Pagina documente » Stiinte Economice » Prezentarea generala si situatia financiara a firmei (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-prezentarea-generala-si-situatia-financiara-a-firmei-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-prezentarea-generala-si-situatia-financiara-a-firmei-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I. Creditul, produs bancar principal
1.1. Conceptul de credit
1.2.Tipuri de credite
1.3.Costul creditului
Capitolul II. Banca Comerciala Romina - prezentare generala
Capitolul III. Studiu de caz privind creditarea la SC MONDEX SA
3.1 Prezentarea societatii S.C. MONDEX S.A.
3.2. Situatia financiara a activitatii curente
3.3. Prezentarea investitiei
3.4. Dosarul de creditare
Capitolul IV. Concluzii si propuneri

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

?Capitolul I. Creditul, produs bancar principal

1.1. Conceptul de credit

Creditul a aparut dupa schimbul in natura si ca o consecinta imediata a acestuia. Creditul este tot un schimb, insa are particularitatea ca intre momentele de schimb se intercaleaza factorul timp. Cu alte cuvinte, creditul este un schimb care incepe in prezent si se termina in viitor . Indiferent de forma genetica si a desfasurarii evolutive in timp a comertului intern si international, creditul este apreciat ca are o existenta anterioara oricaror instrumente,modalitati ori sisteme de plata.

Succesiv in timp, practica creditului l-a diversificat, in sensul ca, daca in fazele incipiente avea o forma naturala, acordarea unui bun in asteptarea restituirii lui in viitor la o perioada convenita (creditul natural,imprumutul cum se numeste acum ), ulterior au aparut forme noi, respectiv creditul in marfuri si creditul in moneda.

La creditul in marfuri, obiectul creditului il constituie marfurile vandute, desi atat rambursarea lui cat si a dobanzii aferente se efectueaza in bani .

Creditul in moneda formeaza principala acivitate a organizatiilor financiar-bancare si altor institutii de credit .In aceasta forma, atat obiectul creditului, cat si rambursarea lui impreuna cu dobanda se onoreaza in numerar sau in dispozitii asupra numerarului ( viramente, cecuri, ordine de plata ).

In mod curent se discuta despre credit si despre imprumut, uneori aceste notiuni fiind considerate identice. Cu toate acestea,ele sunt diferite, avand asemanari si deosebiri .

Creditul constituie un contract prin care o banca, o firma sau o persoana transmite unei firme sau unei persoane fizice o suma de bani pentru a o folosi, o anumita perioada de timp .pentru realizarea unui scop personal (afacere, investitie), cu obligatia de a restitui suma si dobanda aferenta, conform prevederilor stipulate in contractul de creditare.

In timp ce creditul se refera la bani sau alte valori in relatiile bancilor cu clientela lor, imprumutul cuprinde o sfera mai larga, incluzand si obiecte sau alte bunuri.

Relevant este si aspectul ca,referindu-se la o perioada viitoare, mai scurta sau mai lunga de timp, atat creditul, cat si imprumutul in bani presupun restituirea (rambursarea )unei valori mai mari, diferenta in plus reprezentand dobanda.

Creditul este activitatea de baza intr-o banca, ea putand genera profituri importante pentru investitie, daca este practicata corect, dar care poate duce si la pierderi majore. Prin urmare activitatea de creditare trebuie abordata intr-o maniera structurata si logica.

Creditul reprezinta o anticipare a unor castiguri viitoare si comporta, prin valoarea sa, existenta unor riscuri: unul de insolvabilitate a clientului, care poate duce la pierderea din partea bancii a sumei date cu imprumut ; altul de imobilizare, situatie in care clientul, din diferite motive, nu ramburseaza la scadenta sumele primite. Luarea in calcul a acestor riscuri reprezinta pentru orice banca un element esential in aprecierea oportunitatii plasarii resurselor sub forma de credite. Drept urmare, acordarea efectiva a creditelor este precedata de estimarea posibilitatii recuperarii acestora la scadenta si a capacitatii lor de a genera venituri pentru banca finantatoare. In luarea deciziei de finantare prin credite a firmelor, capacitatea potentialului credit de a aduce castiguri bancii are o importanta mai mare decat furnizarea de garantii, in masura in care executarea silita este o solutie extrema la care apeleaza banca pentru recuperarea sumelor datorate de catre firma.

Aceasta capacitate se verifica prin diferite metode de observare si evaluare care se imbina cu respectarea anumitor cerinte, restrictii si principii de prudenta bancara.

