Pagina documente » Drept » Relatii comunitare externe

Despre lucrare

lucrare-licenta-relatii-comunitare-externe
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-relatii-comunitare-externe


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1
CAPITOLUL 2
CAPITOLUL 3
CAPITOLUL 4
CAPITOLUL 5
1. Natura juridica a Comunitatii Europene
1.1. 1.1. Comunitatea Europeana - subiect al Dreptului International Public
1.2. 1.2. Capacitatea comunitatii europene in domeniul relatiilor externe
2. 2. Relatiile externe ale comunitatii europene
2.1. 2.1. Politica externa si de securitate a uniunii europene
2.2. 2.2. Relatiile externe ale celor trei comunitati europene, incheierea de acorduri
2.3. 2.3. Relatiile cu organizatiile internationale si cu tarile terte
2.4. 2.4. Regimul acordurilor internationale incheiate de statele membre cu statele terte
2.5. 2.5. Politica comerciala comuna
2.5.1. 2.5.1. Principiile politicii comerciale comune si competenta comunitatii europene
2.5.2. 2.5.2. Regimul importurilor si exporturilor
2.5.3. 2.5.3. Regimul de protectie contra practicilor comerciale neloiale
2.5.4. 2.5.4. Obstacole la comert
2.5.5. 2.5.5. Contrafacerea
2.5.6. 2.5.6. Acordurile comunitatii in materie comerciala
3. 3.Acordul european de asociere a Rominiei la comunitatea europeana si statutul de membru ale acestora
3.1. 3.1. Acordurile de asociere
3.2. 3.2. Natura juridica a acordului european
3.3. 3.3. Caracteristicile si dimensiunea politica a acordului european
3.4. 3.4. Continutul acordului european
4. Realitati si perspective ale integrarii Rominiei in uniunea europeana
5. Concluzii

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

1. NATURA JURIDIC? A COMUNIT?TII EUROPENE

1.1.Comunitatea europeana subiect al dreptului international public

Raportul juridic international, este raportul dintre doua sau mai multe subiecte de drept international care da nastere la drepturi si obligatii reciproce pentru ele si este reglementat de normele acestui drept.

El apare ca termen necesar pentru manifestarea calitatii de subiect de drept international al statelor sau al altor entitati sociale din cadrul comunitatii internationale [1 Veyi Ludovic Takacs, cu privire la raporturile juridice ale organizatiilor internationale guvernamentale, Revista romana de drept nr. 58-59].

Ca subiect al raportului juridic international, apare in conditiile actuale de dezvoltare a realitatilor internationale anumite bunuri patrimoniale si nepatrimoniale, precum si interesele statelor inseparabil legate de aceste bunuri, caracteristica esentiala a acestor bunuri, este ca ele nu pot fi obtinute decat prin actiunea comuna a mai multor state.

Raporturile juridice internationale sunt create, modificate sau stranse prin tratatele internationale incheiate de catre subiectele dreptului international public.

În anumite conditii si in mod exceptional poate fi obiect al raportului juridic international si teritoriul cand intre state se pune chestiunea ratificarii frontierelor lor.

În doctrina dreptului international exista diferite opinii referitoare la obiectul juridic international.

Unii considera ca obiect al acestui raport actiunea sau abstentiunea subiectelor [2 Fokojeunikov, Dreptul international, Editura Stiintifica Bucuresti, 1959, pag.8.].

Obiectul acestui raport juridic international este mentinerea pacii si relatiile dintre partile contractante si in legatura cu acest obiect, statele semnatare ale tratatului isi asuma obligatiile decurgand din principiul neagresiunii care reglementeaza acest raport.

Normele dreptului international sunt create de catre state si alte subiecte ale sale si ele aplica acestor creatori, in prezent un organ legislativ central asemenea organelor legislative din viata interna a statelor.

Norma de drept international se deosebeste de norma de drept intern prin trasaturi care decurg din specificul dreptului international.

Normele dreptului international exprima vointa nu a unui singur stat, ci a mai multor state, putand avea, cand suntem in prezenta unor state de tip diferit un continut de clasa complex.

Normele de drept international iau nastere prin acordul de vointa dintre subiectele acestui drept, acord exprimat in tratate si cutuma, daca ele, la fel ca si normele dreptului intern, sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin constrangere de stat, formele de exercitare a acestuia difera, ca urmare a inexistentei unui aparat sanctionator centralizat.

Normele dreptului international constituie ca orice norma juridica in general, o regula de conduita obligatorie, stabilind drepturile si obligatiile

participantilor la categoria de relatii pe care le reglementeaza si devin astfel raporturi juridice.

