Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CUPRINS 1
CAPITOLUL I Privire Introductiva 6
Sectiunea I. Familia in societatea contemporana. Adoptia 6
Sectiunea II. Scopul institutiei adoptiei 7
2.1. Scopul adoptiei privit in evolutia societatii 7
2.2. Scopul adoptiei in dreptul rominesc contemporan 9
a. Adoptia - institutie de inlocuire deplina a ocrotirii parintesti 9
b. Scopul familial al adoptiei 10
c. Prevenirea si sanctionarea abaterilor de scopul adoptiei 11
Sectiunea III. Institutia adoptiei in dreptul rominesc 13
3.1. Terminologie 13
3.2. Evolutia reglementarii juridice a institutiei adoptiei in dreptul rominesc 13
a. Dreptul geto-dac si dreptul roman 13
b. Dreptul cutumiar rominesc 14
c. Primele codificari in tarile romine in sec.X-XVII 14
d. Adoptia in legislatia transilvaneana 15
e. Reglementarea institutiei adoptiunii in Codul Civil 15
f. Restructurarea adoptiunii prin Decretul nr.131/1949 si reglementarea infierii prin Decretul nr.182/1951 17
g. Reglementarea infierii in Codul familiei din 1954 18
h. Modificarile intervenite in reglementarea infierii in Codul familiei (1954) prin Legea nr.11/1990 19
i. Sublinieri privind reglementarea ocrotirii copilului minor prin adoptie, potrivit Ordonantei de urgenta nr.25/1997 22
j. Modificari aduse prin Legea nr.87/1998 privind aprobarea Ordonantei de urgenta nr.25/1997 23
Sectiunea IV. Principii generale privind adoptia in dreptul italian 25
4.1. Sublinieri privind reglementarea ocrotirii minorului prin adoptie potrivit Codului Civil italian 25
4.2. Reglementari privind incredintarea copilului minor 26
a. incredintarea temporara a minorului 26
b. Reprezentantii comunitatii de tip familial si a institutiilor de asistenta 27
c. incredintarea familiala a minorului 27
Sectiunea V. Notiunea adoptiei 29
5.1. intelesul notiunii de adoptie 30
5.2. Definitia adoptiei 30
5.3. Adoptia cu efecte depline 30
Sectiunea VI. Dispozitii generale privind adoptia in dreptul italian 31
CAPITOLUL II Reglementarea legala 33
1. Reglementarea interna 33
2. Adoptia99 internationala in dreptul romin 33
3. Adoptia internationala in dreptul italian 34
CAPITOLUL III Cerintele incheierii adoptiei 39
Sectiunea I. Clasificarea cerintelor legale ale adoptiei 39
Sectiunea II. Conditii de fond ale adoptiei 39
2.1. Consimtamintul adoptiei 39
a. Consimtamintul celui care adopta 39
b. Consimtamintul sotului care adopta 40
c. Consimtamintul parintilor firesti a celui ce urmeaza a fi adoptat 40
d. Consimtamintul copilului care urmeaza a fi adoptat 42
2.2. Pesoana sau familia (doi soti) sa aiba capacitate de plina de exercitiu 42
2.3. Diferenta de virsta intre cel care adopta si cel care urmeaza a fi adoptat sa fie de cel putin 18 ani 43
2.4. Cel care urmeaza a fi adoptat sa nu fi dobindit capacitate deplina de exercitiu 44
2.5. Atestatul Comisiei pentru protectia copilului 45
2.6. Avizul favorabil Comisiei pentru protectia copilului de la domiciliul acestuia 46
2.7. incredintarea copilului in vederea adoptiei persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte 46
2.8. Se pot adopta copii care se afla in evidenta Comitetului Romin pentru Adoptie 49
2.9. Conditii speciale pentru persoanele cu domiciliul sau resedinta pe teritoriul altor state si care doresc sa adopte un copil cu cetatenie romina ori cu resedinta pe teritoriul statului romin 49
Sectiunea III. Conditii de forma 50
3.1. Forma actelor juridice ale partilor. Solemnitatea actului adoptiei 50
3.2. Declaratia de adoptie in dreptul italian 52
3.3. Procedura adoptiei 56
3.3.1. Procedura administrativa 57
3.3.1.1. Serviciul public specializat pentru protectia copilului 57
3.3.1.2. Comisia pentru protectia copilului 59
3.3.1.3. Comitetul Romin pentru Adoptii 60
3.3.1.4. Autoritatea Nationala pentru Protectia copilului si Adoptiei 62
3.3.1.5. Organisme private organizate 63
3.3.2. Procedura in fata instantei judecatoresti 64
3.3.2.1. Competenta jurisdictionala materiala pentru incuviintarea adoptiei 64
3.3.2.2. Competenta teritoriala 65
3.3.2.3. Atributiile instantei de judecata 65
3.3.2.4. inregistrarea adoptiei 66
a. Notiunea de stare civila 66
b. Notiunea de act de stare civila 67
c. Notiunea de inregistrare a actelor si faptelor de stare civila 67
d. inregistrarea adoptiei 68
e. Dovada adoptiei 68
3.3.3. Aspecte particulare privind procedura adoptiilor internationale 69
CAPITOLUL IV Efectele adoptiei 72
Sectiunea I. Precizari preliminare 72
Sectiunea II. Filiatia si rudenia civila (prin adoptie) 72
2.1. Distinctia intre filiatia si rudenia civila 72
2.2. Asimilarea filiatiei si rudeniei din adoptia cu filiatia si rudenia fireasca 74
Sectiunea III. Numele de familie al adoptatului 75
3.1. Numele dobindit al adoptatului 75
3.2. Schimbarea numelui de familie al adoptatului 75
3.3. Numele sotului adoptat 76
Sectiunea IV. Domiciliul si locuinta adoptatului 76
4.1. Domiciliul adoptatului 76
4.2. Locuinta adoptatului 77
Sectiunea V. Cetatenia adoptatului 78
5.1. Dobindirea cetateniei romine prin adoptie 78
5.2. Pierderea cetateniei romine prin adoptie sau prin desfacerea adoptiei 78
5.3. Schimbarea cetateniei adoptatului 78
Sectiunea VI. Despre adoptie in cazuri particulare si efectele sale in dreptul italian 79
CAPITOLUL V Desfacerea si desfiintarea adoptiei 84
Sectiunea I. Desfiintarea adoptiei 84
1.1. Notiune de desfiintare a actelor juridice 84
1.2. Adoptia poate fi lovita de nulitate 84
1.3. Nulitatea adoptiei este de competenta tribunalului 86
1.4. Felurile nulitatii adoptiei 87
1.5. Efectele nulitatii adoptiei 88
Sectiunea II. Desfacerea adoptiei 91
2.1. Precizari preliminarii 91
2.2. Competenta juristictionala 92
2.3. Cauze de desfacere a adoptiei 93
2.4. Efectele desfacerii adoptiei 95
CAPITOLUL VI Concluzii 98
CAPITOLUL VII Anexe 102