Operatiunile de creditare efectuate de banci au la baza prudenta bancara precum si urmatoarele principii generale:

-credibilitatea, suportul moral, elementul psihologic, esential, fara de care creditul nu poate exista. Dobandirea increderii presupune cunoasterea clientului, iar aceasta se realizeaza printr-o permanenta activitate de informare si documentare pentru formarea convingerilor privind: calitatile morale si profesionale ale echipei manageriale a societatii creditate si reputatia firmei privita prin prisma calitatii produselor si serviciilor oferite si a relatiilor cu partenerii de afaceri;

-forma contractuala. Toate operatiunile de creditare ale bancii trebuiesc consemnate in documente contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor tranzactii;

-destinatia creditului obliga firma de a utiliza creditul potrivit cu scopul pentru care a fost acordat oferind bancii posibilitatea de a urmari respectarea modului de utilizare;

-rambursarea la termen a creditului. Ofera echilibru intregului proces de creditare si asigura conditiile pentru reluarea continua a acestuia. Determinarea capacitatii reale a imprumutatului de a realiza venituri, alegerea si convenirea garantiilor asiguratorii, precum si supravegherea modului de utilizare a creditului sunt principalele masuri care asigura infaptuirea acestor principii;

-dobanda. Reprezinta interesul care sta la baza deciziei de finantare a firmelor de catre banci si cresterea pretului pentru creditul utilizat. Se negociaza de banci cu potentialii clienti avand in vedere dobanda pietei si raportul intre cererea si oferta de capital;

-garantarea creditului. Orice credit trebuie garantat cu bunuri mobile si imobile sau cu titluri de valoare existente in patrimoniul firmei. Garantiile asiguratorii reprezinta principalul mijloc preventiv prin care se diminueaza riscul insolvabilitatii.

1.2.Tipuri de credite

In general nevoia de creditare apare din lipsa de fonduri proprii, pentru a face fata in intregime cheltuielilor ocazionate de desfasurarea normala a activitatii complexe a fiecarui agent economic (productie, activitate comerciala, investitii ).

In economia de piata raporturile de credit sunt considerabile, in dimensiunile lor si multiple, in varietatea lor. In aceste conditii orice categorisire a acestor raporturi poate fi considerata discutabila prin criteriile utilizate sau prin gradul de cuprindere .

In aceste premise, se urmareste in continuare caracterizarea fenomenului general, in primul rand prin gruparea operatiilor de credit, functie de natura lor si de cadrul in care actioneaza, subliniind implicit aspectele care le diferentiaza, iar in al doilea rand, se urmareste ca in aceasta grupare sa se cuprinda in mare parte raporturile de credit semnificative .

Infaptuind o asemenea analiza a raporturilor de credit se va folosi o ampla paleta de criterii, care sa le caracterizeze, sa le afirme independentele si, prin aceasta, sa le diferentieze.

Criteriile care determina delimitarea principalelor tipuri de credit sunt :

-persoana creditorului

-modalitatea specifica de formare si utilizarea capitalurilor disponibile

-persoana debitorului

-dimensiunile si dinamica necesitatilor debitorului si modul de folosire a capitalurilor imprumutate

-obiectul creditului si sfera de utilizare

-duratele de constituire a capitalului disponibil si de utilizare de catre imprumutati.

Privite din acest punct de vedere raporturile de credit s-au cristalizat, de-a lungul vremii, in cinci mari feluri de credite si anume :

-creditul comercial

-creditul bancar

-creditul obligatar

-creditul ipotecar

-creditul de consum .

Creditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi angajand modalitati diferite, pe termen scurt si pe termen mediu si lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantate, sau negarantate, in fiecare caz in parte sau in cadrul unui acord general.

In raporturile de credit cu banca se pot angaja si persoane care in acest cadru nu au calitatea de agenti economici.

Raporturile de credit ale intreprinderilor cu bancile sunt de regula reciproce . Pe de o parte, intreprinderile avand conturi deschise la banci formeaza depozite care pot fi folosite de catre acestea, ca resurse . Pe de alta parte, bancile acorda credite intreprinderilor pentru nevoile lor de productie curente sau cu recuperare ulterioara, pentru investitii ..

Esential in aceste raporturi este faptul ca unul din parteneri este banca, iar relatiile intre banca si partener se desfasoara pe terenul valorificarii capitalurilor disponibile si realizarea de profituri, in principal sub forma de dobanzi .

Majoritatea creditelor bancare in economia de piata sunt acordate pe baza de plata si de credit (cambia, trata,biletul la ordin ), chitante sau alte documente similare, in cazul creditelor de valori mai mari se incheie „contracte de credit „insotite de o analiza prealabila a situatiei economico-financiare a solicitantului de credit (uneori chiar un studiu de fezabilitate ), iar banca cere garantii speciale.