Pagina documente » Stiinte Economice » Politici si instrumente de sprijinire a IMM-urilor in Romania

Despre lucrare

lucrare-licenta-politici-si-instrumente-de-sprijinire-a-imm-urilor-in-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-politici-si-instrumente-de-sprijinire-a-imm-urilor-in-romania


Cuprins

CUPRINS
Capitolul 1: Locul si rolul IMM-urilor in economie...........
1
1.1 Considerente generale privind intreprinderile mici si mijlocii....
1
1.2 Situatia sectorului rominesc de IMM-uri .....
6
1.3 Stadiu si perspective privind integrarea IMM-urilor rominesti in contextul economic european ........

11


Capitolul 2: Politici si instrumente de spijinire a sectorului IMM in Rominia............
15
2.1 Necesitatea implementarii programelor de sprijinire a sectorului IMM....
15
2.2 Strategia guvernamentala 2006 - 2010.........
17
2.3 Programele PHARE, CES, ISPA si SAPARD.............
19


Capitolul 3: Programe de sprijinire a IMM-urilor practicate pe piata bancara romineasca.........

27
3.1 Privire de ansamblu asupra programelor de sprijinire pentru IMM-uri practicate de bancile rominesti......

27
3.2 Studiu de caz privind sprijinul oferit IMM-urilor de catre BRD Sociiti Ginirale Rominia ..........

34


Concluzii.......
40
Anexe............
42
Bibliografie selectiva..
50

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Capitolul 1

Locul si rolul IMM-urilor in economie

1.1 Considerente generale privind intreprinderile mici si mijlocii

Asa cum ne demonstreaza realitatea economica (indiferent daca abordarea problemei se face la nivel national, european sau mondial), existenta intreprinderilor mici si mijlocii este vitala pentru o dezvoltare economica armonioasa si capata in prezent dimensiuni din ce in ce mai importante atat in plan social, cat si politic. Aceasta stare de fapt explica existenta unei preocupari continue pentru acest sector si implicit a multiplelor incercari de a defini, de a clasifica si de a stabili principalele caracteristici ale IMM-urilor. Se pot distinge totusi o serie de trasaturi comune ale definitiilor date intreprinderilor mici si mijlocii, cele mai importante fiind:

? Nu cuprind sectorul primar;

? Marimea intreprinderii se evalueaza atat prin indicatori fizici cat si valorici. Ca indicator fizic se utilizeaza numarul de angajati, iar ca indicatori valorici s-au consacrat cifra de afaceri si valoarea activului net, pentru a reflecta atat o masura a potentialului (activului net) cat si o masura a volumului de activitate (cifra de afaceri);

? Se bazeaza pe utilizarea unui set de indicatori care, de regula, se aplica identic in cazul tuturor (sau majoritatii) domeniilor analizate de pe o anumita piata;

? Includ o conditie de independenta a intreprinderii, pentru a elimina riscul clasificarii ca intreprinderi mici a unor subsidiare de mari intreprinderi.

Totusi, trebuie tinut cont de faptul ca intreprinderile mici si mijlocii reprezinta o realitate extrem de eterogena, astfel incat gasirea unui numitor comun in definirea acestora nu este deloc usoara. În acest context, se impune luarea in considerare a unor aspecte, dintre care cele mai importante se refera la faptul ca [1 L. Tachiciu – „Competitia in comertul romanesc si competitivitatea intreprinderilor mici si mijlocii” (teza de doctorat), Bucuresti, 2003, p.216]:

? Definitia nu opereaza o distinctie clara a asa-numitelor activitati de „auto-ocupare”, caracterizate prin faptul ca patronul este si singurul angajat (se face referire la societatea cu raspundere limitata cu unic asociat, firma „de familie” organizata ca societate de persoane - in nume colectiv -, cooperativa mestesugareasca sau de consum etc.). Desi cel mai adesea nu corespund pe deplin cerintelor de organizare ale unei intreprinderi moderne, (motiv pentru care se considera ca apartin economiei informale) aceste forme de activitate economica constituie o sursa importanta de ocupare, in special in zonele rurale sau in cele mai putin dezvoltate.

? Exista o tendinta a celor mai multi autori de a distinge in randul intreprinderilor de talie mica, o clasa speciala de intreprinderi mestesugaresti sau artizanale. Tendinta are la baza ponderea ridicata a acestora (circa 25% in totalul populatiei ocupate si circa 16% din cifra de afaceri in cadrul Uniunii Europene) si faptul ca acestea constituie de cele mai multe ori pepiniera pentru noii intreprinzatori si pentru noile intreprinderi industriale, comerciale si de servicii.

