Pagina documente » Stiinte Economice » Regimul juridic al contractului de credit bancar

Despre lucrare

lucrare-licenta-regimul-juridic-al-contractului-de-credit-bancar
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-regimul-juridic-al-contractului-de-credit-bancar


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I : CONSIDERENTE PRELIMINARII
I.1 Notiunea creditului.
I.1.1 Istoric.
I.1.2 Notiunea, clasificarea si functiile creditelor.
I.1.3 Reglementarea legala a contractului de credit.
I.2 Situatia creditului si tranzitia la economia de piata in Rominia.
I.2.1 Sistemul bancar si creditul.
I.2.2 Finantarea economiei rominesti prin credite.
CAPITOLUL II : FORMA CONTRACTULUI DE CREDIT BANCAR
II.1 incheierea contractului de credit bancar.
II.1.1 Principii si reguli generale privind incheierea contractului de credit bancar.
II.1.2 Riscuri la incheierea contrctului de credit bancar.
II.2 Forma contractului de credit bancar.
II.3 Proba contractului de credit bancar.
II.4 incetarea contractului de credit bancar.
CAPITOLUL III : OBLIGATIILE PARTILOR iN CONTRACTUL DE CREDIT BANCAR
III.1 Obligatiile imprumutatului.
III.2 Obligatiile bancii.
CAPITOLUL IV : CATEGORII DE CREDITE BANCARE
IV.1 Contractul de credit bancar acordat persoanelor fizice.
IV.1.1 Principii si reguli de creditare a persoanelor fizice
IV.1.2 Conditii de creditare a persoanelor fizice
IV.1.3 Reguli si proceduri privind analiza si aprobarea creditelor
- informarea si analiza preliminara;
- documentatia de credite;
- intocmirea referatului de credite;
- avizarea si aprobarea creditului.
IV.1.4 Garantiile creditelor
IV.1.5 intocmirea , verificarea si semnarea contractelor de credit si garantie
IV.1.6 Deschiderea conturilor si efectuarea platilor
IV.1.7 Rambursarea creditelor
IV.1.8 Anexe
IV.2 Contractul de credit bancar acordat persoanelor juridice.
IV.2.1 Categorii de persoane juridice care pot beneficia de credite
IV.2.2 Deschiderea conturilor la banca; documentele necesare a se prezenta
bancii impreuna cu cererea de deschidere de cont
IV.2.3 Analiza economico-financiara a clientilor
IV.2.4 Aspecte nefinanciare privind clientii bancii
IV.3 Categorii de credite.
IV.1 Credite pentru consum
IV.2 Credite destinate finantarii comertului international
IV.3 Credite pentru constructii de locuinte
IV.4 Credite pentru facilitati de cont
IV.5 Credite pentru marfuri vindute cu plata in rate
IV.6 Credite pentru activitatea de leasing
IV.7 Credite pentru investitii in completarea surselor proprii, pe termen mediu si lung.
CAPITOLUL V : GARANTARE CREDITELOR BANCARE
V.1 Garantiile creditelor.
V.1.1 Garantiile guvernamentale si garantiile bancare
V.1.2 Depozitul bancar
V.1.3 Ipoteca
V.1.4 Gajul
V.1.5 Dreptul de gaj general
V.1.6 Fidejusiunea
V.1.7 Cesiunea de creanta
V.2 Lichidarea garntiilor.
V.3 Executarea silita.
V.3.1 Natura Juridica a popririi bancare

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

CONSIDERENTE PRELIMINARII

I.1 Notiunea creditului.

I.1.1 Istoric.

Notiunea de credit vine de la latinescul “creditum”care inseamna imprumut si reprezinta nu alceva decat acea relatie intre diferite persoane, grupuri sociale si state, in rezultatul transmiterii unei sume de bani sau unui obiect, pe o anumita perioada de timp cu conditia intoarcerii, de regula cu plata unei dobanzi.

Pe tot parcursul dezvoltarii, societatea tindea spre atingerea celei mai inalte si celei mai convenabile trepte de evolutie a relatiilor economice.

Dezvoltarea economiei si a sistemului bancar este imposibila fara existenta unei normale circulatii a banilor. Pe parcursul secolelor, in toate tarile se concepea si se dezvolta sistemul creditului si, in special, datorita acestui fapt, tarile acestea se dezvoltau mai intensiv.

a) Orientul antic.

Originea practicilor bancare se pierde in negura timpurilor.

