta de guvern – cum ar fi de exemplu Banca Centrala (in SUA si Germania).

Principalele obiective ale politicii macroeconomice, pentru majoritatea guvernelor din Occident, sunt: un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca, stabilitatea preturilor, rate ridicate, de crestere economica, echilibrul balantei de plati externe si o distributie echitabila a venitului si averii.

Un lucru important ce trebuie subliniat este acela ca recomandarile economistilor in ceea ce priveste politica au la baza teorii economice.

Va trebui sa facem distinctie intre o politica activa si o politica pasiva. Se spune ca un guvern face o politica activa atunci cand, periodic, el isi ajusteaza acitiunile politice ca raspuns la conditiile macroeconomice in continua transformare sau la previziunile economice.

Un guvern care adera la o politica predeterminata in incercarea de a facilita atingerea stabilitatii pe termen lung, indiferent de efectele fluctuatiilor pe termen scurt din activitatea economica, se considera ca duce o politica pasiva.

În plus, politica macroeconomica poate avea la baza regulile si discretionarismul. Regulile (rules) sunt formulate de obicei sub forma unor obiective-tinta ce corespund unor variabile (cum ar fi oferta monetara sau datoria publica), pe care guvernul va incerca sa le realizeze pe termen lung sau mediu. Discretionarismul (discretion), pe de alta parte, confera guvernului libertate de actiune pentru a selecta acele actiuni pe care le considera potrivite setului de conditii economice caracteristice unei anumite perioade. Discretionarismul este, in mod evident, mai mult o modalitate de a realiza o politica activa decat pasiva, deoarece presupune selectarea unor politici de stabilizare ca raspuns la modificarea conditiilor economice. Regulile pot fi insa active sau pasive [3 Philiph Hardwick, John Langmead, Bahadur Khan, Introducere in economia politica moderna, Ed. Polirom, Iasi, 2002, p.575-576.].

De exemplu, o regula de politica activa poate fi o tinta monetara care stabileste cresterea ofertei monetare pentru anul urmator la aproximativ 3%, la care se adauga 1% pentru fiecare procent al ratei somajului ce depaseste 8%. Cu o astfel de regula, cresterea masei monetare va fi adaptata chiar daca rata somajului se conformeaza conditiilor economice in permanenta schimbare. Aceasta poate fi considerata o regula de politica activa, intrucat se conformeaza conditiilor economice in permanenta schimbare.

Un exemplu de regula de politica pasiva este reprezentat de o tinta monetara care precizeaza o crestere a ofertei de moneda pentru anul urmator de aproximativ 2%, netinand cont de nici o modificare a conditiilor economice.

1.2 Importanta Politicii Bugetare in contextul Politicilor

Macroeconomice

Politica bugetara este o componenta a politicii economice care s-a cristalizat in secolul al XX-lea odata cu utilizarea sistematica a componentelor bugetului de stat. Numai in conditiile crizei economice din anii ’30 autoritatile economice au inceput sa considere bugetul, cheltuielile si veniturile sale drept un instrument de politica economica.

Richard Musgrave a afirmat ca bugetul public indeplineste anumite functii, a caror importanta variaza cu evoluitia politicii economice in ansamblul ei:

- functia de stabilizare conjuncturala;

- functia de procurare a resurselor;

- functia de repartitie a veniturilor.

Pana in anii ’30 bugetul a fost considerat un instrument care permite statului sa-si procure resursele necesare acoperirii cheltuielilor sale, cheltuieli care sa asigure producerea de bunuri si servicii publice (administrative). Dupa criza din anii ’30 accentul a fost pus pe functia bugetara vizand stabilizarea conjuncturala, apoi, dupa al doilea razboi mondial, pe functia de redistribuire (repartitie).

Extrase din modelul teoretic keynesian, politicile de reglare conjuncturala adoptate dupa al doilea razboi mondial s-au bazat pe manipularea diferitelor elemente constitutive ale bugetului, insa contestarea rolului stabilizator al bugetului, indeosebi de catre monetaristi, a orientat interventiile bugetare spre functiile de alocare si de redistribuire chiar daca acestea prezinta anumite limite.

Aceste trei functii ale bugetului pot fi interpretate si in termenii analizei cresterii economice: ele vizeaza cautarea unei cresteri echilibrate si relevarea cailor maximale de crestere. Aceasta analiza releva ca problemele de echilibru pe o perioada scurta, conjuncturala, nu pot fi disociate de alocarea resurselor pe termen mediu si lung, considerata ca un fenomen structural.

Bugetul de stat poate deci fi utilizat in cadrul unei politici de reglare a conjuncturii, aceasta facandu-se in trei sensuri:

- intr-un sens expansionist, atunci cand se urmareste sustinerea sau favorizarea activitatii economice (situatii in care somajul inregistreaza valori ridicate);

- intr-un sens restrictiv, atunci cand se vizeaza reducerea cererii agentilor economici (in situatii inflationiste sau cu deficite externe importante);

- intr-un sens de echilibru, atunci cand se urmareste mentinerea nivelului economic existent.

Asadar, actiunea asupra cheltuielilor, veniturilor sau soldului bugetar determina politica bugetara.