Alte date

?

CAPITOLUL I

PRIVIRE INTRODUCTIV?

SECTIUNEA I

FAMILIA ÎN SOCIETATEA CONTEMPORAN?. ADOPTIA

Prima scoala fireasca a omului este familia, viata de familie constituind fondul pe care se va cladi edificiul fiecarei personalitati si totodata, privita ca mediu social, ea influenteaza intreaga evolutie de viata a copilului. Ea se impune ca factorul cu cea mai puternica influenta asupra copilului prin continuitate, afectivitate si autoritate.

Desi literatura juridica moderna accepta ideea familiei formata dintr-o singura persoana sau doar din cei doi soti, aceasta nu corespunde sensului existentei umanitatii. Absenta unui copil este de natura sa compromita atat familia, in una din finalitatile sale esentiale, cat si interesele societatii.

Absenta parintilor sau doar a unuia dintre ei, destramarea familiilor, condamna, in cele mai multe cazuri, copiii la veritabile traume psihologice ce-si pun amprenta definitiv asupra personalitatii lor. De aici rezulta si o stare de inadaptare sociala a copilului favorizand tulburari de comportament, viciul sau delicventa, ultima deplasand comportamentul copilului din domeniul faptelor ce sunt de competenta educatiei in domeniul faptelor ce sunt de competenta justitiei pentru minori.

Toate acestea au determinat aparitia in sistemul normelor dreptului familiei a unor institutii specifice – adoptia, tutela, luarea de suflet – ce reflecta o data in plus grija statului roman, societatii, in ansamblul ei, in ceea ce priveste cresterea, educarea, pregatirea copiilor minori.

