Pagina documente » Stiinte Economice » Politica statului roman in domeniul relatiilor comerciale internationale

Despre lucrare

lucrare-licenta-politica-statului-roman-in-domeniul-relatiilor-comerciale-internationale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-politica-statului-roman-in-domeniul-relatiilor-comerciale-internationale


Cuprins

CUPRINS
I. NOTIUNI INTRODUCTIVE
I.1 ACCEPTIUNILE NOTIUNII COMERTULUI INTERNATIONL
I.2 DEFINIREA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL. OBIECTUL DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONL
I.3 CARACTERELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT AL COMERTULUI INTERNATIONAL: CARACTERUL COMERCIAL SI CARACTERUL INTERNATIONAL
I.4 COOPERAREA ECONOMICA SI TEHNICO-STIINTIFICA INTERNATIONALA
I.5 CORELATIA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL CU RAMURILE DE DREPT INVECINATE
II. POLITICA STATULUI ROMAN IN DOMENIUL RELATIILOR COMERCIALE INTERNATIONALE SI PARTICIPAREA ROMANIEI LA CIRCUITUL COMERCIAL MONDIAL
II.1 ACCEPTIUNILE NOTIUNII COMERTULUI INTERNATIONL
II.2 DEFINIREA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL
II.3 OBIECTUL DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONL
II.4 CARACTERELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPT AL COMERTULUI INTERNATIONAL
II.5 COOPERAREA ECONOMICA SI TEHNICO-STIINTIFICA INTERNATIONALA
II.6 CORELATIA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL CU RAMURILE DE DREPT INVECINATE
II.6.1 CORELATIA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL CU DREPTUL COMERCIAL INTERN
II.6.2 CORELATIA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL CU DREPTUL CIVIL SI DREPTUL PROCESUAL CIVIL
II.6.3 CORELATIA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL CU DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT
II.6.4 CORELATIA DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL CU DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC
III. POLITICA STATULUI ROMAN IN DOMENIUL RELATIILOR COMERCIALE INTERNATIONALE SI PARTICIPAREA ROMANIEI LA CIRCUITUL COMERCIAL MONDIAL
IV. IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL
IV.1 ASPECTE GENERALE, CLASIFICARI
IV.2 IZVOARELE INTERNE
IV.3 IZVOARELE INTERNATIONALE
IV.4 ASPECTE GENERALE, CLASIFICARI
IV.5 IZVOARELE INTERNE
IV.5.1 IZVOARE SPECIFICE ALE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL
IV.5.2 IZVOARE NESPECIFICE ALE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL
IV.6 IZVOARELE INTERNATIONALE
V. PARTICIPANTII LA RAPORTURILE JD. DE COMERT INTERNATIONAL
V.1 COMERCIANTII PERSOANE FIZICE
VI. SOCIETATILE COMERCIALE
VI.1 NOTIUNI GENERALE ASUPRA SOCIETATILOR COMERCIALE
VII. CONTRACTUL DE SOCIETATE
VII.1 PARTICIPAREA LA BENEFICII
VII.2 CARACTERELE CONTRACTULUI DE SOCIETATE
VII.3 FUNCTIONAREA SOCIETATII (ORGANELE DE CONDUCERE SI CONTROL)
VII.4 DIZOLVAREA SOCIETATII COMERCIALE
VII.5 LICHIDAREA
VII.6 DOBANDIREA PERSONALITATII JURIDICE
VIII. TIPURI DE SOCIETATI SI FUNCTIONAREA LOR
VIII.1 TIPURI DE SOCIETATI COMERCIALE
VIII.2 CLASIFICAREA SOCIETATILOR COMERCIALE
VIII.2.1 SOCIETATILE DE PERSOANE
VIII.2.2 SOCITATEA IN NUME COLECTIV
VIII.2.3 SOCIETATEA IN COMANDITA SIMPLA
VIII.2.4 SOCIETATEA IN PARTICIPATIUNE
VIII.2.5 SOCIETATILE DE CAPITALURI
VIII.2.6 SOCIETATEA ANONIMA
VIII.2.7 SOCIETATEA IN COMANDITA PE ACTIUNI
IX. FALIMENTUL (LICHIDAREA JUDICIARA)
IX.1 PROCEDURA FALIMENTULUI
IX.2 MORATORIUL
IX.3 CONCORDATUL
IX.4 REABILITAREA
X. FORMAREA CONTRACTELOR DE COMERT INTERNATIONAL
X.1 STUDIEREA PIETEI EXTERNE
X.2 PUBLICITATEA COMERCIALA
X.3 ALEGEREA PARTENERULUI EXTERN
X.4 CONTACTAREA PARTENERULUI EXTERN
XI. NEGOCIEREA CONTRACTELOR EXTERNE
XI.1 DEMERSURILE EXPLORATORII
XI.2 INITIEREA DIALOGULUI CONTRACTUAL
XI.3 DESFASUARAREA DIALOGULUI CONTRACTUAL
XII. INCHEIEREA CONTRACTELOR INTERNATIONALE. ELEMENTENTELE CONTRACTUALE
XII.1 LEGEA APLICABILA INCHEIERII CONTRACTULUI
XII.2 MOMENTUL INCHEIERII CONTRACTULUI
XII.3 LOCUL INCHEIERII CONTRACTULUI
XII.4 FORMA INCHEIERII CONTRACTULUI
XII.5 CONTINUTUL CONTRACTULUI
XII.6 CONTRACTELE TIP SI CONDITIILE GENERALE DE LIVRARE
XIII. VANZAREA INTERNATIONALA
XIII.1 OBLIGATIILE VANZATORULUI
XIII.2 OBLIGATIILE CUMPARATORULUI
XIII.2.1 PLATA PRETULUI
XIII.2.2 LUAREA IN PRIMIRE A MARFII
XIV. VANZAREA PRIN BURSE
XIV.1 CLASIFICAREA BURSELOR
XV. VANZAREA PRIN LICITATII
XV.1 CLASIFICAREA LICITATIILOR
XV.2 ORGANIZAREA LICITATIEI
XV.3 CONTRACTELE DE INTERMEDIERE IN COMERTUL INTERNATIONAL
XVI. VANZARE INTERNATIONALA PRIN FOLOSIREA INTERMEDIARILOR
XVI.1 CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL
XVI.2 CONTRACTUL DE COMISION
XVI.3 CONTRACTUL DE AGENCY
XVII. CONTRACTELE DE FINANTARE
XVII.1 CONTRACTUL DE FACTORING
XVII.2 CONTRACTUL DE LEASING
XVIII. MIJLOACELE DE PLATA IN COMERTUL INTERNATIONAL
XVIII.1 NOTIUNI GENERALE
XVIII.2 AURUL
XVIII.3 VALUTELE
XVIII.4 DEVIZELE
XIX. MODALITATILE DE PLATA
XX. ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNATIONAL
XX.1 DEFINITIA SI FELURILE ARBITRAJULUI
XX.2 CARACTERELE ARBITRAJULUI COMERCIAL INTERNATIONAL
XX.3 IZVOARE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.Acceptiunile notiunii comertului internationl

