Pagina documente » Stiinte Economice » Profitul, mobilul oricarui intreprinzator in economia moderna. Studiu profitului (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-profitul-mobilul-oricarui-intreprinzator-in-economia-moderna.-studiu-profitului-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-profitul-mobilul-oricarui-intreprinzator-in-economia-moderna.-studiu-profitului-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1 - CONCEPTUL DE PROFIT
1.1 Continutul categoriei -----------------------------------------------------------------------3-7
1.2 Maximizarea profitului --------------------------------------------------------------------8-11
1.3 Profitul in conditile concurentei --------------------------------------------------------12-14
1.4 Functiile profitului -----------------------------------------------------------------------15-16
CAPITOLUL 2 - EXPRIMAREA PROFITULUI
2.1 Forme de exprimare a profitului -------------------------------------------------------17-19
2.2 Reflectarea profitului in contul Profit si pierdere ---------------------------------19-20
2.3 Profitul pe baza rezultatelor financiare ------------------------------------------------20-21
2.4 Profitul - element esential al calcularii rentabilitatii --------------------------------21-23
CAPITOLUL 3 - FACTORI DE INFLUENTA ASUPRA PROFITULUI -----24-26
STUDIU DE CAZ LA SC HOTEL ALPIN SA PLOIESTI
CAPITOLUL 4 - ANALIZA PROFITULUI ------------------------------------------27-32
CAPITOLUL 5 - ANALIZA RENTABILITATII PE PRODUS SI PE BAZA PUNCTULUI CRITIC ---------------------------------------------------------------------33-36
CAPITOLUL 6 - ANALIZA RATEI RENTABILITATII TINiND CONT DE PROFITABILITATEA SI PRODUCTIVITATEA CAPITALULUI
6.1 Profitabilitatea ----------------------------------------------------------------------------37-38
6.2 Productivitatea capitalului --------------------------------------------------------------38-39
6.3 Rentabilitatea capitalurilor --------------------------------------------------------------39-40
CAPITOLUL 7 - POSIBILITATI DE SPORIRE A RATEI DE RENTABILITATE ---------------------------------------------------------------------------------------------------40-44
CAPITOLUL 8 - CONCLUZII SI PROPUNERI ------------------------------------45-47
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I - Conceptul de profit

Mobilul oricarei activitati economice il reprezinta obtinerea profitului .

Profitul reprezinta rezultatele pozitive ale activitatii economice , atunci cand acestea se obtin, pentru definirea sa fiind necesara evidentierea concomitenta a laturilor esentiale care-i sunt proprii si nu redarea disparata, doar a unora sau a altora dintre ele .

Principalele puncte de vedere emise in timp , referitoare la aceasta problema sunt prezentate in urmatoarele randuri.

Mercantilistii - explica profitul ca fiind rezultatul diferentei dintre pretul cu care se cumpara o marfa si cel cu care se vinde , pentru ei profitul provenind din comert.

Stiinta economica a demonstrat ca aceasta explicatie este gresita, profitul neputand sa ia nastere din circulatie, deoarece ceea ce pierd unii castiga ceilalti, pe ansamblu fiind vorba de aceeasi valoare .

Marginalistii atribuie profitul unui asa zis al patrulea factor de productie si anume organizarea si conducerea afacerilor, ca activitati de coordonare si elaborare a deciziilor.

Premise teoretice gresite si critica acestora

Premise teoretice gresite sunt:

1. Adam Smith a facut distinctie intre munca productiva si munca neproductiva fara interpretarea ei stiintifica si a dus la excluderea multor activitati din categoria celor necesare desfasurarii activitatii economice si la prezentarea ca exploatatori a proprietarilor de capital.

Pentru aplicarea corecta a naturii profitului, in mod obligatoriu trebuie inteles atat faptul ca munca productiva este legata si de capital, precum si teza potrivit careia aceasta are un dublu caracter care provine din insasi unitatea laturilor care o compun :

- activitatea productiva in sine - nematerializata direct in bunuri si servicii

- activitatea productiva ca atare - concretizata direct in bunuri si servicii.