Normele dreptului intern au in plus un caracter general si impersonal, elemente pe care nu le gasim in normele dreptului international,

intr-adevar in dreptul international intalnim norme situate pe diferite trepte si anume normele generale si normele particulare ori locale, cele dintai sunt create prin acorduri de vointa al statelor, celelalte prin acorduri de vointa bilaterale ori ale unui grup restrans de state, in ambele ipoteze daca ne aflam in prezenta unor reguli de conduita obligatorii reglementand comportarea ulterior a statelor acestora au caracter de norma juridica indiferent de gradul lor de generalitate.

Norma de drept international se caracterizeaza astfel prin urmatoarele trasaturi:

- este o regula de conduita obligatorie pentru subiectele dreptului international stabilind drepturile si obligatiile lor;

- are un anumit grad de generalitate;

- se formeaza prin acordul de vointa al subiectelor dreptului international, ca regula conventionala sau cutumiara;

- este susceptibila sa fie adusa la indeplinire prin constrangerea individuala sau colectiva a statelor.

Existenta unor norme imperative in dreptul international a fost consacrata in Conventia de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor care in articolul nr.53 si 64 a statuat nulitatea tratatelor in conflict cu asemenea norme.

Este de retinut definitia data de conventia normei juridice imperative “in intelesul prezentei conventiei, o norma imperativa a dreptului international general este o norma acceptata si recunoscuta de comunitatea internationala a statelor in ansamblu sau ca o norma de la care nu este permisa nici o derogare si care nu poate fi modificata decat printr-o noua norma a dreptului international general avand aceleasi caractere”.

Comisia de drept international in cursul pregatirii proiectelor de articole asupra dreptului tratatelor, cat si doctrina juridica contemporana.

Interesul acordat acestei probleme este legitim, deoarece accentuarea importantei si extinderii lui corespunde stadiului de dezvoltare a dreptului international in epoca contemporana, ca un drept destinat sa apere pacea si libertatea popoarelor diferentiindu-l calitativ de dreptul international al epocilor istorice anterioare care admitea agresiunea si colonialismul.

În doctrina contemporana prevaleaza opinia care subliniaza prezenta normelor imperative in dreptul international, un numar mai redus de autori exprimand rezerve sub aspectul posibilitatii de identificare si aplicare a acestor norme, ori respingand existenta lor [3 vezi Ion Diaconu, „Opere citite” pag 67-72-pentru discutiile doctrinare.].

a) Conceptul de jus congens in dreptul international, existenta unui jus congens in dreptul international este consecinta fireasca a faptului ca orice ordine juridica interna sau internationala, cuprinde in mod necesar norme avand acest caracter, are un caracter general propriu oricarei ramuri a dreptului.

in dreptul intern conceptul de jus congens este strans legat de notiunea de ordine publica, cu care insa nu se confunda.

Normele imperative au fost definite in literatura juridica privind dreptul in general sau diverse ramuri ale lui ca norma susceptibile de abatere ori derogare, in opozitie cu normele supletive care permit destinatarilor sa hotarasca conduita ce se vor urma, iar daca nu se foloseste de aceasta permisiune se aplica dispozitia legii [4 Vezi I. Demeter, I. Ceterchi, „Introducere in studiul dreptului” pag. 135, Editura stiintifica 1962] .

b) Criterii pentru stabilirea caracterului de norma de drept international.

Una din problemele care provoaca dificultati si controverse este identificarea normelor lui in dreptul international in scopul inventarierii lor.

Potrivit criteriului referitor la obiectul normei, se considera ca norme ale lui jus congens - dupa cum am vazut - cele legate de notiunea de ordine publica si de bunele moravuri, ca si alte categorii de norme, ca de exemplu, cele ce privesc protectia persoanei.

Avand in vedere scopul lucrarilor sale, se poate socoti ca solutia la care s-a oprit comisia si care a fost acceptata la Conferinta de la Viena din 1969 este justificata.

Criteriile elaborate ar putea fi impartite in doua mari categorii:

1. Criterii privind obiectul normei, avand un caracter general teoretic si care pot fi aplicate atat normelor conventionale, cat si celor cutumiare.

2. Criterii cu caracter tehnic care se intemeiaza fie pe analiza clauzelor unor tratate multilaterale, fie pe anumite aspecte de ordin procedural, aceste criterii se pot folosi indeosebi pentru normele conventionale.

În literatura juridica romaneasca a fost formulata opinia intemeiata pe definitia data normelor imperative in conventia de la Viena, ca nu exista un criteriu material pornind de la continutul normei care sa permita sa se distinga apriori normelor imperative de cele supletive de drept international.