Pagina documente » Stiinte Economice » Reflectarea mediatica a fenomenului bancar

Despre lucrare

lucrare-licenta-reflectarea-mediatica-a-fenomenului-bancar
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-reflectarea-mediatica-a-fenomenului-bancar


Cuprins

Cuprins
* Argument
1. Sistemul bancar rominesc
1.1. Preizari conceptuale
1.2. Istoric al evolutiei sistemului bancar si al institutiilor de profil din Rominia
1.3. Sistemul bancar rominesc in prezent si perspective pe plan international
1.4. Obiective ale dezvoltarii sistemului bancar rominesc
2. Factori de risc la adresa stabilitatii sistemului bancar rominesc
2.1. Importanta gestionarii riscurilor bancare
2.2. Coruptia si crima organizata transfrontaliera
2.2.1. Coruptia si implicatiile globalizarii
2.2.2. Coruptia si crima organizata transfrontaliera
2.2.3. Perceptia asupra fenomenului de coruptie
2.2.4. Masuri de prevenire si combatere a fenomenului de coruptie
2.2.5. Reforma legislativa in domeniul combaterii coruptiei
2.3. Spalarea de bani
2.4. Privatizarea si restructurarea sectorului bancar rominesc
2.5. Credite neperformante
3. Situatiile de criza bancara
3.1. Criza bancara
3.1.1. Factorii determinanti ai crizelor bancare
3.1.2. Starea depozitelor bancare in situatii de criza
3.1.3. Indicatorii starilor de criza
3.2. Imaginea institutiei - Conceptul de imagine
3.3. Particularitatile imaginii serviciilor bancare
3.4. Gestionarea crizei
3.4.1. Identificarea etapelor in procesul de gestionare a crizei
3.4.2. Elaborarea obiectivelor procesului de gestionare a crizei
3.4.3.Stabilirea activitatilor principale
3.5. Gestioanarea crizelor bancare
4. Studiu de caz
* Concluzii
* Bibliografie
1
1

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Argument

În aceasta lucrare vom incerca sa argumentam rolul pe care il joaca in societatea romaneasca sistemul bancar, factorii de risc ce pot genera crize sistemice, modul de gestionare a acestora si nu in ultimul rand, modul in care sistemul bancar interactioneaza cu presa si in ce fel ar putea fi influentata activitatea bancara de catre relatia cu mass-media.

Romania nu este si nu se va afla in viitorul apropiat in fata vreunei amenintari majore, de tip militar clasic, la adresa securitatii nationale.

Se poate estima ca in perioada actuala riscurile la adresa securitatii sunt preponderent de natura nemilitara si mai ales interna, manifestandu-se in special in domeniile economic, social si ecologic.

Perpetuarea si conjugarea unor vulnerabilitati existente in aceste domenii pot afecta insa securitatea tarii, generand efecte interdependente, difuze, multidirectionale, care impun modalitati de prevenire si de actiune adecvate si flexibile. Neglijarea, amplificarea ori acumularea necontrolata a acestor vulnerabilitati poate sa creeze instabilitate si sa conduca la transformarea lor in riscuri la adresa securitatii.

Domeniul bancar este vizat si face, cu prioritate, interesul si obiectul activitatii grupurilor criminale – atat pe latura exercitarii atributiilor sale de finantare, in scopul asigurarii resurselor financiare necesare pe calea obtinerii de credite in conditii ilegale si a deturnarilor de fonduri – cat si in ceea ce priveste sistemul de decontari si plati care trebuie sa le permita reciclarea, respectiv spalarea banilor rezultati din activitatile ilegale derulate, prin reintroducerea lor in circuitele legale.

Pe acest fond, domeniul bancar face obiectul unor amenintari multiple, diversificate si cu amplitudine in crestere, care risca sa genereze dezechilibre economice majore si cu caracter generalizat dificil de atenuat, intrucat intervin pe fondul unei cresteri fragile a economiei romanesti.