2.Definirea dreptului comertului international 3.Obiectul dreptului comertului internationl

4.Caracterele raportului juridic de drept al comertului international: Caracterul comercial si Caracterul international

5.Cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala

6.Corelatia dreptului comertului international cu ramurile de drept invecinate

Sectiunea a II a Politica statului roman in domeniul relatiilor comerciale internationale si participarea Romaniei la circuitul comercial mondial

l.Acceptiunile notiunii comertului internationl

Comertul international si cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala constituie, fara indoiala, un element deosebit de important pentru dezvoltarea economica, in general, precum si pentru economia nationala a tarii noastre. Cooperarea este, in acelasi timp, o conditie esentiala a noii ordini economice internationale, exprimata prin comertul international lato sensu care imbratiseaza o inflnita gama de operatii economice, tehnice, flnanciare, bancare si alte asemenea.

Toate acestea operatii se realizeaza prin instrumente juridice - cum sunt contractele - si prin cele mai diferite institutii juridice, menite sa asigure certitudinea in privinta atingerii efectelor si realizarii scopurilor, pe care partile le urmaresc, precum si justetea solutiilor, in cazul in care s-ar ivi un contencios mtre partile contractante.

Pentru cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala, dreptul indeplineste o functie asemanatoare a aceleia pe care o indeplineste diplomatia pentru relatiile politice internationale. Intr-adevar, dreptul are, in primul rand si mai cu seama, un rol preventiv acela de a evita litigiile si toate neajunsurile ce ar putea decurge de aici; o ignorare a regulilor de drept in acest domeniu al relatiilor economice internationale sau o gresita aplicare ori interpretare a lor se poate traduce prin pierderi uriase si ireparabile pentru economia nationala a tarilor respective.

Aceasta se invedereaza cu atat mai mult, cu cat unele activitati ec. implica investitii uriase, angjarea unor imense forte de munca si alte asemnenea eforturi ce se traduc prim costuri att de mari incat nici una dintre tarile intersate nu ar putea singura sa suporte toate cheltuielile implicate.

Asa fiind, eel mai adesea aportul de materii prime este furnizat de o taraa, tehnologia de catre o alta tara, finantarea de un stat tert. In asemnea imprejurari un traumatism juridic, precum o desfiintare a relatiilor contractuale ar putea fi pentru partile contractante, ca si pentru economiile nationale implicate de-a dreptul dezastruoase.