? Nu se face o distinctie corespunzatoare a intreprinderilor nou infiintate (start-up). Acestea constituie o clasa aparte de intreprinderi, al caror comportament si destin depind de profilul creatorului lor si de montajul tehnico-economic specific al infiintarii – motiv pentru care unele cresc rapid, dar multe dintre ele esueaza in prima perioada a existentei.

? Nu se face o distinctie corespunzatoare intre intreprinderile inovatoare si cele traditionale, desi comportamentul si perspectivele lor sunt foarte diferite

Se poate considera insa ca in momentul de fata numitorul comun de la care multi autori pleaca in fundamentarea propriei opinii despre sectorul IMM-urilor se afla in stransa legatura cu legislatia in vigoare. De asemenea, se remarca o tendinta de adoptare a unei definitii comune de catre grupuri de tari, in contextul actualelor procese de integrare regionala. În cazul Romaniei, tara candidata pentru aderarea la Uniunea Europeana, trebuie avuta in vedere nu numai legislatia romaneasca, ci si cea europeana. Daca in urma cu cativa ani se putea spune ca intreprinderile mici si mijlocii opereaza in special la nivel national, in prezent, acestea si-au extins aria de actiune (o contributie insemnata in acest sens avand-o dezvoltarea comertului electronic) Astfel, IMM-urile sunt afectate din ce in ce mai mult de legislatia europeana privind taxele si impozitele, concurenta, formalitatile vamale s.a., context in care devine iminenta dorinta de armonizare a legislatiei romanesti cu reglementarile aflate in vigoare in Uniunea Europeana.

Din data de 1 ianuarie 2005, a intrat in vigoare o noua definitie a IMM-urilor la nivel european, definitie ce a fost aplicata pentru toate masurile Uniunii Europene de sprijinire a IMM-urilor (inclusiv Programele Cadru de Cercetare). În acest context, Agentia Nationala pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii din Romania (ANIMMC) a initiat un proiect care s-a materializat in O.G. 27/2006 [2 O.G. 27/2006 - Monitorul Oficial nr.88 din 1 ianuarie 2006] pentru modificarea si completarea Legii 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii [3 Legea 346/2004 - Monitorul Oficial nr. 681 din 29 iulie 2004. Conform acesteia, IMM-urile sunt acele intreprinderi care indeplinesc cumulativ criteriul numarului de salariati (trebuie sa fie mai mic de 250 de persoane), realizeaza o cifra de afaceri mai mica de 8 milioane euro sau au un rezultat anual al bilantului contabil mai mic decat echivalentul in lei a 5 milioane euro, respectiv criteriul de independenta. Conform legii citate, sunt considerate independente intreprinderile mici si mijlocii care nu sunt detinute in proportie de peste 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de catre o alta intreprindere ori de mai multe intreprinderi impreuna, care nu fac parte din categoria intreprinderilor mici si mijlocii. ]. Cele mai importante trei aspecte care au fost modificate structural se refera la: criteriile de incadrare a intreprinderilor in categoria IMM (indeosebi din punct de vedere al criteriilor patrimoniale), nuantarea definirii IMM-urilor din perspectiva relatiilor stabilite cu alti agenti economici si a structurii actionariatului si la modul de calcul al indicatorului „numar mediu anual de salariati”. ANIMMC a aratat ca introducerea noilor praguri referitoare la cifra de afaceri (majorat de la 8 la 50 de milioane euro) si la activele totale (majorat de la 8 la 43 milioane euro) sunt definitorii in dimensionarea schemelor de ajutor de stat, care vor fi proiectate in anul 2006, pe diverse paliere de interventie si categorii de IMM. În plus, aceste prevederi permit IMM-urilor romanesti sa aiba acces la fondurile structurale. Ridicarea plafonului maxim in ceea ce priveste activele totale atrage dupa sine si cresterea sectorului romanesc de intreprinderi mici si mijlocii. Nuantarea definirii data IMM-urilor se refera la preluarea din terminologia legislatiei europene a trei concepte: acela de intreprinderi autonome, intreprinderi partenere si intreprinderi legate.

Din punct de vedere economic, intreprinderile mici si mijlocii au fost considerate o lunga perioada de timp mai putin competitive si eficiente decat intreprinderile mari, desi au existat in permanenta in orice economie. În timp ce teoriile clasice sustineau ca micile afaceri vor ingreuna cresterea economica, noile teorii ale evolutiei industriale (Jovanovic, 1982; Ericson si Pakes, 1995; Audretsch, 1995; Hopenhayn, 1992; Lambson,1991 si Klepper,1996) sustineau exact contrariul si anume ca IMM-urile vor stimula si vor genera cresterea economica [4 SME?s in Europe 2003 - Observatory of European SME?s, No. 7, European Commission ]. Aceasta teza a fost sustinuta ulterior de insasi realitatea economica din aproape toate statele lumii, intreprinderile mici si mijlocii devenind motorul economiei mondiale, datorita capacitatii lor de a reprezenta o solutie viabila atat pentru sfarsitul cat si pentru inceputul de mileniu.

