Pagina documente » Recente » Relatiile matrimoniale dintre soti in materia dreptului proprietatii intelectuale

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
Introducere 2
Capitolul 1: Regimurile matrimoniale 4
Capitolul 1: Regimurile matrimoniale 4
1.1. Evolu?ia legisla?iei referitoare la regimul juridic aplicabil comunit??ii de bunuri ?ncep?nd din 1864 p?n? ?n prezent 4
1.2. Explicarea regimurilor matrimoniale 7
1.3. Caracteristicile regimului matrimonial ?n dreptul rom?n actual 14
Capitolul 2: Proprietatea intelectuala 20
2.1. Continutul si ramurile proprietatii intelectuale 21
2.1.1. Drepturile de autor 21
2.1.2. Drepturi morale si drepturi patrimoniale 23
2.1.3. Proprietatea industriala ? obiecte 24
2.1.3.1. Brevete de inventie 24
2.1.3.2. Marcile 25
2.1.3.3. Desene si modele 30
2.1.3.4. Topografii de circuite integrate 33
2.1.3.5. Modele de utilitate 34
2.2. Reglementare in legislatia interna a dreptului proprietatii intelectuale 34
Capitolul 3: Drepturile de proprietate intelectuala si regimurile matrimoniale 36
3.1. Drepturile de proprietate intelectuala supuse regimului matrimonial 36
3.2. Comunitatea de bunuri a so?ilor 38
3.3. Operatiuni cu drepturi de proprietate intelectuala si regimul lor 49
3.3.1. Dobandirea drepturilor de proprietate intelectuala de catre soti 49
3.3.2. Opera?iuni cu drepturi de proprietate intelectual? ?n timpul convie?uirii 51
3.3.3. Drepturile de proprietate intelectuala la incetarea regimurilor matrimoniale 55
Concluzii 61
Bibliografie 63

EXTRAS DIN DOCUMENT

Regimul matrimonial desemneaza statutul patrimonial al sotilor. El nu acopera insa totalitatea raporturilor patrimoniale dintre soti, sau dintre soti si terti, precum obligatia de intretinere, liberalitatile, drepturile succesorale, ci doar acele raporturi patrimoniale care isi au izvorul direct in casatorie.

În prezent, regimul matrimonial legal al comunitatii de bunuri este reglementat de Codul familiei.

Noul Cod civil (Legea nr. 287 din 17 iulie 2009) reglementeaza relatiile de familie in Cartea a II-a intitulata „ Despre familie" (art. 258-534).

Regimurile matrimoniale suntt reglementate in Titlul II „Casatoria", Capitolul VI „Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor", art. 312-372.

În esenta, noul Cod civil propune revenirea la principiul libertatii conventiilor matrimoniale.

Regimul comunitatii de bunuri, cu unele modificari, ramane regimul legal, dar va avea un caracter flexibil, urmand a fi aplicabil doar in cazurile in care partile nu au optat pentru un alt regim matrimonial prin conventie matrimoniala.

Se propun ca alternative la regimul comunitatii legale de bunuri doua regimuri matrimoniale conventionale: regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale (mai larga sau mai restransa decat cea legala).

In ceea ce priveste regimul matrimonial al drepturilor de proprietate intelectuala, analiza noastra pleaca de la prevederile art. 340 N. c. civ, potrivit caruia: „Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecaruia dintre soti:

(…) d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si asupra semnelor distinctive pe care le-a inregistrat;

e) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri;”

Totodata, precizam faptul ca categoria de “bunuri” prevazute la lit.d, se distinge de cea prevazuta la lit. e), dar si de bunurile la care se refera art. 341, respectiv veniturile cuvenite in temeiul unui drept de proprietate intelectuala, acestea din urma fiind calificate expres de legiuitor drept bunuri comune. Lit. d) are in vedere drepturile patrimoniale de autor, astfel cum acestea sunt prevazute de art. 12-13 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare [1 Potrivit art. 12, „Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.”, in vreme ce art. 13 vizeaza urmatoarele categorii de drepturi patrimoniale: a) reproducerea operei; b) distribuirea operei; c) importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate, cu consimtamantul autorului, dupa opera; d) inchirierea operei; e) imprumutul operei; f) comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre public; g) radiodifuzarea operei; h) retransmiterea prin cablu a operei; i) realizarea de opere derivate.].

