Pagina documente » Stiinte Economice » Principii si directii ale marketingului in turism (Hotel XYZ, Bucuresti)

Despre lucrare

lucrare-licenta-principii-si-directii-ale-marketingului-in-turism-hotel-xyz-bucuresti-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-principii-si-directii-ale-marketingului-in-turism-hotel-xyz-bucuresti-


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I. PRINCIPII SI DIRECTII ALE MARKETINGULUI iN TURISM1
1.1 MARKETING TURISTIC..........1
1.2 ROLUL APLICARII MARKETINGULUI iN INDUSTRIA HOTELIERA..........11
1.3 STRUCTURA ORGANIZATORICA A MARKETINGULUI iN DOMENIUL HOTELIER.........16
Capitolul II. ORGANIZAREA SI EXPLOATAREA DEPARTAMENTELOR OPERATIONALE DIN CADRUL HOTELULUI SOFITEL.........21
2.1 SCURT ISTORIC.....21
2.2 DEPARTAMENTELOR OPERATIONALE DIN CADRUL HOTELULUI SOFITEL..........23
2.2.1 SERVICIUL FRONT-OFFICE...24
2.2.2 SERVICIUL DE ETAJ.........31
2.2.3 BUCATARIA......34
2.2.4 ALTE SERVICII.36
Capitolul III. CADRUL ORGANIZATORIC AL ACTIVITATII DE MARKETING iN INTERIORUL HOTELULUI SOFITEL BUCURESTI...........39
3.1 ROLUL CARE iL JOACA ACTIVITATEA DE MARKETING iN STRUCTURA ORGANIZATORICA A HOTELULUI SOFITEL BCURESTI....39
3.2 ATRIBUTIILE SI SISTEMUL DE RELATII ALE COMPARTIMENTULUI SALES & MARKETING...41
3.2.1 ATRIBUTIILE CARE REVIN DEPARTAMENTULUI SALES MARKETING........41
3.2.2 FISA POSTULUI SPECIALISTILOR iNCADRATI iN COMPARTIMENTUL DE MARKETING.....45
3.2.3 RELATIILE COMPARTIMENTULUI DE MARKETING CU CONDUCEREA SOCIETATII SI CU CELELALTE COMPONENTE ALE STRUCTURII ORGANIZATORICE.............52
CAPITOLUL IV. TIPURI DE ACTIVITATI DERULATE iN CADRUL DEPARTAMENTULUI DE MARKETING DIN CADRUL HOTELULUI SOFITEL BUCURESTI...........57
4.1 ACTIVITATEA PROMOTIONALA............58
4.2 ACTIVITATEA DE ViNZARE...66
4.3 OBIECTIVE ALE ACTIVITATII DE MARKETING A HOTELULUI SOFITEL BUCURESTI..............90
CONCLUZII..........100

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

?Capitolul 1

PRINCIPII SI DIRECTII ALE MARKETINGULUI ÎN TURISM

1.1 MARKETING TURISTIC

Tendinta de adancire si specializarea a marketingului este cel mai evident exprimata de aparitia si delimitarea destul de timpurie, a marketingului turistic s-a realizat cu mult timp inaintea conceptualizarii marketingului serviciilor fiind determinata de manifestarea in acest sector a dinamismului economico-social, ale carui efecte au fost resimtite de catre agentii economici care s-au vazut confruntati cu probleme a caror rezolvare a impus abordarea lor intr-o viziune noua.

Încorporarea marketingului in activitatea turistica ridica o serie de probleme conceptuale determinate de insusi continutul acesteia.

Prezenta turistilor intr-o zona sau hotel inseamna, in fond, consum de bunuri si servicii, furnizate de o diversitate de agenti dintre care se detaseaza cei care presteaza serviciile turistice. În mod firesc, marketingul turistic se localizeaza la nivelul acestor agenti, toti ceilalti regasindu-se in sfera altor domenii ale marketingului. Aparent, deci problematica aplicarii marketingului in turism este destul de simpla. În realitate insa, complexitatea fenomenului turistic plaseaza intr-o pozitie centrala presatorul de servicii turistice obligat sa se implice, intr-un fel sau altul, in toate celelalte activitati care au atingere cu turismul. El nu poate face abstractie de faptul ca orice nemultumire a turismului provocata de sectoarele adiacente se va rasfrange negativ asupra activitatii sale.