2. Concluzii gresite referitoare la profit au fost trase si datorita interpretarii mecanice, strict aritmetice a corelatiei salariu - profit, aceasta fiind privita doar ca simplu raport cantitativ.

3. O alta premisa gresita o reprezinta atribuirea calitatii de venituri tuturor incasarilor efectuate de agentii economici.

Este evident ca aceasta uzanta nu corespunde realitatii, orice unitate inregistrand venituri castiguri) numai in cazul in care incasarile sunt mai mari decat cheltuielile totale.

Relatia care reflecta realitatea se prezinta astfel : ÎNCAS?RI - CHELTUIELI TOTALE = REZULTATE FINANCIARE , care pot fi :

* POZITIVE --> ÎNCAS?RILE > CHELTUIELILE -> PROFIT

* NEGATIVE --> ÎNCAS?RILE < CHELTUIELILE -> PIERDERI .

Cu privire la esenta profitului, conceptiile cele mai daunatoare sunt cele promovate de Marxism-leninism, care dupa cum se stie acrediteaza ideea ca profitul este un venit necinstit obtinut de proprietar fara munca.

Profitul este o parte componenta a valorii noi care ia nastere prin combinarea tehnico economica a factorilor de productie, a carui marime reprezinta excedentul ramas in urma scaderii din incasari a cheltuielilor totale, venit care reprezinta remunerarea unuia din factorii de productie si anume a capitalului si care revine de drept proprietarului , pentru activitatea productiva in sine pe care acesta o desfasoara .

Unul dintre veniturile care se obtin in cadrul societatii este profitul. Acesta, in sens foarte larg, poate fi privit ca fiind castigul realizat, in forma baneasca, de catre cei care initiaza si organizeaza o activitate economica. Problema care se ridica pentru teoreticieni este privitoare la natura si continutul acestuia, iar pentru agentii economici, de a stabili raportul in care se gaseste cu celelalte venituri (salariu, dobanda, renta) si, mai ales, modalitatile prin care se poate asigura maximizarea lui.

În ceea ce priveste continutul categoriei de profit, se poate spune ca au existat si exista mai multe puncte de vedere, unele foarte asemanatoare intre ele, altele opuse. Putem distinge doua mari curente teoretice, unul care cuprinde acele puncte de vedere dupa care veniturile (deci si profitul) apar ca recompensa a factorilor de productie, altele, conform carora este munca insusita in mod gratuit de cei care poseda capitalul, pe seama celor care isi inchiriaza (vand) capacitatea de a munci.

Pentru a ne lamuri, incercam sa patrundem in intimitatea acestei categorii. Pornim de la faptul ca activitatile economice se desfasoara, in cea mai mare parte, in intreprinderi, initiate si organizate de intreprinzatori, care angajeaza si coordoneaza factorii de productie. Întreprinzatorii pot fi proprietari ai tuturor factorilor de productie antrenati in cadrul activitatii firmei, sau pot inchiria unul sau mai multi factori de productie. Indiferent de situatie, intreprinzatorii sunt cei care organizeaza si conduc afacerile firmei, decid ce sa produca, in ce cantitati, unde sa vanda, s.a.m.d. Toate acestea necesita cunostinte si abilitate si implica un anumit risc din partea intreprinzatorului (unii specialisti vorbesc despre un larg risc). Este firesc ca ele sa fie recompensate, iar intreprinzatorul sa se astepte la un castig, care este cunoscut sub denumirea de profit.

Profitul devine din diferenta dintre venitul obisnuit de firma si costul de productie realizat, cu alte cuvinte, el este excedentul pretului de vanzare asupra pretului de cost. Profitul privit astfel, este profitul care, la o privire atenta, constatam ca este format din doua componente, respectiv din profitul normal si profitul supernormal, sau profitul economic. Asa dupa cum rezulta din schema, costul de productie este privit sub doua ipostaze:

În primul rand, din punct de vedere economic, cuprinzand toate cheltuielile generale de obtinere a productiei, respectiv cheltuielile pentru factorii procurati de firma, inclusiv cheltuielile de factori ce apartin proprietarilor firmei, in al doilea rand, din punct de vedere contabil, cuprinzand cheltuielile de factori procurati de firma, pentru care firma plateste catre terti, inclusiv acele cheltuieli care reprezinta amortizarea capitalului fix, care apartine firmei. Deci, in costul contabil nu se includ cheltuielile de munca ale proprietarilor firmei, care in mod real desfasoara activitate in cadrul firmei sau alte facilitati pe care le pun la dispozitie proprietarii si care, evident, nu necesita plati catre terti (de pilda un calculator a caror servicii nu trebuiesc platite, asa cum ar trebui de fapt sa fie daca el ar fi fost inchiriat de la alta firma).

Cunoscand aceste aspecte, putem sa precizam mai bine ce este profitul si sa determinam componentele acestuia si, mai ales, continutul lor. Deci, daca avem in vedere costul contabil, tot ceea ce se obtine peste acel cost, este profit, respectiv profitul total. Daca acest excedent depaseste suma costului explicit si implicit, respectiv costul economic sau costul de oportunitate, atunci profitul total este compus din doua componente si anume profitul normal si profitul supernormal sau economic. Cu alte cuvinte, intreprinzatorul poate primi profit din doua motive:

* daca el este proprietarul unora dintre factorii de productie (echipament, pamant, etc.) utilizati de firma, el obtine profitul normal

- daca vinde bunurile firmei obtinute la un pret mai mare decat costul de productie (costul contabil plus profitul normal) va obtine profitul supernormal sau economic.

Deci, profitul total este profitul normal plus profitul economic. Daca intreprinzatorul nu poseda nici unul dintre factorii de productie (inchiriaza absolut tot), el nu va obtine profitul normal, iar daca va vinde bunurile produse la un pret mai mic decat costul de productie, atunci nu va obtine nici un profit economic. Pentru a sesiza diferenta dintre cele doua categorii de profit, vom apela la un exemplu:

Venitul total al firmei "F" este de 10.000 $, iar costul total anual de 6.000 $. Firma utilizeaza un calculator proprietate a ei. Acelasi calculator se poate inchiria la un pret de 3.000 $ anual. Prin folosirea calculatorului propriu, proprietarul firmei primeste 3.000 $ profit. Acesta nu ar fi aparut sub forma de profit daca trebuia inchiriat, cei 3.000 $ se plateau pentru chirie. Deci, din profitul de 4.000 $, obtinut de firma, 3.000 $ este profitul normal, care se obtine din detinerea in proprietate de catre firma a acestui factor de productie (calculatorul). Ceea ce ramane, (4.000-3.000=1000 $) nu este altceva decat profitul economic (supernormal). Cu alte cuvinte, profitul normal este costul de oportunitate a factorilor de productie aflati in proprietatea firmei, care egaleaza venitul maxim ce poate fi obtinut printr-o alta alternativa de folosire a lor. În exemplul dat, chiria anuala pentru un calculator este de 3.000 $, pe care firma o putea obtine daca inchiria propriul calculator. Acelasi exemplu poate fi avut in vedere daca in locul calculatorului luam in considerare priceperea si abilitatea intreprinzatorului. Daca proprietarul firmei isi utilizeaza priceperea si abilitatea pentru a conduce firma si nu apeleaza (inchiriaza) la manageri profesionisti, atunci salariul care ar fi trebuit platit acestora, va imbraca forma de profit normal si va fi incasat de proprietar.

Asadar, constatam ca profitul normal apare ca o componenta a costului de productie si deci a costului mediu si marginal. Se poate pune intrebarea daca este firesc ca o parte din profit, respectiv profitul normal, sa se includa in costul total.

