Pagina documente » Stiinte Economice » Politica monetara si de credit a XYZ

Despre lucrare

lucrare-licenta-politica-monetara-si-de-credit-a-xyz
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-politica-monetara-si-de-credit-a-xyz


Cuprins

Cuprins
INTRODUCERE
RENASTEREA POLITICII MONETARE IN ROMANIA - EFECT SI CATALIZATOR AL TRANZITIEI ECONOMICE
Cap. I. Prezentarea Bancii Nationale a Romaniei
1.1. Scurt istoric al Bancii Nationale a Romaniei
1.2. Rolul si functiile Bancii Nationale a Romaniei
1.3. Rolul politicii monetare
Cap. II. Obiectivele politicii monetare
a Bancii Nationale a Romaniei
2.1. Politica economica si politica monetara
2.2. Evolutii in politica monetara
2.3. Obiectivele politicii monetare
2.3.1. Principalele obiective calitative
2.3. Obiectivele politicii monetare in etapa actuala
Cap. III. Macrostabilitatea economica prin instrumente de politica monetara
3.1. Prezentare generala
1.2. Politica ratei dobanzii de refinantare
3.3 Politica operatiilor la piata libera
(open market)
3.4.Rezervele bancare minime obligatorii
3.5.Politica valutara
3.5.1.Piata valutara si cursul valutar
3.5.2.Evolutia regimului valutar si a cursului dupa anul 1989
Cap.IV Principalii indicatori macroeconomici si modalitati de perfectionare a activitatii Bancii Nationale a Romaniei
4.1.Principalii indicatori macroeconomici
Cap.4.2.Modalitati de perfectionare a activitatii
Bancii Nationale a Romaniei
in prezent si in etapa imediat urmatoare
4.2.1.Piata valutara interbancara
4.2.2.Alte modalitati de perfectionare a activitatii
Bancii Nationale a Romaniei
Concluzii si propuneri

EXTRAS DIN DOCUMENT

?INTRODUCERE

RENASTEREA POLITICII MONETARE IN ROMANIA – EFECT SI CATALIZATOR AL TRANZITIEI ECONOMICE

Sistemul comunist, de a carui esenta politica si ideologica Romania s-a rupt la sfarsitul anului 1989, a lasat in urma sa structuri specifice, a caror eliminare si inlocuire cu altele viabile necesita un complex proces de tranzitie.

Transformarea radicala a sistemului economic – macrostructura fundamentala a societatii – dintr-o economie de comanda intr-o economie moderna de piata impune, pe de o parte, suprimarea inertiilor structurale, functionale si comportamentale ale vechiului sistem si, pe de alta parte, conceperea, construirea si vitalizarea celui nou. Dificultatea si complexitatea demersului constau in faptul sa cele doua sisteme sunt esential deosebite, tranzitia insemnand mai degraba un proces de reconstructie decat unul de restructurare.

“Repunerea in drepturi” a politicii monetare impune, in primul rand, instituirea acelor structuri care sa faca posibila abordarea functionala a acesteia. Este vorba de sistemul bancar specific economiei de piata, de mijloacele si instrumentele de plata si credit adecvate si de piata monetara.

Tranzitia la economia de piata inseamna, pentru sistemul financiar-bancar si pentru politica monetara, poate mai mult decat pentru oricare din celelalte sectoare ale economiei, crearea unui nou sistem, mai degraba decat restructurarea celui vechi.

Dupa reforma institutionala a sistemului bancar, devenita efectiva la inceputul anului 1991, Banca Nationala a Romaniei a fost pusa in fata unei complexe probleme: realizarea unui control eficace al variabilelor monetare din economie in concordanta cu intregul program macroeconomic, in paralel cu crearea setului de instrumente necesare acestui control. Cu alte cuvinte, era realizarea unor obiective concrete in conditiile in care mijloacele de realizare a obiectivelor respective urmau sa fie schimbate “din mers”. Utilizarea in continuare a controlului direct al variabilelor monetare trebuie abandonata, datorita efectului negativ pe care il avea asupra alocarii rationale (i.e. eficiente) a resurselor, perpetuand si agravand dezechilibrela deja existente in economia romaneasca.

In aceste conditii, solutia adoptata de Banca Nationala pentru promovarea unei politici monetare in concordanta cu dezideratele politicii economice generale nu putea fi alta decat adaptarea deciziilor sale in functie de modificarea elementelor de conditionare din economie, urmarind insa ca flexibilitatea politicii monetare sa nu afecteze consecventa in realizarea obiectivelor esentiale propuse.