În antichitate, templele erau nu numai locase de cult ci si locuri de adapostire a bogatiilor. Împrumutand aceste bogatii, preotii obtineau atat recunostinta, cat si un mic profit. În masura in care aceste temple depozitau si bunuri perisabile, cum sunt cerealele, singura modalitate de pastrare indelungata era tocmai imprumutul de consumatie. Avantajul era reciproc. Dovada sunt tablele de contabilitate descoperite de arheologi in Mesopotamia, sub ruinele templului Uruc. Pe aceste table din argila erau grevate pictograme reprezentand imaginea stilizata a obiectului pe care il simbolizau. Depunatorului ofrandei i se elibera drept chitanta tot o placuta de argila. Pe o alta caramida pastrata in templu se nota operatiunea efectuata. În fiecare saptamana, placile de argila erau clasate dupa natura ofrandei si totalurile se inregistrau pe tablele care reprezinta prototipul registrului intrarilor si la sfarsitul anului se intocmea o recapitulatie pe o tableta mai mare.

Pe de alta parte, proprietarii de terenuri si negustorii isi rotunjeau veniturile practicand imprumuturi cu dobanda. Codul Hammurabi prevedea ca toate contractele de imprumut trebuie sa fie vizate de functionarii regali iar mai tarziu Biblia, in cartea “Exodul” edicta porunca potrivit careia conationalii erau scutiti de dobanda.

b) Grecia antica.

Catre sec. VI i.e.n. fiecare oras comercial si fiecare sanctuar incepe sa emita moneda proprie. Zarafii incep si ei sa imprumute si pentru aceasta activitate cea mai mare atractie exercita Atena, oras comercial unde legile lui Solon liberalizau dobanzile.

În acelasi timp preotii din Delos si din alte temple faceau operatiuni de banca cu numerar sau cu bunuri, clientele fiind formata din tarani si alti cetateni. Fenomenul impovorarii cu datorii a populatiei a generat critici la adresa bancherilor, laici sau preoti. Aristotel in “Politica” contesta insusi principiul dobanzii.

În scopul de a combate camata si pentru a se sustrage influentei exercitate de Atena si Delos mai multe cetati grecesti au decis, incepand cu sec. IV sa constituie banci publice administrate sau controlate de functionari.

c) Roma antica.

Fiind un popor mai degraba de agricultori decat de comercianti, romanii nu s-au lasat atrasi de activitati bancare, preferand sa uzeze de forma de credit mutual fara dobanda. Cuceririle romane au stabilit contate intre Roma si popoarele mediteraneene si au reinviat curente de schimburi economice care au pus probleme concrete cum sunt schimbul de monede, ridicarea si transferal impozitelor, intretinera armatelor de companie. Astfel au aparut bancherii privati si bancile publice.

d) Evul Mediu Crestin.

Adeptii noii religii crestine se ridicau impotriva ideii de dobanda care sta la baza bancilor si a finantelor. Aceasta nu a impiedicat ca bancile sa cunoascaa o prosperitate continua in Bizant unde, in secolul VI Justinian codifica uzurile romane in domeniul bancar.

Schimbari profunde va cunoaste societatea medievala la sfarsitul secolului XI ca urmare a cuceririi nomade si a cruciadelor. Biserica crestina isi reafirma opozitia fata de practicarea dobanzii in Conciliul de la Latran (1179) si in cel de la Viena (1311), dar interdictia poate fi usor eludata cu ajutorul ideii de risc sau de prejudiciu: cel care acorda imprumutul isi asuma un risc sau pierde un castig posibil.

e) Bancherii renasterii.

Secolele XIV-XVI au fost marcate de importante evenimente istorice: sfarsitul razboiului de 100 de ani, inventarea tiparului, caderea Bizantului, descoperirea Americii, razboaiele religioase. Toate acestea au influentat si activitatea bancara, dar cel mai semnificativ fenomen in acest domeniu este reaparitia bancilor publice in Spania si Italia. În acel timp preotii franciscani din Italia creeaza reteaua cunoscuta sub denumirea “muntele de pietate”, asociatii de persoane care, animate de spirit caritabil se grupeaza sub egida municipalitatii pentru a imprumuta fara dobanda nevoiasilor. Treptat, asociatiile introduc si o mica dobanda, pentru a-si acoperii cheltuielile de functionare, apoi isi extind obiectul activitatii la colectarea depunerilor pentru a-si mari resursele si astfel se transforma si ele in veritabile banci publice.

f) Institutiile parabancare.

În secolul XIX bancile fiind rezervate claselor dominante, s-a evidentiat necesitatea de a se crea institutii bancare la indemana claseor populare. În acest scop vor fi constituite trei tipuri de institutii printre care si cooperativele de credit.

Cooperativele de credit sunt case de credit popular care isi formeaza retele teritoriale. Calitatea de membru se dobandeste prin cumpararea unui numar de parti sociale. Indiferent de numarul partilor sociale detinute, fiecare membru al cooperativei are dreptul la un singur vot in adunarea generala, dar fiecare raspunde pentru datoriile sociale in limita capitalului subscris.

I.1.2 Notiunea, clasificarea si functiile creditelor.

Aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii raporturilor marfa-bani si cunoscand in evolutia sa numeroase forme, creditul joaca astazi un rol esential in orice economie moderna.

Creditul, in general, reprezinta simbolul unei valori monetare viitoare.