Prin urmare, desi aceste drepturi patrimoniale sunt bunuri proprii, veniturile incasate din exploatarea operei sunt bunuri comune, urmand regimul asemanator salariului.

Capitolul 1: Regimurile matrimoniale

1.1. Evolutia legislatiei referitoare la regimul juridic aplicabil comunitatii de bunuri incepand din 1864 pana in prezent

Reglementarea raporturilor patrimoniale a fost realizata pentru prima data in codul civil de la 1864. Evolutia acestor raporturi a dus inevitabil la schimbarea reglementarilor si actualizarea acestora cu realitatea sociala existenta.

Astfel in 1864 aparitia codului civil a consacrat si statuat in art.1283 regimul separatiei de bunuri, care se aplica numai atunci cand sotii nu au inteles prin conventie patrimoniala, sa se supuna unui alt regim. Astfel regimul de drept comun era considerat cel al separatiei de bunuri, fiecare dintre soti pastrand un drept exclusiv de administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor sale, cu obligatia, insa, de a contribui la cheltuielile casniciei. Barbatul era obligat sa intretina sotia (art.196 cod civil), acesteia din urma revenindu-i obligatia de a contribui la sarcinile casatoriei cu “a treia parte din veniturile sale”(art.1284 cod civil) [2 Alexandru Bacaci, Viorica Dumitrache, Codruta Hageanu - Dreptul familiei, Editia a II-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p.40].

Trebuie mentionat si faptul ca ceea ce carmuia, insa, regimurile matrimoniale ale acelor vremuri era principiul libertatii conventiilor matrimoniale consacrat in art.1224 cod civil.

Astfel se explica de ce, pe langa regimul propriu-zis al separatiei de bunuri, mai exista un alt regim matrimonial- regimul dotal- ca alternativa legala.

Regimul dotal este unicul regim conventional, pe care codul civil din 1864 il reglementa in art.1233-1293. Acest regim putea fi adoptat de soti cu sau fara modificari, prin conventie matrimoniala. Dota era definita in art.1233 cod civil ca fiind “averea ce se aduce barbatului din partea sau in numele femeii, spre a-l ajuta sa sustina sarcinile casatoriei”. Bunurile dotale erau in administrarea si folosinta barbatului, care avea ,singur, exercitiu actiunilor ce le priveau. Cu alte cuvinte barbatul era uzufructuarul bunurilor sotiei, constituite ca dota. Femeia putea instraina dota mobiliara, dar numai cu autorizatia barbatului, dota imobiliara fiind inalienabila, insesizabila si imprescriptibila. Femeia maritata isi pastra dreptul de administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor parafernale [3 A. Bacaci op. cit. p.41].

Codul civil prevedea in art.1287-1293, ca o anexa la regimul dotal societatea de achizitii a sotilor, formata dintr-o comunitate restransa de bunuri, ce se gasea in coproprietatea sotilor [4 D.Rizeanu, D.Protopopescu, Raporturile patrimoniale dintre soti in lumina Codului familiei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1959, p.21. si in A.Bacaci op. cit p.41].

Constitutia din 1948 a adus importante modificari in evolutia relatiilor patrimoniale dintre soti. În primul rand mentionam faptul ca regimul dotal a fost abrogat tacit, desi regimul separatiei bunurilor a ramas in vigoare pana la aparitia codului familiei. Sotia nu mai era obligata sa verse barbatului partea sa de contributie la cheltuielile casniciei, iar munca femeii casnice in gospodarie era de acum recunoscuta. Totodata au aparut notiuni precum “patrimoniu conjugal” si “comunitate de fapt”.

Aceste schimbari pot fi puse pe seama consacrarii in legea fundamentala a vremii a principiului egalitatii intre sexe.

În 1953 (29 decembrie) a fost adoptat codul familiei, intrand in vigoare in data de 1 februarie 1954, reglementarile acestui cod au scos complet relatiile de familie (implicit si raporturile patrimoniale) de sub incidenta codului civil.

Astfel bunurile pe care sotii le aveau, la data intrarii in vigoare a noului cod, au devenit bunuri comune respectiv bunuri proprii potrivit dispozitiilor codului.

Cu toate acestea calitatea de bun comun nu putea fi opusa tertilor care prin conventii, incheiate anterior intrarii in vigoare a codului, dobandisera un drept real asupra bunurilor comune; aceste conventii ramaneau valabile fiind carmuite de vechile reglementari [5 Tudor. R. Popescu – Dreptul familiei Tratat, Vol. II, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965,p.162].

La aceste modificari evolutive ale reglementarilor in domeniul relatiilor de familie putem adauga si rolul pe care l-a jucat practica judecatoreasca, care a recunoscut dreptul ambilor soti asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei. Desi femeia nu putea invoca, la acea vreme, prezumtia de comunitate, putea face proba contributiei sale efective la achizitionarea bunurilor. De asemeni achizitionarea pe numele unuia dintre soti a unui bun, in timpul casatoriei, nu constituia un impediment pentru celalalt sot de a dovedi contributia sa la dobandirea bunului si pe cale de consecinta la stabilirea cotei ce i se cuvenea in cazul divortului.

Asadar reglementarile in domeniul relatiilor de familie au evoluat din fazele primare, in care egalitatea dintre soti nu era consacrata, pana-n stadiu actual in care regimul matrimonial este unic, iar sotii au drepturi egale in ceea ce priveste bunurile dobandite in timpul casatoriei, indiferent pe numele caruia dintre soti sunt achizitionate acestea, ambii putand invoca prezumtia de comunitate a bunurilor.

Reglementarile privind raporturile patrimoniale dintre soti au o sfera de cuprindere mare, acestea conturand clar prin art.31 codul familiei notiunea de bun propriu si bun comun.

Noul Cod civil, reglementat prin Legea nr. 287/2009, care va intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, aduce elemente de noutate in privinta dreptului familiei, consacrand in mod expres aceasta institutie, care pana in prezent are o reglementare proprie prin Codul familiei, in vigoare inca din 1954. Se introduce astfel posibilitatea viitorilor soti de a opta intre trei regimuri matrimoniale, dintre care acestia si-l pot alege pe cel care corespunde stilului lor de viata.

Libertatea alegerii regimului matrimonial asigura instituirea unui regim matrimonial concret adaptat nevoilor sotilor, mentalitatilor si a posibilitatilor lor si, de aceea, regimurile matrimoniale bazate pe acest principiu sunt preferabile regimurilor matrimoniale legale, unice si imperative.

Astfel, in prezent, sub reglementarea Codului Familiei, in vigoare, de sorginte comunista (pentru care proprietatea privata nu exista), ne supunem regimului comunitatii de bunuri, ca regim legal, obligatoriu si imuabil, ceea ce inseamna ca toate bunurile dobandite de soti de la data incheierii casatoriei sunt bunuri comune (art.30 C.fam), existand reglementate in mod concret categoriile de bunuri care sunt considerate bunuri proprii (art.31), fara a putea deroga de la aceste prevederi sub nicio forma, orice conventie contrara fiind lovita de nulitate.

Aceasta situatie a fost deseori criticata in doctrina si in practica, avand in vedere ca o mare parte a statelor moderne ofera posibilitatea sotilor pentru a opta intre regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale, existand totusi si un regim legal, care se va aplica daca sotii nu au facut o alegere proprie.

Indiferent de regimul matrimonial aplicabil, sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casatoriei, daca prin conventie matrimoniala nu s-a prevazut altfel. Orice conventie care prevede ca suportarea cheltuielilor casatoriei revine doar unuia din soti este considerata nescrisa, deoarece este firesc ca fiecare din soti sa participe, in functie de veniturile fiecaruia la bunul mers al casatoriei, astfel ca art. 326 prevede ca munca oricaruia dintre soti in gospodarie si pentru cresterea copiilor reprezinta o contributie la cheltuielile casatoriei.



1.2. Explicarea regimurilor matrimoniale

Dreptul familiei a reglementat raporturile patrimoniale dintre soti avand in vedere faptul ca prevederile dreptului comun cu privire la aceasta tema nu sunt suficient dezvoltate. Astfel, regimul juridic al bunurilor sotilor sau regimul matrimonial a fost definit ca reprezentand totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile dintre soti cu tertele persoane privind bunurile sotilor.

Dreptul comparat, in studierea acestei teme, a facut o clasificare a regimului matrimonial dupa mai multe criterii. Dupa criteriul izvorului, regimul matrimonial a fost stabilit a fi legal si conventional, iar dupa criteriul structurii au fost diferentiate regimurile matrimoniale de comunitate, universale sau partiale de bunuri si de separatie. [6 I. Albu, „Dreptul familiei”, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1975, p. 118]

Tinand cont de posibilitatea modificarii lor sau nu in timpul casatoriei, regimurile matrimoniale au fost clasificate ca fiind imutabile si mutabile, unii autori precizand chiar existenta regimurilor matrimoniale eclectice pe care le definesc ca fiind cele ce imbina separatia de bunuri in timpul casatoriei cu principiul comunitar ce se manifesta la desfacerea lui.

Casatoria produce mai multe efecte patrimoniale asupra persoanei decat orice alta relatie familiala.

Tot in timpul casatoriei intervin si o multitudine de relatii de ordin patrimonial intre soti si terti. Modurile de rezolvare a acestor probleme cu caracter patrimonial pot fi rezumate prin notiunea de “regimuri matrimoniale”.

S-a afirmat ca regimul matrimonial desemneaza totalitatea regimurilor care guverneaza raporturile dintre soti privitoare la bunurile lor, precum si acelea ce se formeaza in relatiile cu tertii. [7Al Bocaci,Dumitrache V-C,Hageanu C., Dreptul familiei,e , ed All Beck,Bucuresti , 2002 , pag 36 ]

Într-o alta opinie regimul matrimonial a fost definit ca fiind “un ansamblu de reguli care o carmuiesc chestiunile de ordin pecuniar ce se nasc din unirea sotilor prin casatorie”. [8 C.Homangiu, I. Rosetti-Balaanescu, Al.Baicoiaru, Drept civil roman , vol III , ed All Beck , Bucuresti,1998, pag 1]

De asemenea M. Eliescu considera regimul matrimonial ca fiind statultul care reglementeaza interesele patrimoniale ale sotilor in timpul casatoriei , [9 M. Eliescu, Curs de drept civil.Regimul matrimonial anul IV licenta,1948, Universtitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, pag 3]in timp ce Ioan Albu sustine ca regimul matrimonial consta in ansamblul regulilor care carmuiesc raporturile dintre soti privitoare la bunurile lor, percum si raporturile in care ei intra cu tertii in calitatea lor de soti. [10 Ioan Albu, Dreptul familiei, ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1975, pag 118]

Regimul matrimonial este stabilit in momentul casatoriei. S-a pus insa si problema daca un contract de casatorie incheiat in prealabil de catre soti produce aceleasi efecte ca si casatoria insesi. Concluzia a fost ca regimul matrimonial pe care acesti soti l-au adoptat nu produce nici un efect decat incepand cu data casatoriei.

Obiectul regimului matrimonial a fost definit atat din punct de vedere material cat si din punct de vedere juridic.

Astfel, in sens material, regimul matrimonial reglementeaza ansamblul bunurilor sotilor, deci totalitatea bunurior sotului si sotiei, indiferent de data si modul de dobandire al acestora [11 Cristina Mihaela Craciunescu, Regimuri matrimoniale, ed All Beck, Bucuresti, 2000, pag 5]. Obiectul sau il formeaza, asadar, toate bunurile pe care sotii le aveau in momentul incheierii casatoriei, precum si cele dobandite de ei in timpul casatoriei, impreuna sau separate, cu titlu oneros sau cu titlul gratuit.

In sens juridic, regimul matrimonial supune bunurile sotilor unor reguli avand un obiect propriu dar formand impreuna un tot coerent. [12 Ibidem]

În materia relatiilor patrimoniale dintre soti, Noul Cod civil roman, adoptat de Parlament prin Legea nr. 287/2009, marcheaza revenirea la principiul traditional al libertatii conventiilor matrimoniale, legislatia romana in materie fiind astfel aliniata reglementarilor moderne si flexibile din dreptul comparat.