In conformitate cu prevederile legale, B.N.R. formuleaza si aplica politica monetara avand ca obiectiv general asigurarea stabilitatii monedei nationale. Legea prevede, de asemenea, ca politica monetara trebuie sa se incadreze in ansamblul politicilor macroeconomice ale statului.

Faptul ca politica monetara ii este atasat, prin lege, un singur obiectiv final legat de controlul inflatiei constituie o prevedere neechivoca care faciliteaza, a priori, formularea cadrului analitic de implementare a politicii monetare.

Inflatia, trebuie abordata intotdeuna in contextul istorico-social dat al fiecarei tari si al perioadei respective. Din acest punct de vedere, ceea ce particularizeaza tranzitia de la o economie hipercentralizata la economia de piata, este complexitatea si amploarea problemelor si dezechilibrelor care se impletesc cu inflatia si criza. Ca urmare, inflatia nu trebuie abordata dupa modelul economiilor dezvoltate.

Lupta contra inflatiei nu se poate rezuma la parghiile monetare ci trebuie sa aibe la baza redresarea productiei de bunuri si servicii si refacerea echilibrului material si de piata. In aceasta abordare lupta contra inflatiei se duce atat la nivel macrosocial de catre autoritatile guvernamentale cat si la nivel microsocial de catre intreprinderii.

Influenta inflatiei asupra economiei romanesti, a fost in anii de reforma, complexa, din cel putin doua motive. Primul tine de tipologia mersului preturilor la nivelul diferitelor sectoare si categorii sociale, iar al doilea este legat de pozitia neta, debitoare sau creditoare. Miscarea neuniforma a preturilor a afectat diferite categorii sociale sau sectoare aflate in aceeasi pozitie financiara neta fata de celelalte sectoare.

Tinerea sub control a fenomenului inflationist se impune drept o coordonata esentiala a politicii economice in perioada de tranzitie. Economia planificata se caracterizeaza prin rigiditatea si caracterul artificial al preturilor si prin penuria generalizata, conditii in care se manifesta asa-numita inflatie “inabusita”. Transformarea acesteia intr-una deschisa s-a produs o data cu declansarea primei etape de liberalizare a preturilor, la 1 noiembrie 1990.

In perioada 1990-1994, ritmul rapid de evolutie a inflatiei a condus la o crestere a preturilor, la sfarsitul lunii decembrie 1994, exprimata printr-un indice al preturilor de consum de 8.507,3%, avand ca baza nivelurile din octombrie 1990.

In aceasta perioada, inflatia a avut, in mare parte, un caracter corectiv, determinant de factori precum alinierea preturilor produselor primare la nivelurile de referinta de pe plan mondial, eliminarea subventiilor la numeroase produse, devalorizarea leului.

In acelasi timp insa, si-au facut simtita influenta si alti factori care au modificat caracterul initial al inflatiei; astfel, presiunile puternice in sensul cresterii salariilor fara corelatie cu productivitatea muncii au declansat escaladarea spiralei inflationiste. Anul 1993 a reprezentat un varf al fenomenului inflationist, foarte aproape de intrarea in zona hiperinflatiei: fata de decembrie 1992, la sfarsitul anului 1993 preturile de consum crescusera cu 295,5%.

In aceste conditii, politica monetara a trebuit sa-si fixeze drept obiective limitarea cat mai severa a influentelor ce ar putea duce la o inflatie galopanta (mai ales a cauzelor de ordin monetar ale acestora) si reducerea treptata a ratei inflatiei. Programul de macrostabilizare economica aplicat in anul 1994, in cadrul caruia politica monetara a jucat un rol de prim-plan, a avut ca rezultat reducerea spectaculoasa a inflatiei, de aproape 5 ori, pana la nivelul de 61,7% pe perioada decembrie 1994-decembrie 1993.

Rata inflatiei s-a mentinut in cea mai mare parte a anului 1995, pe o traiectorie descendenta, astfel incat cresterea preturilor la consumator, la sfarsitul anului a fost de 27,8%.

Inflatia s-a reactivat in 1996: preturile la consumator au crescut cu 56,9%, mai mult decat dublul nivelului din anul precedent.

In intervalul 1 ianuarie –31 decembrie 1997, preturile de consum s-au majorat cu 151,4%, inregistrand cea mai mare crestere din ultimii patru ani.

Promovarea unei politici stabilizatoare revine Bancii Nationale a Romaniei, mai ales prin reglarea creditului si dobanzii, prin asigurarea echilibrului necesar pe piata valutara.

Rata dobanzilor a dus la o trecere a banilor de la populatie in economie, precum si la o redistribuire a fondurilor de la intreprinderile bune la cele rele.