Adoptia reprezinta institutia juridica in virtutea careia un copil minor, care nu are parinti sau care din alte imprejurari nu se poate bucura de ocrotirea parinteasca necesara, este primit in familia adoptatorului intocmai ca un copil firesc al acestuia. Ea este menita sa ofere unui copil, lipsit de ocrotire parinteasca, o adevarata atmosfera de familie in care acesta sa gaseasca conditii prielnice pentru dezvoltarea lui fizica si morala. Legea dispune ca adoptia se face in interesul superior al copilului.

Adoptia e menita sa creeze relatii asemeni celor dintr-o familie fireasca, ce au la baza prietenie si afectiune reciproca.

Toate conditiile prevazute de legislatia privind aceasta institutie reflectata astfel grija deosebita pentru ocrotirea intereselor copilului adoptat.

SECTIUNEA II

SCOPUL INSTITUTIEI ADOPTIEI

2.1. SCOPUL ADOPTIEI PRIVIT ÎN EVOLUTIA SOCIET?TII

Adoptia este o institutie pe care sub diferite denumiri si in diverse forme o intalnim din cele mai vechi timpuri, la aproape toate popoarele. Dintotdeauna aceasta institutie a fost conceputa ca avand pe de o parte un scop familial, acela al intemeierii familiei adoptive, in care adoptatul sa gaseasca ocrotire, iar adoptatorul satisfacerea dorintei sale firesti de a fi parinte, iar pe de alta parte un scop social, adoptia contribuind la realizarea telului iminent oricarei societati organizate, de crestere, educare si formare a tinerei generatii pentru viata.

În societatea sclavagista domina conceptia ca persoana defunctului isi continua existenta si dupa moartea sa prin purtarea de catre urmasi a numelui sau, din transmiterea la acestia a averii sale si prin continuarea de catre urmasi a cultului sau domestic.

Referindu-ne la rolul adoptiei in societatea sclavagista romana, vom constata ca ambele forme pe care le reglementa dreptul roman [1 Pentru amanunte privind adoptia in dreptul roman a se vedea M. V. Jakota, Dreptul roman, Ed. Chemarea, Iasi 1995, pag. 255-258; E. Molcut, D. Oancea, Drept roman, Casa de editura si presa ,,Sansa’’ S.R.L., Bucuresti, 1997, pag.101-102 ] - adoptia, adoptio (adoptarea unei persoane dependente, alieni iuris, a unui fiu de familie), si adrogatia, adrogatio (adoptia unei persoane independente, sui iuris, a unui pater familias, care devenea astfel alieni iuris) – erau frecvent si deopotriva folosite pentru ca cetateanul roman necasatorit sau casatorit fara copii sa-si poata alege o persoana care sa-I poarta numele, sa-l mosteneasca si sa-i continuie cultul domestic. Toate acestea evidentiaya urmarirea unor scopuri juridice; dar adoptia si adrogatia erau folosite si in scopuri politice, de exemplu pentru transmiterea ereditara a demnitatii imperiale (August l-a adoptat pe Tiberiu, Claudius pe Nero, iar Nerva pe Traian).

Aceleasi efecte economice si juridice sunt urmarite si in societatea feudala, adoptia reprezentand un instrument juridic deosebit de util pentru feudalii lipsiti de succesori in vederea transmiterii de la o generatie la alta a titlurilor nobiliare si a pozitiei lor sociale, a puterii lor economice si politice.

În epoca moderna, adoptia a devenit una din cele mai controversate institutii juridice. Astfel se explica absenta reglementarii ei in unele legislatii (de exemplu cea olandeza) sau reglementarea ei restrictiva in alte legislatii ale timpului (de exemplu cea italiana si cea romana).

Si legislatia romana din epoca moderna a fost restrictiva, dar ea a pastrat, ca de altfel intreaga evolutie, rostul de a fi al adoptiei, adica ocrotirea copiilor lipsiti de ocrotirea parinteasca, deoarece, spre deosebire de codul civil francez, a ingaduit de la inceput adoptarea minorilor, ceea ce se explica prin luarea in considerare cu ocazia intocmirii codului civil roman, a dispozitiilor similare din vechiul drept romanesc (Legiuirea Caragea si Codul Calimachi).

În epoca contemporana, adoptia este reglementata in toate codurile de familie europene. Toate aceste reglementari privesc adoptia ca o institutie destinata a inlocui la nevoie ocrotirea parinteasca si a contribui astfel in mod implicit la rezolvarea problemei sociale a cresterii, educarii si formarii tinerei generatii pentru viata.