Daca analizam cu atentie, sesizam ca acest lucru se justifica cel putin din doua motive:

- in perioada lunga, proprietarul firmei poate sa decida sa utilizeze factorii de productie aflati in proprietatea lui in diferite feluri. Daca firma obtine un profit mai mic decat costul de oportunitate a utilizarii factorilor (deci daca profitul total este mai mic decat profitul normal), proprietarul poate obtine un venit mai mare inchizand firma si folosind factorii pentru a produce alte bunuri sau pur si simplu inchiriindu-l altor firme. Deci, profitul normal este necesar pentru ca firma, posesoare a factorilor (sau a unora dintre ei) sa-si poata continua activitatea pe perioada lunga. În acest sens, profitul normal este o componenta a costului total, precum este, de pilda, salariul lucratorilor care trebuie platit pentru a asigura in continuare productia firmei;

- includerea profitului normal in costul total de productie ne permite sa analizam situatia a doua firme care produc aceleasi produse, folosind aceeasi factori, dar cu diferenta ca factorii sunt proprietatea unor grupuri diferite de oameni, sau a unor indivizi diferiti. În exemplul dat costul total al firmei "F", incluzand si profitul normal, este de 9.000 $, tot atat cat al firmei "G" care produce aceleasi bunuri, in acelasi mod, dar care inchiriaza calculatorul din alta parte cu suma de 3.000 $. Întreprinzatorul care a organizat firma "G" nu detine nici unul din factorii de productie si deci, profitul lui normal este zero. Profitul economic va fi de 1.000 $, acelasi ca in cadrul firmei "F". Cu alte cuvinte, firmele opereaza in acelasi fel si obtin acelasi profit economic. Daca profitul normal nu s-ar include in costul total, ar insemna ca prima firma sa nu recupereze cei 3.000 $, care-i revin de drept, fiind proprietara calculatorului. În cazul al doilea, recuperarea - prin includerea in cost - a celor 3.000 $ este necesara pentru a se putea plati chiria calculatorului firmei de la care a fost inchiriat.

Privind cu atentie, sesizam ca in structura profitului normal intra o remuneratie de munca, cat si una de capital.

Remuneratia de munca vizeaza munca de coordonare, conducere a intreprinzatorului, remuneratia de capital vizeaza recompensarea (dobanda) capitalului adus firmei de catre intreprinzator, sau procurat din alta parte. Daca si factorul pamant utilizat de firma este inchiriat, atunci profitul cuprinde atat remunerarea muncii intreprinzatorului, dobanda capitalului utilizat, cat si chiria pamantului.

Daca am vazut ce reprezinta profitul normal, este firesc sa ne oprim sa analizam si cea de-a doua componenta a profitului total, profitul economic. El reprezinta venitul obtinut de cei care intemeiaza (fondeaza), organizeaza si administreaza o firma -intreprinzatorii - si care sunt proprietarii bunurilor produse de firma. Ei vand aceste bunuri la un pret mai mare decat este costul total al firmei (costul contabil plus profitul normal). Ceea ce obtin ca excedent peste costul total este profitul economic sau superprofitul, care nu este altceva decat venitul ce rasplateste pe intreprinzator pentru intemeierea si buna functionare a firmei.

În economia de piata, unde se manifesta pentru intreprinzatori permanent incertitudinea cu privire la prezent si viitor, acestia suporta riscul in afaceri, respectiv ca venitul ce provine din vanzarea bunurilor fabricate sa fie mai mic decat costul de productie. În aceste conditii, profitul economic este considerat ca rasplata pentru asumarea riscului.

Firmele, chiar in conditiile unor prospectari foarte riguroase a pietelor, nu pot fi niciodata sigure in legatura cu evolutia pietelor, a preturilor, a cererii consumatorilor, etc. intr-o economie dinamica, cu piata deschisa, incertitudinile cresc. Riscul in afaceri este ceva normal, o componenta a vietii economice care nu mira pe nimeni si a carei disparitie ar crea deruta si comportamente nefiresti ale agentilor economici. Disparitia riscului in afaceri marcheaza existenta unei situatii de dictat, respectiv alti factori decat cei economici conduc piata si economia, deci o situatie nefireasca, in care economicul este subordonat sau dominat de factori neeconomici. În aceste conditii, nefiind nimic firesc, nu exista nici economie normala si deci nici riscul in afaceri (daca putem vorbi de afaceri).