Finantarea internationala a carei necesitate este stringenta in perioada de tranzitie, este prezenta pe piata noastra financiar-valutara fiind negociata de catre Ministerul Finantelor si Banca Nationala cu organismele financiar internationale. Astfel guvernul a primit de la F.M.I., Banca Mondiala si alte banci, o serie de credite pentru investitii, ajutoare rambursabile si nerambursabile.

Politica bugetara si politica bancara trebuie, de asemenea, astfel corelate, incat sa contribuie si ele la restabilirea echilibrului monetar, prin reducerea deficitului bugetar, respectiv, printr-o politica de credite flexibila care sa asigure lichiditati pentru agentii economici, dar sa-si previna emisiunea excedentara de masa monetara, reducerea si prevenirea blocajelor, promovarea ordinii si disciplinei in efectuarea platilor.

Cap. I. Prezentarea Bancii Nationale a Romaniei

1.1. Scurt istoric al Bancii Nationale a Romaniei

Crearea si evolutia Bancii Nationale Romane, se leaga indisolubil de crearea si evolutia sistemului bancar in tara noastra. Se impune deci, urmarirea acestor evolutii, inca de la primele manifestari de acest gen pe teritoriile romanesti si pana in prezent.

Despre o dezvoltare pe baze moderne a economiei romanesti se poate vorbi incepand cu a doua jumatate a secolului al 19-lea. In aceasta perioada asistam la o dezvoltare rapida a cailor de comunicatie, prin construirea cu ajutorul capitalului strain de cai ferate, drumuri, retele telefonice si telegrafice, precum si la o inflorire a activitatii comerciale.

Acest avant al dezvoltarii economice s-a datorat intr-o mare masura reformelor legislative din timpul domnitorului A. I. Cuza.

Dinamizarea economiei a dat un puternic imbold organizarii creditului, slab dezvoltat pana atunci.

In aceasta perioada exista o breasla a imprumutatorilor de bani, in cadrul careia se distingeau cinci categorii: bancile, bancherii, casele de schimb, imprumutatorii si zarafii. Activitatea acestora se desfasura cu foarte mare greutate datorita lipsei unor instrumente adecvate si a unor reglementari moderne in acest domeniu.

In vederea inlaturarii acestor neajunsuri si curmarii haosului monetar, ce exista in acea perioada, a fost adoptata legea din 10 aprilie 1867 privind “infiintarea unui nou sistem monetar si infiintarea fabricarii monedelor nationale”, prin care s-a introdus sistemul monetar al Uniunii Monetare Latine, bazat pe bimetalismul aur si argint si care afirma suveranitatea nationala pe plan monetar.

Razboiul din 1877 a impiedicat insa procesul de aplicare a prevederilor acestei legi, guvernul fiind obligat sa emita bilete ipotecare pentru a suplini lipsa de numerar si bunuri de tezaur.

Un alt aspect important al dezvoltarii sistemului monetar din acea perioada a fost crearea unui institut de emisiune. Ideea creerii unui institut de emisiune a fost formulata inca din anul 1832, ea fiind reluata in 1848. In anul 1857 aceasta idee s-a incercat a fi pusa in aplicare prin infiintarea Bancii Nationale a Moldovei cu sprijinul domnitorului A. I. Cuza. Mai tarziu, in 1860 I. Bratianu depune pentru prima data la Parlament un proiect de lege in acest sens.

Toate aceste incercari au ramas fara succes in aceasta perioada datorita opozantilor acestei idei.

Cu toate greutatile intampinate pe linia infiintarii unei astfel de institutii, conditiile obiective existente in economia romaneasca in acea perioada au prevalat unor interese particulare. Astfel, in februarie 1880, guvernul prezidat de I. Bratianu depune Parlamentului proiectul de lege pentru infiintarea unei banci de cont, circulatie si emisiune, sub numele “Banca Nationala a Romaniei” lege care a fost promulgata la 17 aprilie 1880.

In elaborarea acestei legi o mare influenta a avut-o legislatia belgiana, cea mai avansata din Europa in acel moment.

In Parlament, dupa ample discutii, s-a votat crearea Bancii Nationale. Decretul domnesc de infiintare este datat 11/23 aprilie 1880, fiind publicat in Monitorul Oficial din 17/29 aprilie 1880.

Fata de aceste considerente, prin art. 5 din legea din 17 aprilie 1880 s-a prevazut ca statul sa participe la capitalul bancii cu o treime, iar restul de doua treimi sa fie varsat de sectorul particular prin subscriptie publica.

Art. 9 stabilea operatiunile pe care banca urma sa le faca si anume:

-scontarea de efecte comerciale;

-scontarea de bunuri de tezaur, pana la 20% din capital;

-sa faca comert cu aur si argint;

-primirea in depozit a metalelor pretioase si a sumelor de bani in cont curent;