Pentru aceste considerente studiul dreptului comertului international, in slujba acestor imperioase cerinte s-a impus cu necesitate.Comertul international a depasit de mult sfera schimburilor de bunuri, adica sfera acelor operatii care se reduceau la import si export de marfuri realizate aproate exclusiv prin contractul de vinzare cumparare, excecutabil la ternmen foarte scurt. In conditiile actuale comertul international, lato sensu, intreaga gama a operatiilor economice, bancare, financiare, s.a prin care se realizeaza cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala. Comertul international se exprima prin afaceri uriase si complexe desfasurate pe termen lung si care numai pot fi infaptuite numai cu ajutorul instrumentelor juridice traditionale (contractul de vanzare- cumparare, locatie, antrepriza,etc.), ci, ele au nevoie pentru acestea de noi forme de contracte si chiar de noi metode de contractare nereglemenate in sistemele de drept nationale.

1. Practica fiind confruntata cu exigentelor afacerilor comerciale internationale si fiind silita sa gaseasca solutii tuturor problemelor care se ivesc, a imaginat noi forme juridice a caror configuratie nu este intotdeauna bine defmita ci se afla in continua transformare. Astfel alaturi de contractul de vinzare cumparare se utilizeaza tot mai mult contractele de furnizare si montaj de bunuri de echipament industrial, livrarea de instalatii imense'la cheie", contractul privind licentele, brevetele, asistenta tehnica, transferul de tehnologie sau de know-how, contractul de leasing (tot mai des utilizat de tarile in curs de dezvoltare care nu au mijloace necesare spre a cumpara instalatii de mare complexitate, implicind investitii uriase), contractul de consulting-engeneering, contractele de concesiune si de investitii in doemniul petrolier si minier, contractul de factoring, acorduri complexe de proportii uriase, proiecte industriale, lucrari de geniu, civile,etc. Cel mai adesea cooperarea economica internationala se realizeaza prin asa numitele "Joint ventures" care de fapt cuprind o intreaga gama de operatii economice si juridece, de contrapartida sau de compensare in sensul larg, care ridica probleme cu totul noi."

Practica internationala a trebuit sa puna in valoare si noi metode de contractare, deoarece in conditiile unei economii care cunoaste o productie in masa (mass production),o consumatie in masa (mass merchadising) si schimburi comerciale in serie, mijloacele de comunicatie si de transport fara precedent, vechea tehnica de a contracta in urma unor lungi si prealabile negocieri, care reclama timp, si prin urmare intarzieri in circulatia bunurilor (mai cu seama in sfera distributiei) a devenit incompatibila cu exigentele comertului international.

Pentru aceste considerente practica internationala comerciala s-a orientat spre noi tehnici de contractare si mai apoi spre o uniformizare a acestor tehnici prin intermediul contractelor tip si al conditiilor generale (exprimate ca forma tot prin contracte-tip). Aceasta tendinta a uniformizarii formelor de contractare s-a mai exprimat si in alt mod si anume prin clauze standard, formulari exprimate in termeni de cod, modele specifice unui anumit tip de contract, pentru o anumita ramura de activitate economica, sau, in cadrul unui anumit tip de contract, modele specifice obiectului contractului (cereale, bumbac,etc) ori modele de plata a pretului (credit documentar, P/D adica plata contra documente, sau P/A plata contra acceptare) etc.

Comertul international lato sensu se mai caracterizeaza prin prezenta unor parteneri neobisnuiti in afacerile comerciale interne si a caror pondere in acest domeniu este deosebit de importanta. Intradevar statele sunt tot mai mult interesate de dezvoltarea cooperararii economice internationale si iau parte in mod direct la aceasta. Noua situatie nu putea sa nu aiba influenta asupra instrumentelor juridice prin care se realizeaza schimburile comerciale internationale si asupra modurilor de solutionare a litigiilor ce s-ar putea ivi. Tot astfel cooperarea economica internationala se mai infaptuieste si prin intermediul marilor si puternicelor societati multinationale, a caror forta economica si putere de penetratie peste frontierele economice nationale ridica probleme noi si reclamaa solutii noi."

Putem afirma ca notiunea de comert international este susceptibila de doua acceptiuni:

-una restransa care se refera la totalitatea operatiunilor de import export de marfuri si servicii pe care le desfasoara persoanele fizice sau juridice cu parteneri externi;

-una larga care include si formele moderne de desfasurare a relatiilor economice internationale, cum ar fi de exemplu cooperarea economica internationala. Aceasta se defineste ca un ansamblu de relatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice apartinand unui stat, care au ca scop realizarea , prin eforturi conjugate, a unor operatiuni complexe si conexe, esalonate de regula, pe perioade de timp determinate, in productie sau in sfera neproductiva, in scopul obtinerii unor avantaje reciproce.