În conditii normale, riscul in afaceri apare sub trei ipostaze:

1. Incertitudini privind conditiile pietei. Un intreprinzator nu este niciodata sigur ca tot ceea ce produce se va vinde. Preferintele consumatorilor, orientarea acestora, sunt imprevizibile; de asemenea, cererea este deosebit de elastica in functie de veniturile consumatorilor, de nivelul pretului produselor, etc. Este firesc ca intreprinzatorul sa nu poata detine toate informatiile necesare, sau chiar daca le detine, acestea nu reflecta corect realitatea. Cercetarile de marketing pot informa intreprinzatorul cu privire la multe aspecte ale pietii, dar nici acestea nu elimina riscul. Desigur, pentru a contracara riscul pietei, intreprinzatorul trebuie sa cheltuiasca mult cu actiuni de reclama pentru produsele lui, cu un sistem deosebit de eficace de distribuire a produselor, cu un sistem de comercializare operativ. Dar si aceste cheltuieli nu elimina riscul pietei, cel mult il pot atenua.

2. Riscul datorat schimbarilor in tehnologie si implicit concurentei celor care au un avans in domeniu. În epoca contemporana, impactul progresului tehnic este urias. O simpla retinere in acest domeniu poate aduce prejudicii uriase acestei firme, dupa cum o politica deschisa de incurajare si promovare a noului poate aduce avantaje deosebite, de castiguri suplimentare, nu mari, ci foarte mari. De asemenea investitiile in cercetare facute de firme pot aduce succesul sau pot inregistra pierderi daca alte firme au avut avans in domeniu si au reusit numai cu o fractiune de timp mai devreme sa finalizeze.

3. Risc financiar, juridic si politic. Nu trebuie sa uitam ca firmele finanteaza in anumite cadre social-politice determinate, ca ele trebuie sa respecte legislatia tarii in care functioneaza si ca se supun oricaror actiuni politice ce vin sa orienteze economia in ansamblul ei. Daca situatia politica si militara dintr-o tara se deterioreaza sau daca apar fenomene politice restrictive la nivel mondial, atunci activitatea firmelor este stingherita sau chiar stopata. De pilda, in caz de razboi, contractele sau unele dintre contractele firmelor se anuleaza, apar interdictii de export de capital, etc. Dupa cum dezordinile sociale - de pilda miscarile sindicale - anuleaza orice efort de prosperitate al firmei. În cadrul acestui risc nu putem sa nu subliniem faptul ca national este prioritar interesului local al firmei, deci riscul la acesti factori are o justificare indiscutabila.

Daca privim cele trei mari grupe de riscuri, este firesc ca profitul intreprinzatorului si anume profitul economic sa fie privit si considerat ca o compensatie privita de acesta datorita presiunii acestor riscuri. Cu alte cuvinte, profitul economic este rasplata pe care o primeste intreprinzatorul pentru riscul de a-si pierde capitalul. Daca avem in vedere notiunea de profit ca un tot nediferentiat pe cele doua componente, putem spune ca el se cuvine intreprinzatorului din mai multe motive, si anume:

* inovatia, reflectata atat prin ideile noi ale intreprinzatorului, dar si prin ideile noi ale altor specialistilor pe care intreprinzatorul le obtine, le asimileaza si le pune in practica;

* managementul respectiv efortul de conducere care imbina atat cunostintele stiintifice, cat si talent, arta, pricepere;

- speculatia comerciala ce se refera la capacitatea intreprinzatorului de a organiza si desfasura o distributie si o vanzare de succes a bunurilor produse;