2.2. SCOPUL ADOPTIEI ÎN DREPTUL ROMÂNESC CONTEMPORAN

a. Adoptia – Institutie de inlocuire deplina a ocrotirii parintesti

În dreptul roman contemporan adoptia este conceputa si reglementata ca institutie asemanatoare cu ocrotirea parinteasca, ea fiind menita sda inlocuiasca pe parinti cu adoptatorii – in privinta copiilor lipsiti de parinti ori a celor care, desi au parinti, fie ca sunt lipsiti de ocrotirea acestora, fie ca ocrotirea lor este necorespunzatoare – ori de cate ori se gasesc persoane care doresc sa adopte si care indeplinesc cerintele legale pentru a deveni adoptatori.

Adoptia se aseamana cu ocrotirea parinteasca fiindca adoptatorii dobandesc, potrivit legii, totalitatea drepturilor si indatoririlor parintesti si fiindca adoptatul are fata de adoptatori aceleasi drepturi si indatoriri ca si cum ar fi fost copilul firesc al acestora (art. 1 Ord. de urg. nr. 25/1997).

Trebuie sa observam ca din totalitatea institutiilor de ocrotire a minorilor, menite sa complineasca sau sa inlocuiasca, la nevoie, ocrotirea parinteasca – este vorba despre adoptie (Ord. de urg. nr. 25/1997), tutela (art. 113 – 141 C. fam.), interdictia, in situatiile in care cei astfel ocrotiti sunt minori (art. 142 – 151 C. fam.), incredintarea copilului unei persoane sau familii ori Serviciul public specialiozat pentru protectia copilului, unui organism privat autorizat, plasamentul copilului la o persona sau familie, plasamentul copilului la Serviciul public specializat pentru protectia copilului sau la un organism privat autorizat (Ord. de urg. nr. 25/1997) – numai adoptia realizeaza o identitate de ocrotire cu ocrotirea parinteasca.

b. Scopul familial al adoptiei

Scopul familial al adoptiei consta in satisfacerea intereselor familiale concordante ale adoptatului si adoptatorului, si anume: adoptatul lipsit de ocrotire sau deficitar ocrotit, are interesul ca prin adoptie sa se bucure de ocrotire corespunzatoare; la randul lui, adoptatorul dand curs sentimentului sau firesc de a fi parinte, are interesul ca prin adoptie spa duca impreuna cu adoptatul o viata normala de familie, sentiment care constituie si mobilul care-i determina pe oameni sa procedeze la adoptarea unor copii.

Dispozitia art.1 alin.2 Ord. de urg. nr. 25/1997, potrivit careia adoptia se incheie pentru protejarea intereselor superioare ale copilului, nu exclude, catusi de putin existenta si satisfacerea prin adoptie si a unui interes al adoptatorului, interes ce trebuie privit ca implicit legii; dispozitia trebuie inteleasa si interpretata in sensul ca adoptia se face numai daca e in interesul adoptatului, pentru protejarea intereselor sale superioare, caci daca s-ar interpreta in alt sens, s-ar da aceste institutii o finalitate care nu ar fi compatibila cu principiile fundamentale ale dreptului nostru privitoare la relatiile de familie.

Interesul adoptatului se infatiseaza, pe de o parte, ca un interes nepatrimonial, acele de a se bucura de aspectele personale ale ocrotirii parintesti, iar pe de alta parte, ca un interes patrimonial, acela de a se bucura de aspectele patrimoniale ale ocrotirii parintesti. Astfel, pentru ca scopul adoptiei sa poata fi realizat, adoptatul trebuie sa gaseasca in familia adoptatorului conditiile afective si spirituale de crestere, educare si pregatire profesionala, dragostea, caldura si armonia vietii de famile, precum si conditiile materiale necesare existentei sale de intrertinere si sprijin material.

Interesul adoptatorului se infatiseaza ca un interes nepatrimonial, acela de a fi parinte, dar totodata, poate imbraca si un aspect patrimonial legat de asigurarea, la nevoie, a unui sprijin material la batranete si eventuala vocatie a adoptatorului la succesiunea adoptatului predecedat.

Iata de ce scopul familiar al adoptiei trebuie privit ca o imbinare a interesului adoptatului la ocrotire cu interesul adoptatorului de a fi ocrotitor, in cadrul unor relatii asemanatoare cu relatiile din familia fireasca.