Pagina documente » Stiinte Economice » Raport juridic. Norme si fapte juridice

Despre lucrare

lucrare-licenta-raport-juridic.-norme-si-fapte-juridice
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-raport-juridic.-norme-si-fapte-juridice


Cuprins

CUPRINS
I. RAPORTUL JURIDIC - CONSIDERATII INTRODUCTIVE
I.1 NORMA SI FAPTELE JURIDICE
I.1.1 NORMA JURIDICA
I.1.2 FAPTELE JURIDICE
I.1.3 EVENIMENTELE
I.1.4 ACTIUNILE
I.2 SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC
I.2.1 CAPACITATEA JURIDICA
I.2.1.1 CAPACITATEA CIVILA
I.2.1.1.1 CAPACITATEA DE FOLOSINTA
I.2.1.1.2 CAPACITATEA DE EXERCITIU
I.2.1.2 CAPACITATEA PERSOANEI JURIDICE
I.2.1.3 COMPETENTA
I.2.2 CLASIFICAREA SUBIECTELOR RAPORTURILOR JURIDICE
I.2.2.1 SUBIECTE INDIVIDUALE DE DREPT
I.2.2.1.1 CETATEANUL ROMAN
I.2.2.1.2 CETATEANUL STRAIN
I.2.2.1.3 PERSOANA CU DUBLA CETATENIE
I.2.2.1.4 APATRIDUL
I.2.2.2 SUBIECTE COLECTIVE DE DREPT
I.2.2.2.1 STATUL
I.2.2.2.2 ORGANELE STATULUI
I.2.2.2.3 PERSOANELE JURIDICE
II. CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC
II.1 DREPTURILE SUBIECTIVE
II.2 DREPTUL OBIECTIV SI DREPTURILE SUBIECTIVE
II.2.1 NATURA DREPTURILOR SUBIECTIVE
II.2.1.1 TEORIA DREPTULUI NATURAL
II.2.1.2 TEORII NIHILISTE
II.2.1.3 RENASTEREA DREPTULUI NATURAL
II.2.2 STRUCTURA DREPTURILOR SUBIECTIVE
II.2.2.1 TEORIA VOINTEI
II.2.2.2 TEORIA INTERESULUI
II.2.2.3 TEORIA DREPTULUI SUBIECTIV
II.2.3 DEFINITIA DREPTULUI SUBIECTIV
II.2.4 CLASIFICAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE
II.3 DREPTURI INDIVIDUALE SI DREPTURI COLECTIVE
II.4 DREPTURI ABSOLUTE SI DREPTURI RELATIVE
II.5 DREPTURI PATRIMONIALE SI DREPTURI PERSONALE NEPATRIMONIALE
II.6 DREPTURI PRINCIPALE SI DREPTURI ACCESORII
II.7 DREPTURILE PURE SI SIMPLE SI DREPTURILE AFECTATE DE MODALITATI
II.8 ABUZUL DE DREPT
II.8.1 NOTIUNEA DE ABUZ DE DREPT
II.8.2 CONDITIILE ABUZULUI DE DREPT
III. OBLIGATIA JURIDICA
III.1 OBLIGATIA JURIDICA CORELATIVA
III.1.1 NOTIUNEA DE OBLIGATIE JURIDICA
III.1.2 CLASIFICAREA OBLIGATIILOR CIVILE
III.2 OBLIGATIA DE A DA, OBLIGATIA DE A FACE, OBLIGATIA DE A NU FACE
III.3 OBLIGATII POZITIVE SI OBLIGATII NEGATIVE
III.4 OBLIGATIA DE REZULTAT DETERMINATA SI OBLIGATIA DE DILIGENTA
III.5 OBLIGATII CIVILE OBISNUITE, OBLIGATII OPOZABILE
III.6 TERTILOR SI OBLIGATII REALE
III.7 OBLIGATII CIVILE PERFECTE SI IMPERFECTE
III.8 CONCEPTUL DE OBIECT AL RAPORTULUI JURIDIC
IV. CONCLUZII

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

{p}

?C A P I T O L U L 1

RAPORTUL JURIDIC – consideratii introductive

Sistemul juridic constituie un ansamblu compus din elemente variate, dar care prin specificul, prin esenta lor formeaza o unitate inchegata. Unele sunt de natura normativa – normele juridice, altele de natura ideologica si psihologica - constiinta juridica, altele de natura institutionala – organele judecatoresti, procuratura, etc., iar altele de natura relationala – relatii juridice. Acestea din urma, relatiile juridice, presupun si reflecta toate celelalte componente ale sistemului juridic. Astfel pentru ca o relatie umana sa fie de natura juridica, ea trebuie, in general, sa fie reglementata de o norma de drept. De asemenea crearea unui raport juridic presupune constiinta si vointa celor ce vor deveni subiecte ale acestuia ceea ce reprezinta constiinta juridica.