Aceasta perspectiva pune in evidenta un adevar economic esential: rolul sectorului financiar are o importanta majora pentru toate tarile. Bancile sunt intermediarii economiilor si investitiilor, iar numai institutiile solide sunt capabile sa atraga depozite si sa le canalizeze, in mod profesionist, catre oportunitati productive. Eficienta sistemului bancar si a pietelor financiare reprezinta un factor determinant pentru cresterea durabila.

CAPITOLUL 1

Sistemul bancar romanesc

1.1. Precizari conceptuale

Pentru a explica sintagma “sistem bancar” voi incerca abordarea succesiva a notiunii de “banca”, respectiv “sistem bancar”, prin prisma sistemului bancar romanesc, ca element reprezentativ al unui domeniu bancar general, de factura democratica, admitand faptul ca sistemul bancar romanesc a trecut- chiar si practic - de faza de ambiguitate de la inceputul anilor 1990.

Banca reprezinta un agent economic cu scop lucrativ, specializat in mobilizarea resurselor banesti temporar disponibile, acordarea de credite, mijlocirea decontarilor fara numerar, emiterea instrumentelor de plata, plasarea, pastrarea si alte operatiuni cu titluri de valoare, servicii de consultanta si plasament pentru resursele banesti ale clientilor si a fondurilor proprii, selectionarea si sustinerea proiectelor de investitii etc. Pentru creditele acordate ele percep dobanzi, iar pentru celelalte servicii prestate clientilor, primesc comisioane. Pentru sumele atrase, in principal, la termen, ele insele platesc dobanzi. Forma moderna de organizare bancara a fost prefigurata de Banca din Amsterdam(1609) si apoi de Banca Angliei(1694) [1 Nita Dobrota (coordonator), ABC-ul economiei de piata moderne, Bucuresti, Casa de editura si presa “Viata Romaneasca”, 1991, p. 51. ].

Banca a incetat a mai fi o simpla intermediara intre unitatile economice nonbancare, ea devenind o institutie foarte dinaimca si cu impact major asupra intregii societati.

În epoca contemporana , locul si rolul bancilor in economie este strans legat de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii investitii , relatie hotaratoare in cresterea economica.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor pe doua cai : fie prin utilizarea propriilor economii , fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin banci , in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie .

În acest fel, se creeaza conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor , tot mai mari odata cu evolutia istorica , vehiculate de o larga retea de intermediari care au fost exclusiv , la inceput , si preponderent apoi , in structura sistemului bancar in formare , bancile comerciale sau de depozit .

Dupa domeniile si genurile de operatiuni, bancile se grupeaza in industriale, agricole, populare, de depozit, ipotecare, de emisiune(centrale). În ultimul timp, se tinde spre universalizare in activitatea bancara.

Ansamblul bancilor si al institutiilor asimilate lor dintr-o tara formeaza sistemul bancar si de credit, detasandu-se prin importanta, banca centrala. Cea mai generala grupare a bancilor consta in clasificarea lor in banci de emisiune si banci comerciale. La randul lor, bancile comerciale se impart in comerciale de depozit si comerciale ipotecare.

Banca de emisiune sau centrala defineste si promoveaza politica monetara a unei tari avand fata de guvern grade de autonomie diferite de la o tara la alta. Banca centrala are rolul de a asigura si regla cantitatea de bani in circulatie, de a stabili rata dobanzii in economie, de a preveni falimentele bancare, de a autoriza si supraveghea exercitarea functiei de operator bancar [2 Nita Dobrota, Dictionar de economie, Bucuresti, Editura Economica, 1999, p.430].

În pofida denumirii ei, aceasta nu este o banca in sensul strict al termenului. Banca de emisiune este preocupata mai ales de realizarea anumitor obiective, macroeconomice, obiective ce ii revin din mandatul national, atribuit acesteia de forul legislativ al tarii [3 Popescu, Candia, Lexicon bancar, Bucuresti, Editura Agora, 1997, p.345]. Banca de emisiune controleaza si influenteaza volumul de credite acordate de celelalte banci, functii indeplinite prin rezervele obligatorii pe care fiecare banca le pastreaza in conturi deschise la banca centrala. Politica de credit, volumul creditului care se acorda de catre banci trebuie supus unui control strict de catre banca de emisiune ca un mijloc penrtu a mentine puterea de cumparare a banilor si a stapani procesul inflational. Bancile de depozit indeplinesc functii active si functii pasive, folosindu-se de capitalurile proprii si de soldul dintre resursele atrase si cele imprumutate [4 Mayer, Thomas, Duezenberry, James, Miller, Robert, Banii, activitatea bancara si economia, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1993, p.247]. Ele primesc in depozit sumele clientilor lor si acorda imprumuturi celor care solicita si indeplinesc conditiile pentru a fi creditate.

Functiile bancilor comerciale se impletesc cu cele ale altor institutii financiare si companii de asigurari (banci mutualist-cooperatiste, de credit mutual agricol, banci populare etc.), activitatea oricarei banci fiind guvernata de principiul rationalitatii si al obtinerii profitului.

1.2. Istoric al evolutiei sistemului bancar si al institutiilor de profil din Romania

Perioada cu relevanta pentru descrierea starii actuale a sistemului bancar romanesc poate fi considerata perioada 1940-2003, fara a se trece cu vederea perioadele 1864-1880-1939.

De ce aceste repere? În anul 1864 se puneau bazele „Casei de Depuneri si Consemnatiuni” (CEC). Aceasta institutie, a avut un rol important pana la crearea in anul 1880 a Bancii Nationale a Romaniei, intrucat a fost principala banca de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. La 27 februarie 1880, guvernul I.C.Bratianu a depus in Camera proiectul unei banci nationale care trebuia sa ajute economia nationala mai mult decat oricare alta institutie. La 17 aprilie 1880, proiectul depus de ministrul de finante a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a Bancii Nationale a Romaniei, care urma sa-si inceapa activitatea la 1 iulie 1880. [5 Drecin, Mihai, Istorie Financiar- Bancara, Editura Economica, Bucuresti, 1998, p.67]

Sediul principal al bancii s-a stabilit la Bucuresti cu obligatia de a infiinta sucursale si agentii in principalele orase ale tarii, in special in fiecare capitala de judet. Conceputa dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei, infiintarea Bancii Natioanle a Romaniei a creat premisele pentru aparitia altor banci si pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc modern.

La 1 ianuarie 1901, Banca Nationala devine institutie cu caracter privat, statul iesind din asociatie. La sfarsitul secolului al XIX-lea a inceput sa se faca simtita o puternica centralizare a capitalului bancar din Romania. În aceasta perioada, unele case bancare sau asociatii bancare, aparute anterior, dar care in contextul nou nu dispuneau de suficient capital financiar, si-au schimbat statutul juridic sau au fuzionat cu alte institutii de acelasi gen.

În perioada primului razboi mondial, ca urmare a unei perioade de liniste relativa(neutralitatea Romaniei fata de conflictul la nivel mondial), activitatea bancara in Romania s-a intensificat, aparand totodata si noi oportunitati de comert cu toate partile implicate in conflict, cu beneficii reale pentru sistemul bancar. Anii de recesiune ce au urmat imediat razboiului au adus o incetinire dramatica a activitatii economice. Treptat tarile din Europa au inceput sa-si refaca economiile, fenomen verificabil si in Romania. Rezultatele s-au regasit si in domeniul bancar. Bancile au atras importante fonduri disponibile de pe piata si – prin intermediul creditelor acordate de Banca Nationala – au reusit sa ramburseze sumele in bani devalorizati.

Dupa primul razboi mondial, numarul bancilor din Romania a continuat sa creasca pana la criza economica din perioada 1929-1933, cand s-a inregistrat falimentul multor banci. Guvernul Romaniei din acea perioada, pentru a contracara efectele crizei economice, bancare si monetare, a intervenit prin implementarea unor politici specifice de conducere si control. Rezultatul acestor actiuni s-a concretizat in salvarea bancilor mari, dar, din cele 1204 banci existente in 1934, circa 600 au fost lichidate sau au fuzionat. [6 Marcu, Alexandru, Puia, Ion, Istorie Economica, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1980, p.56]

În anii ’40 sistemul bancar era dominat de 5 banci principale: Banca Romaneasca, Banca de credit Roman, Banca Comerciala Romana, Banca Comerciala Italiana si Romana si Societatea Bancara Romana. Aceste banci realizau peste 50% din totalitatea operatiunilor de pe piata bancara din Romania. [7 Drecin, Mihai, Istorie Financiar- Bancara, Editura Economica, Bucuresti, 1998, p.86, p.87, p.92

]

Pana in 1947 sistemul bancar romanesc cunoscuse o dezvoltare remarcabila. Bancile detineau resurse importante si functionau conform standardelor internationale; personalul bancar era format de specialisti pregatiti in conditii de concurenta si standarde profesionale foarte ridicate, reguli impuse de Banca Nationala.

Dupa 1947 sistemul bancar a fost restrans datorita trecerii la economia de comanda si intrarii Romaniei in zona de influenta politica si economica sovietica.

Manifestari ale unor profunde schimbari in plan politic, social, economic, dar si ale miscarii globale de liberalizare, mutatiile petrecute in fostele tari socialiste la sfarsitul anilor ’80 sunt caracterizate in principal de renuntarea la principiul planificarii si a controlului centralizat in favoarea principiului liberalismului economic.

Simpla proclamare a suveranitatii liberalismului nu este suficienta nici macar in plan ideologic, trecerea la economia de piata este conditionata de efectuarea unor profunde transformari ale structurilor economice, financiare si institutionale prin care sa se asigure formarea pietelor bunurilor si serviciilor a capitalului si a muncii concomitent cu punerea la punct a instrumentelor noi necesare aplicarii politicii macroeconomice.

Stabilirea directiilor de actiune in vederea trecerii la economia de piata presupune luarea in considerare a trasaturilor fundamentale ale acesteia:

a) primatul proprietatii private, individuale sau asociative asupra capitalului;

b) existenta unor structuri concurentiale ale pietelor bunurilor si serviciilor, capitalului si a muncii;

c) autonomie decizional functionala a agentilor economici si a institutiilor financiar-bancare;

d) existenta unor mecanisme institutionale de participare a salariatilor la decizii, la rezultatele financiare si la formarea capitalului in unitatile economice;

e) aplicarea unor politici de protectie sociala, transferul acestora de la nivelul societatilor comerciale catre institutiile specializate si abilitate sa le aplice;

f) stimularea interventiei statului in utilizarea metodelor bugetare, fiscale, monetare in general a metodelor indirecte de reglare economica; [8 Turliuc,Vasile, Moneda si credit, Iasi, Editura Universitatii Iasi, 1992, p.19]

Pentru a marca momentul de trecere la economia de piata, una din primele masuri a fost transformarea vechilor intreprinderi socialiste in societati comerciale si regii autonome precum si infiintarea de noi societati comerciale. S-au emis numeroase reglementari in domeniul preturilor si al fiscalitatii, muncii si protectiei sociale, toate acestea in ideea asigurarii unui cadru minim necesar procesului de reforma. Analizand tranzitia Romaniei la economia de piata Vasile Lazarescu mentiona ca: ”reforma trebuie sa se realizeze concomitent in sectorul real si cel financiar, asa cum ajustarile macroeconomice ar trebui sa se realizeze concomitent cu restructurarea microeconomiei”. De asemenea el mai sublinia ca “sectorul financiar-bancar trebuie sa fie cu un pas inaintea sectorului intreprinderilor pentru ca succesul restructurarilor acestora din urma este garantat de disciplina financiara si de buna functionare a sistemului bancar” [9 Lazarescu, Vasile, Bancile Comerciale in economia de piata din Romania, Bacau, Editura Agora , 1998, p.47].