În prezent, statisticile din aproape toate tarile Uniunii Europene si nu numai, releva ca IMM-urile predomina absolut in economie, reprezentand peste 99% din totalul firmelor si avand ponderi substantiale in obtinerea PIB-ului si furnizarea de locuri de munca. [5 O. Nicolescu - Carta alba a IMM-urilor din Romania, ANIMMC, Bucuresti, mai, 2003 ] În aceste conditii devine iminenta intrebarea: rolul deosebit de important al IMM-urilor in economie este dat tocmai de aceasta dominare numerica sau, din contra, procentul foarte ridicat este un rezultat al multiplelor functii economice si sociale pe care IMM-urile le detin? Raspunsul se regaseste in eforturile sustinute in prezent (la nivel national sau european) pentru dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, in politicile adoptate pentru sprijinirea acestui sector. În prezent, intreprinderile mici si mijlocii contribuie in mod esential la dezvoltare, argumentele acestei afirmatii fiind redate sintetic in cele ce urmeaza.

? intreprinderile mici si mijlocii ofera locuri de munca pentru majoritatea populatiei ocupate si, in cazul forte multor state, sunt singurele care in ultimii ani au generat noi locuri de munca

? genereaza cea mai mare parte din PIB – in Europa cotributia IMM-urilor atingand un nivel situat intre 55% si 95%

? dovedesc flexibilitate si adaptabilitate ridicate la cerintele si schimbarile pietei, favorizate fiind de talia redusa si de rapiditatea procesului decizional

? reprezinta una dintre principalele surse de venituri la bugetul statului (prin intermediul impozitelor si taxelor platite)

? valorifica eficient nisele de piata neprofitabile pentru intreprinderile mari

? sunt puternic ancorate in economiile locale prin valorificarea resurselor locale

? sunt „labor-intensive” – utilizeaza intr-o proportie mai mare mana de lucru ca factor de productie comparativ cu intreprinderile mari. Volumul si intensitatea muncii sunt superioare in conditiile permanentei prezente a intreprinzatorului in firma si a unei motivari mai intense a personalului

? conduc la o mai buna distribuire a puterii economice, ceea ce are de cele mai multe ori un impact pozitiv in planul stabilitatii politice si sociale pe termen lung

? reprezinta germenii viitoarelor firme mari, in special in domeniile noi ale economiei, in ramurile sale de varf bazate pe tehnica sau tehnologie performante

? incurajeaza o serie de investitii ce au ca sursa economiile populatiei (familie, rude, prieteni) sau alte fonduri care altfel ar ramane neproductive

? ofera posibilitatea implinirii profesionale si sociale a unei parti apreciabile a populatiei, in unele cazuri stimuland si dezvoltarea capacitatii antreprenoriale

Nu trebuie insa neglijat faptul ca in cazul unora dintre aceste „puncte forte” ale intreprinderilor de talie mica se poate vorbi si despre reversul medaliei. Astfel, unele studii empirice au aratat ca IMM-urile distrug aproape tot atat de multe locuri de munca pe cat creeaza, in principal datorita ratei ridicate de esec in afaceri. De asemenea, de cele mai multe ori, intreprinderile de talie mica au acaparat forta de munca disponibilizata in urma restructurarii marilor firme, asadar crearea neta de noi locuri de munca nu atinge cote foarte ridicate. Un alt dezavantaj major al IMM-urilor consta in faptul ca productivitatea acestora este inferioara celei inregistrate in firmele mari (in special din cauza rezervelor reduse de care dispun) – dezavantaj compensat insa de obtinerea unei rate a profitului sensibil egala si care urmeaza un trend ascendent. Un alt punct slab al IMM-urilor se refera la gradul ridicat de dependenta a firmei de o singura persoana – intreprinzatorul. În mod frecvent, intreprinderile de talie mica inregistreaza un nivel de tehnicizare / automatizare / informatizare mai redus decat firmele mari. De asemenea, IMM-urile trebuie sa incerce intotdeauna sa se adapteze la schimbarile mediului, ele neavand puterea necesara pentru a influenta mediul in care activeaza, astfel incat acesta sa fie favorabil pentru atingerea obiectivelor (intereselor) lor. De multe ori, rata mortalitatii IMM-urilor atinge un nivel destul de ridicat (comparativ cu rata natalitatii) ceea ce se traduce printr-o instabilitate foarte ridicata a acestui sector si implicit, prin ineficienta investitiilor pe termen lung intr-o intreprindere de talie mica.

Abordarea problematicii specifice IMM nu poate fi completa daca nu se are in vedere intregul sistem economic national, in care sunt integrate cu puternice influente intreprinderile mari [6 C. Catavei – Contributii cu privire la necesitatea si oportunitatea creditarii bancare a intreprinderilor mici si mijlocii in Romania” – Teza de doctorat, Bucuresti, 2004, p.29]. Necesitatea existentei intreprinderilor mari este evidenta in unele domenii de activitate (industria petroliera sau cea constructoare de masini, spre exemplu) in care sunt necesare retehnologizari de anvergura destul de costisitoare, studii de piata, productii de masa. Tot intreprinderile mari sunt cele care contribuie in mod decisiv la echilibrarea balantei comerciale si a balantei de plati externe. Ele furnizeaza IMM-urilor forta de munca, tehnologie de varf, know-how, sunt clienti importanti pentru produsele si serviciile IMM-urilor si de multe ori creeaza o conjunctura favorabila pentru dezvoltarea acestora.

Întreprinderile mici si mijlocii sunt esentiale pentru intreprinderile mari din mai multe motive: reprezinta o categorie de clienti si de furnizori foarte numeroasa si importanta (prin valoarea ridicata a comenzilor / livrarilor cumulate); furnizeaza intreprinderilor mari resurse umane bine pregatite si absorb majoritatea somerilor rezultati din restructurarea acestora. Pentru a intelege rolul deosebit pe care IMM-urile il joaca in economie si implicit necesitatea dezvoltarii acestui sector, este suficient un simplu exercitiu de imaginatie in care firmele mari ar fi unicii jucatori existenti pe piata. Cu siguranta, o asemenea economie nu ar fi una viabila, dezvoltata armonios, argumentele in acest sens fiind multiple: produsele ar fi unele de masa, cu caracteristici standard, ceea ce ar duce implicit la disparitia produselor unicat, asadar si la aparitia unui segment de clientela nesatisfacut (care desi are dimensiuni reduse, este un segment destul de important); valorificarea ideilor inovatoare (in special ale celor care intra in contact direct cu procesul de productie) ar fi una mai redusa; ritmul de crestere al preturilor ar fi unul foarte accelerat datorita convergentei mai multor factori (cum ar fi pozitiile de oligopol ocupate, cresterea costurilor de productie datorita inexistentei unor furnizori distribuiti uniform din punct de vedere geografic). De asemenea, aglomerarea unor zone, concomitent cu aparitia unor zone de saracie ar fi una iminenta; un segment foarte redus din populatie ar ocupa functii de conducere – ceea ce ar conduce la neindeplinirea aspiratiilor profesionale, la scaderea motivatiei si, implicit, a productivitatii.

Se poate concluziona ca activitatea intreprinderilor mici si mijlocii este complementara activitatii firmelor mari, functionalitatea si performantele oricarei economii de piata fiind conditionate de existenta firmelor de toate dimensiunile si de conlucrarea lor permanenta, intensa si pe multiple planuri.

Din punct de vedere financiar, IMM-urile prezinta o serie de particularitati (atat in ansamblu, cat si pe domenii de activitate): sursele de finantare de care beneficiaza cuprind capitalurile proprii, participarea la capital, imprumuturile bancare, leasing-ul, fondurile nerambursabile / subventiile. Accesul la finantare reprezinta problema cheie cu care se confrunta foarte multe intreprinderi de talie mica. Din punct de vedere al ofertei de finantare principalele dificultati constau in impunerea unui nivel minim de autofinantare, experienta limitata a institutiilor de finantare, termeni si conditii neadecvate IMM-urilor, limitarea accesului in sfera organizatiilor care desfasoara programe de finantare. Problemele nu apar insa numai din partea celor care ofera finantarea, ci, in mod destul de paradoxal, si din partea celor care o solicita. Acestia se confrunta cu lipsa garantiilor, insuficienta informare, lipsa cunostintelor manageriale (de multe ori corelata cu experienta limitata sau nula in domeniul afacerilor), slaba prezentare a afacerii in cadrul cererii de finantare.