2. Definirea dreptului comertului international

In mod sintetic, dreptului comertului internationl este definit ca ramura a dreptului ce cuprinde ansamblul normelor care reglementeaza relatiile comerciale internationale.

O definitie mai cuprinzatoare ar include faptul ca dreptului comertului internationl este constituit din ansamblul normelor care reglementeaza raporturi patrimoniale, cu caracter de comercialitate si internationalitate, incheiate intre persoane fizice si/sau juridice romane si straine (care intrunesc calitatea de subiecte de drept pentru operatiunile de import export), inclusiv intre asemnea persoane si stat, raporturi in care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.

3.Obiectul dreptului comertului internationl

Rezulta ca obiectul dreptului comertului internationl il formeaza raporturile juridice patrimoniale care, asa dupa cum se observa din definitie, prezinta caractere de comercialitate si internationalitate.

4.Caracterele raportului juridic de drept al comertului international

Caracterul comercial si Caracterul international

Caracterul comercial

Raporturile comerciale sunt cele izvorate din acte si fapte de comert. Codul comercial roman foloseste notiunea de "fapte de comert" (art.3-5) in sens larg deoarece cuprinde atat actele juridice cat si faptele stricto-sensu.

In definirea comercialitatii sunt cunoscute urmatoarele conceptii:

Conceptia subiectiva care are la baza calitatea de comerciant a pers. participante la raportul jd.; (de exemplu dr. german include toate operatiunile efectuate de comerc. in exercitiul profesiei sale).

Ceea ce prevaleaza este numai calit.de comerciant a pers., pentru considerarea actelor subiective de comert.De aceea,intentia sau scopul urmarit prin inche. actelor nu prezinta elevanta.

Conform acestei concepti, calitatea de comerciant a pers. determina o prezumtie legala de comercialitate.

Conceptia obiectiva, care se bazeaza pe natura operatiunilor indeplinite sau obiectul reglemetarii. Se includ aici operatiunile privind circulatia capitalului (cumpararea si vinzarea comerciala, operatiunile bancare, operatiunile la bursa, opearatiunile de constituire a unei societati comerciale, operatiunile cambiale) si activitatea de productie a intrepriderilor (operatiunile efectuate de intrepriderile de furnituri, de asigurare, constructii si manufactura, editura, spectacole publice, intreprinderile de transport si expeditii, tipografie si librarie etc)

Actele obiective de comert nu sunt definite, gasim doar o enumerare a lor. Astfel Codul comercial roman (care are la baza criteriul obiectiv), in art.3 pct. 1-20 enumera actele si faptele juridice pe care legea le considera ca "fapte de comert". Dat fiind criteriul in temeiul caruia s-au stabilit, acestea sunt denumite fapte de comert obiective. Doctrina romaneasca antebelica precum si cea postbelica au opinat in sensul ca enumerarea din art.3 cod com. are caracter exemplificativ. Acelasi criteriu il regasim si in actele normative ce au functional anterior anului 1990 ( legea de comert exterior -legea nr. 1/1971 care in art.3 al.l stabileste care acte sau fapte sunt considerate operatiuni comerciale internationale. Prevederi similare s-au gasit si in legea contractelor economice nr.71/1969, in art.61.

o conceptie mixta care combina cele doua criterii subiectiv si obiectiv

Caracterul international

Caracterul international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comertului international este dat de existenta elementului de extraneitate.

Nu toate raporturile care contin un element strain fac obiectul dreptului acum in studiu. Raportul comercial trebuie sa cuprinda elemente de extraneitate de natura a-1 face susceptibil de incidenta mai multor sisteme de drept.

Identificarea acestor criterii, elemente poate fi facuta fie printr-o conventie internationala fie prin legislatia interna a statului al carui sistem constituie lex causae.

Metodele folosite nu sunt identice cu cele din dreptul international privat. In dreptul roman, atat in conventiile internationale la care Romania este parte cat si in legislatia interna, sint reglementate doua criterii de definire a caracterului international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comertului international si anume :

- un criteriu de natura subiectiva, ca partile persoane fizice sau juridice, sa aibe domiciliul, respectiv sediul in state diferite si

- un criteriu de natura obiectiva si anume ca marfa, lucrarea sau serviciul sau orice alt bun care face obiectul raportului juridic sa se afle in circuit (tranzit) international, adica, in executarea acelui raport juridic sa treaca cel putin o frontiera.

Reglementarile internationale in care este consacrat criteriul subiectiv sunt:

1. Conv. europeana de arbitraj comercial international, de la Geneva din 1961, care se refera la pers.fz. sau jd. avand " resedinta lor obisnuita sau respectiv sediul in Statele Contractante diferite" ;

2. Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state, care se refera la persoane care poseda "nationalitatea" altui stat (art.25 par.2 lit.a);