Norma de drept nu constituie ea insasi un scop. Pentru realizarea obiectivului urmarit de legiuitor prin reglementare sunt luate masuri organizatorice de concretizare, de detaliere a unor norme si principii, sunt indeplinite o serie de fapte materiale necesare punerii in aplicare a legii si, mai ales se constituie o mare varietate de raporturi sociale pe baza normelor in vigoare, raporturi ce apar intre persoane fizice, intre persoane fizice si persoane juridice, sau intre persoane colective si individuale etc.

Normele juridice se concretizeaza deci in raporturi juridice. Dreptul este cel care modifica raporturile sociale, intr-un anume fel, pentru atingerea anumitor scopuri prestabilite. Astfel raporturile ce cad sub incidenta normelor juridice capata anumite trasaturi care le confera unicitate detasandu-le de celelalte raporturi sociale reglementate de norme morale, politice, religioase etc. Raportul juridic apare astfel ca acea relatie sociala care este reglementata prin intermediul normelor juridice, in care subiectele sunt titulare de drepturi si obligatii constatate in aceste norme, drepturi care pot fi realizate, in cazul incalcarii lor, cu ajutorul organelor abilitate ale statului.

Normele juridice, care reglementeaza conduita oamenilor, determina de cele mai multe ori incheierea unor raporturi deoarece conduita unei persoane se exteriorizeaza prin actiunile sau inactiunile ei fata de alte persoane, fata de organele statului sau alte forme de organizare nestatale. Asadar pentru persoanele ce intra sub incidenta normelor juridice, in cadrul acestor norme este prevazut un anumit model comportamental pe care trebuie sa-l adopte si in virtutea caruia, fie li se impune o anumita actiune, fie li se permite sa faca sau sa nu faca ceva etc.

Privite prin prisma normelor juridice, raporturile juridice apar ca o realizare a lor. Normele juridice reglementate, ”in principiu” prevad cazuri ipotetice. Conduita prescrisa de norma devine realitate numai atunci cand se concretizeaza intru-un anumit raport social ale carui subiecte au drepturi si obligatii prevazute, conferite sau ”ingaduite” de norme juridice1. Aceste raporturi care cad sub incidenta normelor juridice sunt raporturi juridice.

Aparitia raporturilor juridice este, intru-un anume sens determinata de existenta normelor juridice si de scopul urmarit de legiuitor prin reglementare2. O norma nu se poate realiza decat prin activitatea constienta a oamenilor. Dar concomitent cu acest scop, cel al societatii, al statului care o conduce, prin incheierea raporturilor juridice se realizeaza cele mai variate scopuri personale ale celor ce constituie subiecte ale acestora. Astfel urmarind obtinerea veniturilor din munca inchei un contract de munca cu o unitate sau intreprindere. Urmarind publicarea unei carti sau a unei lucrari inchei un contract cu o editura, dorind achizitionarea unui bun, inchei un contract de vanzare – cumparare sau un contract de schimb. Încheind aceste contracte, intri in raporturi juridice cu alte persoane, supunandu-te, in ceea ce priveste comportamentul unor norme cuprinse in legi, decrete, hotarari sau alte izvoare ale dreptului. Dar, daca de cele mai multe ori oamenii intra in raporturi juridice pentru ca o doresc, fiindu-le

________________________________________________________________

1- Ion Craiovan, Teoria generala a dreptului, Editura Militara, Bucuresti, 1997, pagina 194

2 - Ibidem, pagina 195

necesare atigerii unor scopuri, alteori ei sunt obligati sa o faca, norma actionand ca un comandament asupra comportamentului lor. Asa de exemplu, dobandirea unui autoturism duce la nasterea unui raport cu organele financiare, legea reglementand imperativul platii unui impozit de catre fiecare proprietar de autoturism. De asemenea raportul juridic poate apare si independent de vointa subiectelor, ca rezultat al producerii unor fapte exterioare ce nu depind de vointa lor. Astfel, de exemplu, accidentarea unei persoane, prin fapta culpabila a alteia, ranirea ei in urma unui accident de circulatie determina aparitia unui raport juridic intre autorul accidentului si victima, raport care nu a fost dorit de nici una dintre cele doua persoane. Ba, mai mult, un raport nici nu poate fi prevazut sau avut in vedere de catre viitoarele subiecte, asa cum se intampla in cazul unor calamitati naturale, care determina decesul unor persoane si nasterea unor raporturi juridice intre succesorii acestora. Dar, indiferent ca sunt dorite sau nu, raporturile juridice, toate se caracterizeaza prin faptul ca, pentru nasterea lor trebuie intrunite anumite conditii sau premise.

