Pagina documente » Drept » Reglementari internationale prinvind drepturile femeii

Cuprins

lucrare-licenta-reglementari-internationale-prinvind-drepturile-femeii
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-reglementari-internationale-prinvind-drepturile-femeii


Extras din document

Alte date

?

Capitolul I

Scurt istoric

Femeilor, care reprezinta mai mult de jumatate din populatia Terrei, li s-a rezervat dintotdeauna, si in anumite zone mai continua sa li se rezerve, un rol minor, periferic, deseori fiind supuse unui tratament discriminatoriu sau umilitor. Femeia a fost supusa la un regim de sclavie si vanduta ca o marfa, a fost, si din pacate mai este supusa la prostitutie sau expusa in publicatii obscene si este tinuta intr-o situatie de inegalitate fata de barbat. Fiind victima vulnerabila in conflictele armate, in numeroase zone ale globului ea este lipsita de elementare drepturi politice.

1Sectiunea I. Pe plan intern

Prima etapa in procesul de emancipare a femeii are loc odata cu miscarea pasoptista, cand Nicolae Balcescu isi exprima speranta ca emanciparea femeii va deschide calea unei civilizatii noi, iar C.A. Rosetti condamna pe cei care ocupandu-se de politica, nu zic nici un cuvant pentru cealalta jumatate a omenirii, pentru femei, pentru revolutia familiei [1 Egalitate de sanse, I. M. Zlatescu, I.R.D.O., 2000, pag.23]. Ion Ghica, Gheorghe Baritiu, I. N. Radulescu si multe alte personalitati cereau prin presa, discursuri si brosuri, invatamant egal pentru fii si ficele tarii.

Principiul egalitatii a fost inscris in programele revolutiei romane de la 1848, revolutie aparata cu un curaj si o energie exemplara de catre Ana Ipatescu, sub forma invatamantului egal si paralel pentru amandoua sexele.

Ministerul Instructiunii Publice din acel timp a initiat punerea in aplicare a acestor prevederi pragmatice, iar Locotenenta Domneasca a aprobat fondurile pentru infiintarea a 5 scoli in Bucuresti si 12 in judete.

Femeilor le erau inaccesibile cele mai multe profesii moderne. Dependenta economica fata de barbat era agravata de inegalitatea civila si lipsa drepturilor politice. Acest statut de inferioritate al femeii greva si viata de familie, unde vointa sotului era lege.

Împotriva vechilor randuieli si mentalitati adanc inradacinate se contureaza in perioada pasoptista si se dezvolta, cu precadere dupa Unirea Principatelor din 1859, miscarea feminista.

Urmand calea deschisa inca din 1841 de Izabela Fasdro prin Asociatia feminina cetateneasca (Arad), Maria Nicolau constituia la Brasov in 1950 “Reuniunea femeilor romane”.

Pentru intaia data in istoria Romaniei, problema introducerii dreptului de vot al femeii s-a pus odata cu alcatuirea primei Constitutii (1866) a statului Roman modern, intemeiat prin unirea celor doua Principate Romane, in ianuarie 1859.

“Liga femeii romane” a militat inca de la infiintarea sa, in 1866 pentru dobandirea drepturilor necesare femeii in viata economica si politica a tarii. Au urmat o serie de petitii si memorii care au dus la depunerea din initiativa parlamentara a unui proiect de lege prin care sa se acorde femeilor drepturi civile si politice integrale.

Prin revista “Dreptul” din 1866 I. Gradisteanu cere prin articolul “Femeia dinaintea legii”, pe langa drepturi civile egale cu ale barbatului, exercitarea de profesiuni libere.

Prin codul civil adoptat in 1864, femeia dobandea dreptul de a se angaja intr-o activitate si de a dispune de salariul sau, cu conditia autorizatiei maritale. Noul Cod de comert din 1887 recunostea femeilor dreptul de a incheia acte de comert, chiar daca sotii nu le-ar fi acordat autorizatia impusa de Codul Civil.

Între 1880 si 1884, 11 studente urmau cursurile Facultatii de Medicina in Franta. Între acestea era si Maria Cutarida care avea sa devina prima femeie doctor din Romania. În 1890 si 1896 Hermina Walch si Eliza Botez obtineau primele doctoratul in medicina in tara, iar pana la sfarsitul secolului li se alaturau inca noua femei [2 Egalitate de sanse, I. M. Zlatescu, I.R.D.O., 2000, pag.25].

Desi Legea avocatilor din 1864, modificata in 1884, nu continea nici o dispozitie prin care sa se faca distinctie intre femei si barbati in privinta exercitarii profesiei de avocat, femeile, fiind lipsite de plenitudinea drepturilor civile, au fost admise in aceasta profesie mult mai tarziu. Astfel, in 1913 Ella Negruzzi obtinea titlul de avocat stagiar in Baroul din Iasi, dreptul de exercitare efectiva a profesiei fiindu-i acordat dupa trecerea a sapte ani.

Prin Legea de organizare judecatoreasca din 25 iunie 1924 se da dreptul ca pe langa Tribunalele de minori sa functioneze ca asesor cate o femeie, cu conditia varstei de cel putin 30 de ani, a studiilor juridice sau a unei experiente de minimum doi ani in societati de caritate.

În statutul societatii “Emanciparea femeii” erau inscrise obiective ca: eliminarea din legislatie a restrictiilor civile, masuri pentru asigurarea indemnizatiei economice, recunoasterea principiului “la munca egala cu barbatul salariu egal”, egalitatea femeii cu barbatul pe plan economic si politic.

În 1912 Eugenia Reuss Ianculescu editeaza revista lunara “Drepturile femeii”, careia i se adauga, in curand, prin grija societatii Unirea culturala a femeii romane, “Revista noastra” si “Unirea femeilor romane” a asociatiei educatoarelor (Unirea femeilor educatoare romane).

Un moment important il marcheaza constituirea in 1921 a “Consiliului National al Femeilor Romane” ca federatie a tuturor uniunilor si asociatiilor de femei din tara. La 5 aprilie 1921 s-a adoptat “Legea contractelor de munca” prin care femeilor li se recunostea dreptul de a incheia contracte de munca fara autorizatie maritala.

Constitutia Romaniei din 1923 prevedea ca “legi speciale, votate cu majoritatea de doua treimi vor determina conditiunile sub care femeile pot avea exercitiul drepturilor politice, iar drepturile civile ale femeii se vor stabili pe baza deplinei egalitati ale celor doua sexe”.

Parlamentul Romaniei a dat o solutie partiala acestei cerinte. Legea din 13 iunie 1925 privind unificarea administrativa a permis cooptarea a doua pana la sapte femei in consiliile orasenesti, iar articolul 375 din Legea pentru organizarea administratiei locale din 29 iunie 1929 acorda dreptul de sufragiu unor categorii de femei. Aceasta dispozitie a fost pastrata si de Legea administrativa din 27 martie 1936. Regulamentul de aplicare a acestei legi din 18 februarie 1937 prevede printre altele ca in consiliile judetene membrii acestora pot fi alesi fara deosebire de sex si de varsta.

Începand cu alegerile din toamna anului 1946 femeile au beneficiat de dreptul de a alege si de a fi alese in Parlament.

Legea electorala din 1946 recunostea femeilor drepturile electorale iar Constitutia din 1949 proclama egalitatea cu barbatii pe plan economic, social, politic, civil si cultural.

Prin Codul familiei din 1954 se consacra egalitatea intre soti, regimul comunitatii de bunuri dobandite in timpul casatoriei (art. 35) precum si dreptul de a avea bunuri individuale, de care sa dispuna din proprie vointa. În 1950, cu un an inaintea adoptarii Conventiei nr. 100 a Organizatiei Internationale a Muncii, Codul Muncii stipula remuneratia egala a mainii de lucru feminine si masculine la munca egala.

Începand cu 1 noiembrie 1972 se acorda ajutoare banesti mamelor cu mai multi copii: 200 de lei pentru mamele cu 8 sau 9 copii si 300 de lei celor care au 10 sau mai multi copii.

La determinarea numarului de copii se iau in considerare, cu conditia de a se afla sub ingrijirea mamei: copii pana la 18 ani sau, in cazul continuarii studiilor, pana la 25 ani si incapabilii de munca, indiferent de varsta. Ajutorul se acorda mamelor, indiferent daca sunt sau nu salariate, cooperatoare, pensionare sau realizau venituri din alte surse.

Codul Muncii, adoptat prin Legea nr. 10 din 1972, prevedea: “Titlul de onoare “Mama eroina” si Ordinul “Mama eroina” se acorda mamelor care au nascut si crescut 10 sau mai multi copii. Mamele eroine se bucura de avantajele si privilegiile stabilite pentru cei decorati cu ordinele Republicii Socialiste Romania.

Ordinul “Gloria materna” are trei clase si se acorda:

? clasa I – mamelor care au nascut si crescut 9 copii;

? clasa a II-a – mamelor care au nascut si crescut 8 copii;

? clasa a III-a – mamelor care au nascut si crescut 7 copii;

“Medalia maternitatii” are doua clase si se acorda:

? clasa I – mamelor care au nascut si crescut 6 copii;

? clasa a II-a – mamelor care au nascut si crescut 5 copii.”

Conform Codului muncii adoptat prin Legea nr. 10 din 1972 si modificat prin Decretul – lege nr. 4 din 1990 in Romania se acorda o mare pretuire muncii feminine, asigurandu-i-se dreptul de a ocupa orice functie sau loc de munca, in raport cu pregatirea si capacitatea ei, creandu-se totodata conditii pentru salarizarea muncii pe care o presteaza, se aplica principiul “la munca egala cu barbatul, salariu egal”. De asemenea, femeile incadrate in munca beneficiaza de masuri speciale de ocrotire a sanatatii si de conditii necesare ingrijirii si educarii copiilor. Gravidele si cele care alapteaza nu pot fi folosite in locuri de munca cu conditii vatamatoare, grele sau periculoase ori contraindicate medical si nu pot fi chemate la efectuarea de ore suplimentare, iar daca sunt incadrate in astfel de locuri vor fi trecute in alte locuri de munca, fara ca prin acesta sa li se scada salariul. Munca femeilor in timpul noptii in unitati este admisa numai in anumite conditii restrictive, expres stabilite de lege.

Legislatia in domeniul asigurarilor sociale si pensiilor prevede pentru femei o serie de drepturi specifice, intre care indemnizatii pentru concediu de maternitate care se acorda tuturor mamelor salariate, indiferent de sectorul in care lucreaza si indemnizatii de concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in primii ani de viata. Femeile pot fi pensionate cu o reducere de varsta si de vechime in munca de 5 ani in raport cu barbatii. Femeile cu o vechime in munca de 25 de ani, care au nascut cel putin 3 copii si i-au crescut pana la varsta de 10 ani pot cere pensionarea inaintea varstei prevazute de lege: cu un an pentru 3 copii, cu doi ani pentru 4 copii, cu trei ani pentru mai multi copii. Acele perioade in care o femeie a fost incadrata cu program redus pentru ingrijirea copilului prescolar se iau in considerare la stabilirea vechimii in munca pentru pensionare ca timp integral lucrat.

Dupa decembrie 1989 in procesul innoirii si revizuirii cadrului juridic, legiuitorul a avut permanent in vedere principiile si standardele internationale, incorporandu-le implicit si explicit in legislatie, incepand cu Legea fundamentala care trateaza femeia ca cetatean egal in drepturi cu barbatul, si nu ca o categorie inferioara. Astfel, potrivit art. 4 al Constitutiei Romaniei adoptata la 8 decembrie 1991 “Romania este patria comuna a tuturor cetatenilor sai fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de origine, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala”.

Nondiscriminarea, inclusiv dupa criteriul sexului, reiese de asemenea cu claritate din prevederile referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, dreptul de a alege si de a fi ales, dreptul la invatatura [3 Articolele 32,34 si 35

].

Consacrarea dreptului neingradit la munca este insotit de alte prevederi care indica o preocupare pentru garantarea efectiva a nondiscriminarii, prin salariu egal la munca egala si masuri de protectie sociala a muncii, de securitate si igiena a muncii, cu specificatii pentru femei (art. 38), corespunzator unor drepturi economice si sociale de respectarea carora depinde efectivitatea altor drepturi.

Prevazand o garantie in plus a recunoasterii si respectarii drepturilor omului, inclusiv ale femeii, articolul 20 stipuleaza ca dispozitiile constitutionale privitoare la drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu Pactele din 1966 referitoare la drepturile economice, sociale si culturale si la drepturile civile si politice si celelalte tratate la care Romania este parte, iar in caz de neconcordanta cu legislatia interna, reglementarile internationale sunt cele care au intaietate.

Principiul egalitatii intre sexe se regaseste in mod expres si in alte reglementari interne: Legea nr. 92 din 1992 ce consacra egalitatea in fata justitiei si Codul familiei ramas in vigoare cu unele modificari cuprinzand unele dispozitii explicite privind egalitatea intre sexe in planul relatiilor intre soti, personale sau patrimoniale si in exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti.

În domeniul legislatiei muncii si al protectiei sociale se remarca faptul ca pe langa recunoasterea principiului egalitatii s-a gasit necesara inscrierea unor reglementari cu referiri directe, speciale si specifice la drepturile femeii, inspirate de preocuparea pentru o protectie adecvata conditiei lor.

Cel mai recent act normativ cu privire la femei a fost adoptat de Parlamentul Romaniei la data de 8 mai 2002. Legea privind egalitatea de sanse intre femei si barbati prevede reglementari cu privire la:

? egalitate de sanse si tratament intre femei si barbati in domeniul muncii (capitolul al II-lea);

? egalitate de sanse si tratament in ceea ce priveste accesul la educatie, la sanatate, la cultura si la informare (capitolul al III-lea);

? egalitate de sanse si tratament intre femei si barbati in ceea ce priveste participarea la luarea deciziei (capitolul al IV-lea);

? solutionarea sesizarilor, reclamatiilor si plangerilor privind discriminarea dupa criteriul de sex (capitolul al VI-lea).