De aceea, conectarea activitatii intreprinderii la mediu presupune o mult mai adanca implicare a sa in desfasurarea activitatii celorlalti coparticipanti prin actiuni de influentare cooperare ori conjugare a eforturilor. În aceste conditii sporeste rolul marketingului in coordonarea si corelarea propriilor actiuni ca cele ale agentilor implicati in activitatea de turism.

În atingerea acestui obiectiv trebuie pornit de la faptul ca, desi distincte, activitatile turistice sunt parti ale unui intreg care se intrepatrund, dand nastere unui specific „unic si original”, care nu se identifica cu nici unul din sectoarele traditionale ale economiei nationale. Separarea acestor activitati si desfasurarea lor in mod izolat, de pe pozitiile celorlalti agenti economici, conduce tocmai la „ruperea” specificului unic si original, o asemenea abordare neexcluzand riscul unor consecinte practice nefavorabile asupra dezvoltarii activitatii turistice in ansamblu.

Realizarea in conditii de inalta eficienta a activitatii firmelor turistice presupune totodata ca actiunile acestora sa se sincronizeze de-a lungul intregului proces se realizare a prestatiei. Astfel efortul facut de una sau mai multe verigi ale lantului de prestatii va fi anulat de celelalte.

Daca in sezon, nesincronizarile dintre diferiti prestatori de servicii afecteaza calitatea serviciilor prestate de fiecare in parte, fiind resimtite in primul rand de acestia, in extrasezon nesincronizarile pot „descuraja” cererea, implicatiile fiind resimtite de toti prestatorii. Exemplul cel mai tipic il reprezinta legatura care se stabileste intre tarifele practicate la serviciile de cazare si masa si cele de transport. Nealinierea in extrasezon a acestora din urma la nivelul celor de cazare si masa reduce efectele scontate.

Este deci evidenta necesitatea ca deciziile adoptate hoteluri sa fie sustinute prin masuri adecvate ale celorlalti presatori de servicii turistice.

O problema la fel de importanta o reprezinta si sincronizarea deciziilor adoptate la nivel microeconomic cu cele de la nivel macroeconomic.

Hotelurile, prin activitatea desfasurata, concentreaza cea mai mare parte a deciziilor, acestea fiind luate in scopul atingerii obiectivelor urmarite in cadrul pietei. Concentrarea unui numar important de decizii la nivel hotelului demonstreaza rolul acesteia in desfasurarea activitatii turistice la un nivel superior.

Specificul activitatii turistice impune insa ca aceasta sa fie sustinuta si prin deciziile luate de organele aflate la niveluri superioare unde se concretizeaza un numar mai redus de decizii, dar de o importanta la fel de mare. Abordate in optica de marketing astfel de decizii fac obiectul macro-marketingului turistic. Pot fi avute in vedere, in acest sens, masurile de orientare a investitiilor in turism de stimulare a cererii turistice, de corelare cu celelalte sectoare economice etc.

Sigur, aparent o asemenea situatie poate fi intalnita si in domeniul altor sectoare economice, unde, in mod similar, sunt luate decizii la nivel macroeconomic. În domeniul turismului insa o astfel de situatie este mai mult decat necesara, deoarece produsul turistic este mult mai complex. Este suficient sa amintim aici masurile care stimuleaza cererea turistica externa, cum sunt cele referitoare la: vize, trecerea frontierei, politica valutara etc., unde lipsa de mobilitate si de invers la nivel macroeconomic pot compromite daca nu total, cel putin partial, eforturile agentilor economici.

Cele mai multe particularitati in aplicarea marketingului apar insa la nivel microeconomic. Ele au la baza specificul produsului turistic construit din o serie de elemente a caror adaptare la cerere trebuie realizata atat individual, fiecare din ele descriind o piata proprie, cat si in ansamblu, fiind interconditionate si alcatuind produsul global.

