Pagina documente » Stiinte Economice » Politica monetara ca echilibrul monetar

Despre lucrare

lucrare-licenta-politica-monetara-ca-echilibrul-monetar
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-politica-monetara-ca-echilibrul-monetar


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I
TEORII MONETARE DE-A LUNGUL TIMPULUI
1. Conceptul de teorie monetara
2. Metalismul
3. Sistemul clasic
3.1 Liberalismul clasic
3.2 Teoria cantitativa
4. Gindirea nominalista
5. Politica monetara la Keynes
5.1 Keynesismul
5.2 Rezultatele practice ale politicii economice ?
6. Politica monetara in cadrul modelului ISLM
6.1 Modelul ISLM
6.2 Politica monetara in modelul ISLM
6.2.1 Efectul de crowding out
6.2.2 Politici Keynesiste in situatia utilizarii maxime a fortei de munca
6.2.3 Neutralitatea banilor
6.2.4 Injectia monetara in cazul treptei pentru lichiditati
7. Regula de aur a politicilor monetariste
8. Neometalismul
CAPITOLUL II
POLITICA MONETARA iN CONTEXTUL POLITICILOR ECONOMICE
2.1 Principalele grupe de politici economice
2.1.1 Politici in domeniul monetar
2.1.2 Politici in domeniul fiscal-bugetar
2.1.3 Politici in domeniul veniturilor
2.1.4 Politici economice specifice
2.2 Obiectivele politicii monetare
2.2.3 Obiectivele finale
2.2.4 Obiectiv intermediar
2.3 Instrumentele politicii monetare
2.3.1 Instrumente directe si instrumente indirecte
2.3.2 Manevrarea taxei oficiale a scontului
2.3.4 Operatiuni de open-market
2.3.5 Plafonarea creditelor
2.4 Concluzii
CAPITOLUL III
CADRUL POLITICILOR MONETARE SI DE CREDIT iN ROMiNIA iN PERIOADA 1991-1997
1. Instrumentele utilizate
1.1 Controlul lichiditatii
1.2 Masa monetara
1.3 Evolutia si structura masei monetare
1.1.1.2 Viteza de rotatie
1.1.1.3 Baza monetara
1.1.2 Creditele de refinantare
1.1.2.1 Structura si evolutie
2.1 Ratele dobinzilor la creditele de refinantare
2.2 Mecanismul rezervelor obligatorii
2.3 Operatiuni cu titluri de stat
2.4 Atragerea de depozite
2.5 Politica valutara
3. Acordurile Rominiei cu Fondul Monetar International si Banca Mondiala in anii 1991-1996
3.1 Contextul general al relatiilor Rominiei cu organismele fianciare internationale
3.2 Aranjamentul cu F.M.I. din 1991
3.3 Aranjamentul cu F.M.I. din 1992
3.4 Acordul SAL cu Banca Mondiala
3.5 Principalele rezultate ale acordului cu F.M.I. si Banca Mondiala din 1991-1993
3.6 Acordul cu F.M.I. din 1993-1995
3.7 Rezultate ale acordului cu F.M.I. in 1994 si 1995

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Capitolul I

Teorii monetare de-a lungul timpului

1. Conceptul de teorie monetara

Evolutia teoriei economice nu a fost nici pe departe o ascensiune liniara catre certitudinile actuale ci, ca atatea alte stiinte a platit tribut exigentelor timpului si locului unde s-au format. De acest fapt trebuie sa tinem cont atunci cand judecam vechii economisti si teoriile lor, pentru a nu-i supune canoanelor teoriei monetare. Referindu-se la testarea teoriilor economice, economistul britanic Mark Blang subliniaza ca cea mai mare dificultate rezida in imposibilitatea de a combate experimentele, teoriile dovedite netemeinice ramanand asa odata pentru totdeauna; lipsind conditiile de laborator economistii nu? agreeaza criteriile empirice pentru a falsifica o ipoteza.

În ceea ce priveste teoria monetara, toate aspectele punctate anterior sunt perfect valabile, explicandu-se printr-o serie de caracteristici ale teoriei monetare:

? in primul rand teoria monetara reprezinta o combinatie de elemente micro si macroeconomice;

? in al doilea rand se observa o intrepatrundere de elemente cantitative si calitative ce prezinta o dinamica rapida de la o perioada la alta;

? in al treilea rand teoria monetara are un caracter relativ si viabil determinat atat de premisele sale cat si de variabilitatea obiectului sau.

Obiectul teoriei monetare il reprezinta reliefarea legaturilor existente intre moneda si o serie de variabile reale (PIB, PN, gradul de folosire al resurselor).

În mod concret, in obiectul teoriei monetare intra urmatoarele probleme fundamentale: natura, functiile si rolul banilor, valoarea acestora, oferta si cererea de bani, modul de asigurare al echilibrului monetar.

Ca urmare a tuturor acestor caracteristici, in prezent nu exista o teorie monetara unica, ci o diversitate de teorii monetare cu un scop bine definit si anume de a crea bazele stiintifice necesare promovarii politicilor monetare.

2. Metalismul

Pana la expansiunea bancilor comerciale, bancilor centrale si a banilor de credit la mijlocul secolului trecut, gandirea monetara a fost dominata de postulatul metalist conform caruia, pentru a putea indeplini functia de etalon, moneda trebuia sa fie (sau sa aiba o baza) metalica. Existenta si stabilitatea sistemelor monetare nu era conceputa fara ca functiile monetare sa fie indeplinite de aur (monometalismul aur sau etalonul aur) eventual impreuna cu argintul (bimetalismul aur-argint).

În prima jumatate a secolului tecut, postulatul metalist a fost clatinat de vestita controversa dintre cele doua curente de gandire din Anglia: scoala bancara (Bancking School) si scoala monetara (Currency School). Aceasta din urma a pus repretatele crize financiare din Anglia si tarile europene pe emisiunea exagerata de bancnote, propunand ca emisiunea de moneda metalica sa fie strict acoperita si sa se comporte in acelasi mod cu baterea monedelor de aur si argint. Scoala bancara a considerat, dimpotriva, ca adevarata cauza de instabilitate o constituie variatia stocului de metale pretioase, determinat de alte cauze decat cele economice (evolutia productiei de aur, miscarile speculative ale rezervelor de aur si argint etc.) si a propus ca emisiunea de bancnote sa aiba flexibilitate fata de stocul de aur si argint si sa fie determinata, intre anumite limite, de nevoile variabile de bani ale economiei, reflectate, de exemplu, de stocul de cambii prezentat Bancii Angliei pentru scontare.

Într-o prima faza a avut castig de cauza scoala monetara, care, sustinuta si de doctrina cantitativa a lui Ricardo, a contribuit la promulgarea Legii Pell (Bank Charter Act) in 1994. În conformitate cu stocul de aur pe care il detinea, cu exceptia unei emisiuni suplimentare strict limitate, prin care acoperea deficitul de resuse al statului, deficit care era considerat in mod empiric ca necesar economiei si in consecinta emisiunea de bancnote suplimentara (fara acoperire) nu era niciodata inapoiata bacnii pentru convertirea in aur.

În timp insa, cu toate ca majoritatea statelor independente s-au indreptat spre etalonul aur, iar in ultimele decenii ale secolului trecut si in secolul nostru pana la primul razboi mondial se poate vorbi despre un monometalism aur la scara inernationala – punctele de vedere ale scolii bancare au castigat teren, iar emisiunea de bancnote a bancilor s-a desprins treptat de postulatul acoperirii totale in aur. Emisiunea monetara a fost corelata in mai mare masura cu cantitatea de bunuri si servicii de pe piata (reflectata de cererea de scont si de un plan mai general de cererea de credit), iar acoperirea in aur (si/sau argint) a devenit partiala si a capatat un caracter prudential si de limitare a expansiunii creditului.

Totusi, perceptele scolii monetare au ramas in gandirea economica pana in zilele noastre drept reper al disciplinarii si controlului strict in domeniul emisiunii monetare. Corespondentul contemporan al acesteia este Consiliul Monetar (Currency Board) – respectiv ideea ca Banca Centrala din tarile cu inflatie galopanta sa-si reduca drastic functiunile la un simplu consiliu care sa emita moneda numai in masura acumularilor de rezerve de valuta convertibila.

3. Sistemul clasic

3.1 Liberalismul clasic

Teoria liberala clasica despre autoreglarea economiei de piata isi are radacinile in conceptia fiziocrata despre “ordinea naturala” si “legile naturale” din economie. Pe temeiul acestei legi, fiziocratii au denuntat caracterul iluzoriu sau chiar daunator al masurilor de interventie a statului in economie, ?metalismul si protectionismul . lui Vincent de Gournay i se atribuie formularea lapidara a continutului politicii eonomice a liberului schimb: “laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme”.

Pornind de la aceste idei, economistii clasici erau convinsi ca economia de piata dispune de resorturi care ii permit sa functioneze rational, eficient si armonios. Principala expresie a acestui optimism al liberalismului ?au constituit-o “teoria mainii invizibile” a lui Adam Smith si”teoria pietelor sau a?” a lui B Say, care au dominat criza economica din perioadele 1929, 1930.

În viziunea lui Smith, daca la scara microeconomica fiecare agent economic urmareste obiectivele precise (mai des castigul), atunci in mod spontan, deci fara preocuparea declarata a indivizilor, ar avea echilibrarea autoreglarea economiei de piata ca si cum “o mana invizibila” ar asigura o functionare normala. Acest lucru poate opera insa numai intr-o societate si intr-o economie libera, cu o piata competitiva si o legislatie justa.

Corolarul practic al teoriei lui Smith despre “mana invizibila” este politica economica de neinterventie a statului in economie, respingerea politicii economice protectioniste (cu doua expresii: apararea nationala si taxele pentru sporirea venitului statului).

Esenta modelului clasic a fost surprinsa sub forma legii lui Say: oferta isi creeaza propria sa cerere. Altfel spus, toate marfurile aduse pe piata si gasesc plasament, se vand si deci este imposibil un dezechilibru durabil intre cererea si oferta de marfuri. Say explica acest lucru prin faptul ca produsele se vand pe produse, ca cel care ofera anumite produse pe piata va cumpara la randul lui alte produse si, in felul acesta nu vor exista blocaje in activitatea economica.

Cel mai vizibil defect al teoriei lui Say este comceptia simplista despre bani priviti ca un simplu mijloc tehnic al schimbului de marfuri, ca “val”?, respectiv ignorarea deosebirilor dintre schimbul nemijlocit de produse, trocul si schimbul de marfuri mijlocit de bani care sunt ei insisi marfa si pot sa provoace perturbari in echilibrul dintre cererea si oferta de marfuri.

3.2 Teoria cantitativa

Stand la baza politicii monetare a multor state, teoria cantitativa considera ca preturile sunt influentate nemijlocit de modificarile ce intervin in cantitatea de bani din circulatie. Adeptii acestei teorii percep valoarea monedei ca si valoarea altor bunuri, determinata de cerere si oferta. Teza centrala a teoriei onsidera ca la o cerere data, valoarea monedei va fi determinata de oferta de moneda, fapt explicat prin urmatorul ?: Cererea tranzactionala de moneda este determinat de cheltuielile totale reale ale consumatorilor pentru bunuri si servici. Trebuie insa sa tinem cont ca veniturile si cheltuielile nu sunt simultane. Daca tranzactiile totale din economie cresc sau veniturile totale cresc, atunci si cererea de moneda necesara pentru realizarea lor va creste. În conceptia teoreticienilor cantitativi cererea de moneda este considerata data.

Utilizarea aceste teorii in explicarea reactiilor preturilor la modificarea cantitatii de moneda s-a bazat pe stabilitatea relativa a vitezei de ?cumulatie a banilor. Ilustrarea teoriei cantitative a imbracat forme a doua ecuatii celebre aferente celor doua versiuni moderne ale acestei teorii.

Ecuatia lui Fisher interpreteaza matematic varianta tranzactionala a teoriei cantitative moderne, aducand un eleent nou prin faptul ca leaga miscarea preturilor nu numai de cantitatea de moneda ci si de alti factori. O caracteristica a acestei teorii o reprezinta pasivitaea preturilor, acestea nefiind cauze nici primare, nici secundare a variatiilor factorilor moderni.

Formularea matematica a variantei tranzactionale este data de relatia:

sau

in care:

P reprezinta nivelul general al preturilor sau media ponderata a preturlor bunurilor ce fac obiectul tranzactiilor;

M este reprezentat de cantitatea de moneda in circulatie;

V este viteza medie de circulatie a monedei;

T reprezinta volumul fizic al bunurilor efectiv vandute

Volumul tranzactiilor este influentat atat de P cat si de o serie de factori precum fluctuatiile populatiei, resursele in echipament de capital, tehnica productiva si gradul de specializare si starea pietei capitalului. T prezinta de asemenea si fluctuatiile active?: creste in faza de avant economic si scade in timpul depresiunii.

Se observa astfel ca T nu este o variabila absolut independenta dupa cum nici P nu este una absolut dependenta. Vom analiza incontinuare influentele ?ale acestor variabile incepand cu cele pe termen scurt.

Astfel, o variatie a lui M se reflecta rapid asupra lui V si T in schimb influenta sa asupra lui P este evidenta doar in conditiile in care aceasta este mai puternica. Relatiile dintre M si V in mod normal, tind sa se mentina stabile. Variatii ale lui V pot interveni cand se produce o diminuare a veniturilor personale si se cheltuiesc economiile. Cand se pune in circulatie o noua cantitate de bani, V tinde sa scada cu efect deflator, aceasta explicandu-se prin reconstituirea rezervelor din economii. Daca M este diminuat in general V scade usor.

Pe termen lung, tendinta de crestere a lui T este determinata de numerosi factori: cresterea populatiei, progresul tehnic, dezvoltarea comunicatiilor, specializarea muncii. M are tendinta de crestere lenta, atat datorita sporului demografic cat si datorita cresterii productiei de bunuri. V tinde si el, pe termen lung spre o usoara majorare in virtutea perfectionarilor sistemelor bancare si de plati. Daca se majoreaza M, respectiv V sau ambele, iar T ramane constant se tinde catre o situatie inflationista a economiei. La aceleasi efecte se ajunge daca T se micsoreaza dar raman neschimbate variabilele M si V. in ciuda evidentei mecanismului, trebuie sa avem in vedere ca relatiile intre variabile nu sunt niciodata proportionale. Astfel, preturile pot fi influentate si de factori externi acestei ecuatii, iar politicile dirijate de guvern pot neutraliza efectele variatiei lui M asupra preferintelor. De asemenea, Fisher considera fenomenele pe termen scurt ca fiind tranzitorii si admite ca pe termen lung restabilirea echilibrului poate fi realizata printr-o majorare a ofertei de moneda.