SECTIUNEA 1

- NORMA SI FAPTELE JURIDICE -

Oamenii intra in raporturi juridice pentru ca urmaresc realizarea unor scopuri personale (satisfacerea unor interese, materiale sau de alta natura) sau a unor obligatii impuse de dispozitia normelor juridice. Uneori ei sunt determinati sa intre in asemenea raporturi ca rezultat al producerii unor fapte exterioare independente de vointa lor.

Nasterea unui raport juridic este precedata de existenta unor premise pe baza carora el se structureaza. Exista un raport de determinare intre acestea si raportul de drept. Acesta din urma este o consecinta a relatiilor dintre premise. În literatura de specialitate nu exista un punct de vedere unitar cu privire la terminologia si numarul acestor premise. Acestea se considera a fi in numar de trei: normele juridice, subiectele raportului juridic, faptele juridice sau sunt numite conditii ale nasterii raportului juridic. Majoritatea autorilor considera ca, deoarece oamenii sunt deja participanti la relatiile sociale, premisele speciale care particularizeaza raporturile sociale transformandu-le in raporturi juridice sunt norma juridica si faptele juridice.

A. NORMA JURIDICA

Normele de drept definesc domeniul comportarii posibile sau datorate, in cadrul unor raporturi sociale asupra carora statul are interesul sa actioneze intr-un anumit fel 3. Ele reprezinta premisa fundamentala a nasterii unui raport juridic. Într-adevar, fara norma de drept nu putem vorbi de raport juridic, norma de drept definind capacitatea subiectelor de drept si stabilind, deasemenea, categoriile de fapte juridice, ca si efectele lor. Norma juridica isi gaseste in raportul de drept principalul sau mijloc de realizare. Pentru acest motiv raportul juridic este caracterizat ca o norma juridica in actiune, care reprezinta principalul, dar nu si unicul mijloc de realizare a dreptului. Influenta dreptului

________________________________________________________________ 3 - Gh. Bobos, Teoria generala a dreptului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996 pagina 74

asupra relatiilor sociale nu poate fi redusa la o singura modalitate – crearea si desfasurarea raporturilor de drept – ea fiind mult mai complexa. În prezent marea majoritate a specialistilor sunt de parere ca exista norme juridice ce se realizeaza si in afara producerii unor raporturi juridice.

Normele la care se face referire in acest caz sunt cele cu caracter si continut prohibitiv4. Caracteristica acestor norme consta in faptul ca apara si influenteaza relatiile sociale prin metoda impunerii unor retineri de la savarsirea unor fapte ce pun in pericol ordinea de drept. Menirea acestor norme, sarcina lor fundamentala, nu este deci crearea de raporturi juridice, ci abtinerea de la savarsirea unor fapte ce ar putea sa lezeze drepturi si interese. Aparitia raportului juridic este, in acest caz, rezultatul nerespectarii normei, a incalcarii interdictiei. Legiuitorul a dorit sa vada aceasta norma realizata nu prin crearea raportului juridic constrangator ci prin respectarea conduitei prescrise, a abtinerii de la actiunile prohibite.

În dreptul penal si cel administrativ se au in vedere, deseori, doua categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict si raporturi juridice de conformare. Raportul juridic de conformare reprezinta adaptarea, de buna voie sau de teama pedepsei, a conduitei prescrise de norma de drept, iar raportul juridic de contrangere inseamna relatia in care se concretizeaza pedeapsa.

Credem ca nu se poate imbratisa acest punct de vedere cel putin din doua motive: (1) (de ordin principial) n-ar fi potrivit a introduce in raporturi penale pe toti cetatenii; (2) raportul juridic este o relatie concreta in care subiectii apar ca titulari de drepturi si obligatii determinate5. Imaginea unui raport juridic abstract, de conformare pare a fi chiar norma juridica. Se sterge, astfel, diferenta intre norma de drept si raportul juridic.

Fara crearea si desfasurarea nemijlocita a unor raporturi juridice se

realizeaza si norme de drept care reglementeaza asa – numitele drepturi