În cazul IMM-urilor romanesti se observa ca resursele proprii ale actionarilor este preferata ca modalitate de finantare in cele mai multe cazuri (45% se finanteaza numai din resurse proprii iar autofinantarea este solutia principala pentru alte 26,22%). Creditele bancare nu se afla tocmai in topul preferintelor, dovada fiind ca doar o firma din cinci beneficiaza de aceasta forma de finantare [7 O. Osman – Creditele de supravietuire lasa investitiile IMM in asteptare, 4 mai, 2006 (sursa electronica, www.bizcity.ro)] (fata de 8 firme din 10 in cazul UE). Cu toate ca sunt gratis, sursele din asistenta financiara nerambursabila (alocatii bugetare si granturi ale UE) se situeaza abia pe locul trei in preferintele IMM-urilor, aproximativ 90% nu au primit niciodata un credit nerambursabil.

1.2 Situatia sectorului romanesc de IMM-uri

Sectorul intreprinderilor mici si mijlocii, care a constituit in ultima perioada pilonul de baza al economiei statelor membre UE, a reprezentat un factor generator de progres economic si in cazul Romaniei. În ceea ce priveste negocierile de aderare la UE, capitolul 16-„Întreprinderi mici si mijlocii” a fost inchis provizoriu. [8 Termenul de „inchis provizoriu” inseamna ca Uniunea Europeana poate reveni asupra acestui capitol la un anumit moment daca noi reglementari legislative la nivel de Uniune sunt adoptate in intervalul de timp dintre incheierea capitolului si finalizarea intregului proces de negociere sau daca angajamentele asumate pe parcursul negocierilor nu au fost respectate (Întreprinderi mici si mijlocii. Fisa de sector – Delegatia Comisiei Europene in Romania, martie 2006)] Romania a acceptat acquis-ul comunitar al capitolului cu privire la IMM in vigoare la 31 decembrie 1999 si nu a cerut perioade tranzitorii sau derogari referitoare la acesta. În ceea ce priveste implementarea acquis-ului pentru aplicarea legislatiei corespunzatoare sunt responsabile urmatoarele institutii: Agentia Nationala pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Autoritatea Nationala pentru Turism, Comitetul Roman pentru Distributie (afiliat la Asociatia Internationala pentru Distributie) si Ministerul Industriei si Comertului.

Pentru a evalua corect situatia sectorului romanesc de IMM-uri este absolut necesara corelarea acesteia cu situatia per ansamblu a economiei romanesti, europene si chiar mondiale. Asadar trebuie mentionat ca prabusirea regimurilor comuniste (si implicit a sistemelor economice aferente) a declansat o criza economica de mare amploare si profunzime in toate tarile Europei Centrale si de Est, astfel incat in perioada 1989 – 1992 rezultatele economice au decazut dramatic, iar rata somajului, precum si rata inflatiei au cunoscut o adevarata explozie. Dincolo de aspectele specifice fiecarei tari, se poate vorbi si despre o serie de trasaturi comune ale economiei tranzitiei, trasaturi ce se regasesc si in cazul Romaniei [9 L. Tachiciu, op. cit., p. 227 - 228]:

- instabilitate macroeconomica (a avut un impact nefavorabil asupra resurselor publice si private; a instaurat un climat impredictibil, favorabil afacerilor speculative in detrimentul investitiilor de mai mare anvergura, cu un termen mai mare de recuperare)

- liberalizarea pe scara larga, prea brusca si prea timpurie a importurilor (a subminat investitiile autohtone si straine in industrie; a avut un efect nedorit asupra balantei comerciale si de plati externe)

- persistenta unui sector de stat foarte larg

- indisciplina financiara a intreprinderilor (a condus la deteriorarea semnificativa a mediului de afaceri)

- absenta si fragilitatea unor institutii ale pietei

- cadrul legislativ inadecvat economiei de piata

- lipsa cunostintelor moderne de economie, management, marketing

- o administratie publica si un sistem judiciar ineficace

- lipsa educatiei antreprenoriale

În cazul Romaniei si nu numai, inceperea perioadei de tranzitie a insemnat anularea brusca a sistemului planificarii strict centralizate, fara a-l inlocui cu alte institutii care sa preia, cel putin partial, functiile acestuia. Astfel s-a produs un imens gol in functionarea sistemului economic, fapt ce a condus la dereglarea intregului mecanism al productiei sociale. Totusi trebuie mentionat ca odata cu anul 1989 fenomenul antreprenorial a renascut in Romania (dupa aproximativ patru decenii de intrerupere), chiar daca a urmat un parcurs dificil si complex. Ovidiu Nicolescu considera ca evolutia sectorului IMM a cuprins doua etape importante: o perioada de dezvoltare relativ accentuata, cuprinsa intre anii 1990 si 1995 si o perioada de temporizare a dezvoltarii acestui sector, dupa 1996 pana in prezent.