Aplicarea marketingului in turism nu este insa posibila fara luarea in considerare a sezonalitatii, fenomen deosebit de complex, cu ramificatii multiple in interiorul si in afara turismului. O asemenea abordare este impusa de faptul ca sezonalitatea reprezinta componenta esentiala a eficientei activitatii turistice, practic toate deciziile fiind afectate de acesta. În adoptarea lor trebuie pornit de la mecanismul de actiune a factorilor sezonieri.

Conceptul de marketing in turism poate fi exprimat intr-o maniera simplificata, care reprezinta identificarea si satisfacerea nevoilor si dorintelor consumatorilor de servicii turistice cu scopul de a asigura firmei de turism o activitate profitabila.

Marketingul reprezinta deci strategia organizatorilor de turism si a presatorilor de servicii turistice in conditiile economiei de piata, respectiv a „pietei cumparatorului”, arta de a descoperii noi segmente potentiale din care se recruteaza viitori cumparatori, patrunderea si consolidarea pozitiilor pe aceste segmente e piata, fara a neglija insa mentinerea acestor pozitii pe segmente traditionale de piata turistica.

Marketingul presupune inainte de toate cunoasterea realista si documentata a exigentelor si tendintelor evolutiei ale pietei si, pe baza lor, orientarea ofertei de produse turistice in concordanta cu dimensiunile si structura cererii, elaborarea si adoptarea unor strategii de preturi si tarife, a unor strategii de distributie, utilizarea unor instrumente eficace de promovare a produsului turistic si estimarea posibilitatilor de vanzare in functie de sezonalitatea caracteristica a activitatilor de vanzare.

Marketingul poate fi considerat, prin urmare, o optica in analiza raportului piata turistica-produs turistic, in virtutea careia trebuie sa se ofere ceea ce se cere. În concluzie, conceptul de marketing isi face in ultimii ani din ce in ce mai frecvent aparitia in activitatea de promovare a turismului, acceptandu-se opinia ca aplicarea tehnicilor de marketing nu poate fi ignorata nici in industria turistica.

Avand in vedere caracteristicile specifice ale activitati turistice, marketingul turistic poate fi definit astfel: totalitatea masurilor cu ajutorul carora managementul unei societati turistice poate cerceta relatiile produs-piata, organizand si dirijand pe baza lor toate activitatile economice apreciate ca necesare pentru evaluarea puterii de cumparare a clientelei potentiale si transformarea acesteia intr-o cerere efectiva pentru un anumit produs sau serviciu turistic precum si furnizarea acestui produs sau serviciu consumatorilor in scopul realizarii profitului, cat si a altor obiective stabilite in programele de dezvoltare ale firmelor angrenate in industria turistica.

Aplicarea conceptului de marketing in industria turistica necesita un instrument adecvat, format din urmatoarele componente:

a) produsul turistic;

b) preturile si tarifele;

c) canalele de distributie ale produsului turistic;

d) promovarea produsului turistic;

Alte criterii de clasificare iau in considerare de variabile decizionale, ca de exemplu:

1.clasificarea in functie de doua variabile decizionale:

? oferta (produs, pret, servicii);

? metode si instrumente (canale de distributie, promovarea vanzarilor, publicitate);

2. Clasificarea in functie de trei variabile decizionale;

? mixul de bunuri si servicii;

? mixul distributiei;

? mixul de comunicare;

Aceste instrumente ale marketingului turistic nu actioneaza separat, ci intr-o dependenta organica, pe principiul conceptului de sistem. Cu alte cuvinte componentele produs-tarife-distributie-promovarea se interconditioneaza reciproc, pastrand un echilibru dat de strategia de marketing adoptata de firma. În conceptul unei asemenea strategi, instrumente de marketing constituie „variabile” in sensul ca ele isi pot schimba ponderea cu care participa la actiunile de comercializare, insa cu conditia prealabila de pastrare a echilibrului amintit si numai in urma deciziilor de marketing din partea conducerii firmelor turistice.

Graficul de legatura intre instrumentele de marketing in activitatea turistica este prezentat in figura urmatoare: