Pagina documente » Drept » Regimul juridic al antantelor in dreptul comunitar si roman

Despre lucrare

lucrare-licenta-regimul-juridic-al-antantelor-in-dreptul-comunitar-si-roman
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-regimul-juridic-al-antantelor-in-dreptul-comunitar-si-roman


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I: iNTELEGERILE SAU ANTANTELE iN DREPTUL COMUNITAR
2
Sectiunea 1. Notiunea de antanta in dreptul comunitar
2
Sectiunea 2. Conditiile de aplicare a art.85 prg.1 devenit 81 prg.1
5
2.1. Autonomia participantilor la intelegere
7
2.2. Restrictia concurentei
10
Sectiunea 3. Validarea si nulitatea antantelor restrictive de concurenta
16
CAPITOLUL II: DISTRIBUTIA SELECTIVA iN DREPTUL CONCURENTEI
21
Sectiunea 1. Restrictii verticale de concurenta
21
Sectiunea 2. Aprecierea retelelor de distributie selectiva din perspectiva art.81 prg.1
22
Sectiunea 3. Clauze restrictive de concurenta in retelele de distributie selectiva
23
Sectiunea 4. Jurisprudenta in materia restrictiilor concurentei si a exceptiilor pe categorii
24
CAPITOLUL III: iNTELEGERILE SAU ANTANTELE iN DREPTUL ROMiNESC
39
Sectiunea 1. Reglementare legala
39
Sectiunea 2. Exceptarea antantelor
65
Sectiunea 4. Procedura notificarii
68
BIBLIOGRAFIE
72

Regimul juridic al antantelor in dreptul comunitar si romin
1

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Regimul juridic al antantelor in dreptul comunitar si roman?

CAPITOLUL I

ÎNTELEGERILE SAU ANTANTELE ÎN DREPTUL COMUNITAR

Sectiunea 1. Notiunea de „antanta” in dreptul comunitar

Art. 85 al Tratatului de la Roma [1 Acest articol a devenit art.81 in urma modificarilor introduse prin Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare la 1 mai 1999. Tratatul de la Roma a fost semnat la 25 martie 1957, presupunea in realitate doua tratate; Tratatul de stabilire a unei Comunitati Economice Europene si Tratatul Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM).

În art.3, tratatele hotarau, patru politici economice:

stabilirea unui tarif vamal comun;

o politica comerciala comuna fata de terti;

o politica comuna in domeniile agriculturii si transporturilor;

o politica comuna a concurentei.] se refera la ceea ce majoritatea autorilor si instantelor denumesc „antante”, chiar daca acest termen nu figureaza in textul reglementarii de mai sus, insa este utilizat in altele.

Doctrina juridica si jurisprudenta comunitara au adoptat acest termen in ideea de a exprima sintetic orice intelegere formala sau informala, realizata inclusiv prin alinierea constienta la anumite practici, prin care se urmareste sau care au ca efect afectarea concurentei. [2 Legea speciala romana in materie nr.21/1996, publicata in M.Of. nr. 88 din 30 aprilie 1996, modificata prin O.U.G. nr. 121 din 4 decembrie 2003, publicata in M.Of. nr.875 din 10 decembrie 2003, foloseste acest termen de „antanta” in cadrul art.2 alin.2: „Cand agentii economici, determinati conform alin. (1) lit. a), participa la o grupare realizata pe cale conventionala prin acord, intelegere, pact, protocol, contract si altele asemenea, fie ea explicita, publica ori oculta, secreta, dar fara personalitate juridica si indiferent de forma - antanta, coalitie, grup, bloc, federatie si altele asemenea, pentru actele si faptele prevazute la alin. (1), savarsite in cadrul participarii la o asemenea grupare, dispozitiile prezentei legi se aplica fiecarui agent economic, tinand seama de principiul proportionalitatii.”]

Definitia pe care o consider cea mai la indemana si care intruneste toate elementele este aceea de „..orice intelegere intervenita intre doua sau mai multe intreprinderi, in calitate de agenti economici, exprimata in scris – indiferent de forma, titlul ori natura actului sau a clauzei ce o contine – sau tacita, explicita sau implicita, publica sau oculta.” [3 A se vedea in acest sens: Octavian Manolache, „Regimul juridic al concurentei in dreptul comunitar”, Editura All, Bucuresti, 1997; Ion Turcu, „Teoria si practica dreptului comercial roman”, vol. Ii, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag.201; Emilia Mihai, „Dreptul concurentei. Drept comunitar si drept romanesc”, Editura Mirton, Timisoara, 2001, pag. 29]

Textul art.81, fost 85 in Tratatul de la Roma este in asa fel conceptul incat la baza lui sta temeiul interdictiei acordurilor restrictive de concurenta. Textul declara incompatibile cu piata comuna si interzise toate acordurile intre intreprinderi, toate deciziile asociatiilor de intreprinderi si toate practicile concertate care sunt susceptibile sa afecteze, sa restranga sau sa falsifice jocul concurentei in interiorul pietei comune. De asemenea, textul enumera exemplificativ categoria intelegerilor restrictive. Sanctiunile acestor interdictii nu sunt numai cu caracter administrativ, ci si civile, respectiv nulitatea edictata de art. 81 prg.2 din tratat. Prg.3 al aceluiasi articol prevede ca acele intelegeri restrictive de concurenta pot fi exceptate, rascumparate sau salvate in conditiile in care acestea satisfac in mod cumulativ urmatoarele conditii: promovarea progresului tehnic, avantaje pentru consumatori, neeliminarea concurentei, restrictii proportionate cu satisfacerea acestor obiective. Exceptarile sau scutirile pot fi individuale sau impuse, pe categorii de acorduri, pe baza de regulament al Comisiei.

Art.81 prg.1 este regula generala comunitara de concurenta, fiind cea mai aplicata si cea mai invocata. Antantele sunt intr-adevar extrem de numeroase si diverse, implicand mari grupuri industriale, cat si intreprinderi mici si mijlocii, insa nu orice intelegere cade obligatoriu sub incidenta art.81 prg.1. in cazul in care Comisia pe baza analizei pe care o intreprinde considera ca intelegerea nu poate intra sub incidenta art.81, ea poate lua o decizie de atestare negativa. Comisia mai poate sa emita o asa-zisa „scrisoare de clasare”, a carei valoare juridica este mai mica si care are rolul de a indica aprecierea Comisiei ca nu este oportun sau justificat sa intervina.

În cazul in care Comisia refuza sa emita o testare negativa, antanta va fi considerata ca fiind contrara dispozitiilor art.81, si, in cele din urma ilicita, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa fie si condamnata. Daca intreprinderile participante au notificat intelegerea in conditiile impuse prin reglementarile comisiei, existenta ei va putea fi salvata in baza art.81 prg.3, pe calea unei decizii individuale de inaplicabilitate a art.81 prg.1.

Un exemplu elocvent de antanta ilegala este cea a producatorilor de bere din Franta.

În 29 septembrie 2004 Comisia a luat o decizie impotriva celor doi producatori principali de bere din Franta, Brasseries Kronenbourg S.A. si Brasseries Heineken, datorita incheierii unui armistitiu in data de 12 martie 1996 intre acestea si companiile mama la acel moment, Groupe Danone, respectiv Heineken N.V.

Brasseries Kronenbourg S.A. este producatorul de bere principal de pe piata franceza din punctul de vedere al volumului vanzarilor. Prin intermediul sucursalei sale Kronenbourg Holding, anterior Elidis Holding, Brasseries Kronenbourg S.A. are o retea nationala de distributie en-gross care distribuie bere si alte bauturi, in special pe piata interna. Pana in iulie 2000 Brasseries Kronenbourg S.A. a fost detinuta in intregime de Danone, unul dintre liderii de pe piata internationala a produselor alimentare.

Brasseries Heineken, este cel de-al doilea producator ca marime pe piata franceza de bere. Brasseries Heineken este o sucursala detinuta in intregime de Heineken France. Aceasta controleaza de asemenea France Boissons S.A., ale carei sucursale distribuie bere si alte bauturi pe piata interna printr-o retea nationala de distributie en-gross.

Ca urmare a unei cereri de informatii trimisa de Comisia Europeana in cazul Interbrew + Alken Maes, Interbrew N.V. a informat Comisia ca anumite practici anticoncurentiale dintre Interbrew si Alken Maes de pe piata belgiana a berii au fost realizate pe baza unor practici similare dintre firmele Brasseries Kronenbourg S.A si Brasseries Heineken in Franta. Datorita acestui raspuns, pe 26 februarie 2000 Comisia a inceput o investigatie in conformitate cu art. 14 (3) din Regulamentul 17 la sediile firmelor Danone si Heineken France din Paris si la sediul Brasseries Kronenbourg S.A. din Strasbourg. in timpul investigatiei Interbrew a transmis Comisiei mai multe scrisori in legatura cu practicile anticoncurentiale de pe piata franceza a berii.

Pe 22 si 23 martie 2000, la cererea Comisiei, Autoritatea de concurenta olandeza a inceput o investigatie in conformitate cu prevederile art.14 (3) din Regulamentul 17 la sediul Heineken N.V. din Amsterdam.

Armistitiul se refera la achizitionarea companiilor de distributie de bere de catre parti si la stabilirea unui echilibru la nivelul retelelor integrate de distributie ale partilor incalcand astfel art. 81 din EC Treaty.

În particular, partile s-au inteles, in primul rand asupra inghetarii provizorii a achizitiilor, in al doilea rand asupra echilibrarii volumului total de bere distribuita prin reteaua fiecarei parti si in al treilea rand asupra echilibrarii volumului de bere gestionata de fiecare parte dar care va fi distribuita de cealalta parte.

Conform informatiilor Comisiei [4 Avand in vedere gravitatea si durata incalcarii legii, Comisia a stabilit urmatoarele amenzi :1.500.000 Euro pentru Brasseries Kronenbourg S.A. si Danone; Danone a mai fost sanctionata in anul 1984 pentru acorduri de impartire a pietei; 1.000.000 Euro pentru firma Brasseries Heineken.], armistitiul nu a fost implementat. În primul rand, este evident ca partile nu au respectat cerintele pe termen scurt, si anume aceea ca partile sa nu achizitioneze firmele de distributie en-gross ale celeilalte parti, asa cum s-a stabilit in cele doua liste, si sa nu achizitioneze firme de distributie en-gross care nu sunt trecute pe liste. În realitate, anumite firme de distributie en-gross alocate uneia dintre parti, au fost achizitionate de cealalta parte, si cele doua parti au continuat sa achizitioneze firme de distributie en-gross care nu se aflau pe liste.

În al doilea rand, cerintele pe termen lung ale intelegerii nu au fost niciodata puse in practica. În perioada 1996-2002 partile au avut tendinta ca in cadrul propriei retele de distributie sa inlocuiasca marcile de bere ale concurentilor cu propria marca de bere.

Sectiunea 2. Conditiile de aplicare a art.85 prg.1 devenit 81 prg.1

Înainte de a trece la analiza conditiilor de aplicare ale art.81 din Tratat este imperios necesar a trece in revista continutul acestui vast articol.

El face parte din capitolul I – Regulile concurentei, sectiunea 1 – Reguli aplicabile societatilor comerciale, al titlului VI (anterior titlul V) intitulat „Reguli comune privind concurenta, impozitarea si armonizarea legislatiei” al tratatului de la Amsterdam. [5 Tratatul de la Amsterdam semnat la 2 octombrie 1997 (intrat in vigoare la 1 mai 1999) este in realitate varianta simplificata a tratatelor anterioare, care infiintasera cele trei Comunitati Europene, tratate carora le-au fost aduse amendamente, pentru a fi adaptate la realitatile prezentului]

„1. Sunt considerate incompatibile cu piata comuna si sunt, prin urmare, interzise: acordurile intre societati, deciziile luate de asociatii ale societatilor si practicile concertate care pot afecta schimburile comerciale intre statele membre si care au ca obiect sau efect impiedicarea, limitarea sau distorsionarea concurentei pe piata comuna si, in special, cele care:

a. fixeaza, direct sau indirect, preturile de cumparare sau de vanzare sau alte conditii comerciale;

b. limiteaza sau controleaza productia, pietele, dezvoltarea tehnologica sau investitia;

c. partajeaza pietele si sursele de aprovizionare;

d. aplica conditii inegale la tranzactii de aceleasi fel incheiate cu terte parti, plasandu-le astfel pe o pozitie defavorabila din punct de vedere al concurentei;

e. conditioneaza incheierea contractelor de acceptare de catre celelalte parti contractante a unor obligatii suplimentare care, prin natura lor sau conform practicii comerciale, nu au legatura cu obiectul contractelor respective.

2. Acordurile sau deciziile interzise prin acest articol sunt nule de drept.

3. Dispozitiile de la alin.1 nu se aplica in cazul: acordului sau categoriei de acorduri intre societati comerciale; deciziei sau categoriei de decizii luata de asociatii societatilor comerciale, practicii concertate sau categoriei de practici concertate, care contribuie la cresterea productiei sau a distributiei produselor sau la promovarea progresului tehnologic sau economic, oferind totodata consumatorilor o parte echitabila din beneficiul realizat si care:

a. nu impun societatilor respective restrictii altele decat cele absolut indispensabile realizarii acestor obiective;

b. nu dau societatilor comerciale posibilitatea sa elimine concurenta pentru o parte substantiala din produsele avute in vedere.”

Aplicabilitatea textului este determinata de indeplinirea unor conditii generale si specifice.

În ceea ce priveste conditiile generale, art.81 prg.1 vizeaza comportamentul intreprinderilor. Astfel, calificarea participantilor constituie un pas important in demersul intreprins de Comisie. Notiunea de intreprindere nu este specifica acestui text, ea fiind comuna intregului drept al concurentei comunitare, mai ales in ceea ce priveste reglementarea pozitiei dominante si a concentrarilor de intreprinderi.

În privinta conditiilor specifice, art.81 prg.1 dispune ca, in primul rand o antanta trebuie sa exprime in primul rand un minim de coordonare ori concentrare intre doua sau mai multe intreprinderi. Coordonarea sau concentrarea pot sa imbrace cele mai diferite forme, criteriul de identificare a acesteia fiind constatarea unei pierderi constiente de autonomie. În al doilea rand, antanta nu este interzisa decat daca este realizata in scopul obtinerii unui anume efect asupra concurentei, ori daca produce un efect negativ, chiar daca acesta nu este urmarit in mod explicit; cu alte cuvinte, restrictia concurentei este o conditie de fond a aplicarii art.81 prg.1.

2.1. Autonomia participantilor la intelegere

Întrucat art. 81 par. 1 considera ca antanta legala doua sau mai multe „intreprinderi”, nu exista „antanta” decat daca partenerii sunt independenti. În legatura cu aceasta chestiune se poate discuta problema intermediarilor si cea a grupurilor de societati.

În privinta intermediarului, dreptul comunitar verifica daca, in fapt, acesta are o functie de „reprezentant” al unei intreprinderi, caz in care nu este o „intreprindere” distincta, sau daca el actioneaza pe cont propriu, in maniera autonoma.

Marele numar de intreprinderi care activeaza in Comunitate sub denumirea generica de agenti comerciali a dat nastere la dificultati serioase de calificare. Potrivit comunicarilor Comisiei, in principiu, interdictia prevazuta in art. 81 nu il priveste. Cand insa ei au calitatea de negociatori independenti, raporturile lor cu intreprinderea cu care lucreaza sunt supuse dispozitiile art.81 prg. 1.

În privinta grupurilor de societati, aprecierea raportului „mama-filiala” va depinde de stabilirea gradului de autonomie economica a filialei. Existenta personalitatilor juridice distincte ale mamei si ale filialei este insuficienta.

Pentru a se inlatura incidenta art. 81 prg. 1, este necesara indeplinirea cumulativa a doua conditii: