Pagina documente » Stiinte Economice » Resursele materiale in cadrul intreprinderii (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-resursele-materiale-in-cadrul-intreprinderii-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-resursele-materiale-in-cadrul-intreprinderii-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

Introducere
Capitolul 1.
1. 1. Definirea si clasificarea resurselor materiale
1. 2. Asigurarea si gestiunea resurselor materiale
1.2.1 Consideratii generale
1.2.2 Conceptul de asigurare si gestiune a resurselor materiale
1.2.3 Obiectivele activitatii de asigurare materiala
1. 3. Indicatori de consum si valorificare utilizati pentru aprecierea folosirii resurselor materiale
1.3.1 Normele de consum
1.3.2 Coeficientii tehnici de utilizare productiva a resurselor materiale
1.3.3 Coeficientii de valorificare a resurselor materiale
1.3.4 Coeficientii de masa neta specifica a produselor
1.3.5 Coeficientii de recuperare si valorificare a resurselor materiale
1. 4. Cheltuielile implicate de consumul de resurse materiale
Capitolul 2.
2. 1. Denumirea, forma juridica, sediul, durata
2.1.1 Denumirea societatii
2.1.2 Forma juridica si tipul societatii
2.1.3 Sediul societatii
2.1.4 Durata societatii
2. 2. Obiectul de activitate al societatii S.C UTCHIM S.A
2.2.1 Domeniul principal de activitate al societatii
2.2.2 Obiectul de activiate
2. 3. Nomenclatorul general de produse al S.C UTCHIM S.A
2. 4. Procesul tehnologic de realizare a produsului SECTIUNE TUBULARA
2. 5. Caracterizarea factorilor de productie
2. 6. Prezentarea resurselor umane de care dispune firma
2. 7. Sistemul de management
2. 8. Relatiile intreprinderii cu mediul concurential
2. 9. Analiza in dinamica a situatiei economico-financiare a S.C UTCHIM S.A
Capitolul 3.
3. 1. Analiza cheltuielilor materiale
3.1.1 Analiza dinamicii cheltuielilor materiale
3.1.2 Analiza structurii cheltuielilor materiale
3.1.3 Analiza factoriala a cheltuielilor materiale
3. 2. Analiza gestiunii resurselor materiale
3.2.1 Analiza diagnostic a activelor circulante de exploatare ca resursa materiala
3.2.2 Analiza gestiunii mijloacelor fixe
3.2.2.1 Analiza dinamicii si structurii mijloacelor fixe
3.2.2.2 Analiza corelatiei dintre compozitia tehnologica a mijloacelor fixe si indicatorii de eficienta
3. 3. Indicatori de consum si valorificare a resurselor materiale
3. 4. Sinteza punctelor forte si a punctelor slabe
Capitolul 4.
4. 1. Situatia S.C UTCHIM S.A referitoare la folosirea eficienta a resurselor materiale
4. 2. Sistemul de actiuni pentru imbunatatirea folosirii resurselor materiale la S.C UTCHIM S.A
4. 3. Influenta masurilor asupra indicatorilor economico-financiari ai intreprinderii
Bibliografie
Anexe

EXTRAS DIN DOCUMENT

?INTRODUCERE

Activitatea pe care agentul economic o desfasoara in scopul acoperirii nevoilor se desfasoara in stricta dependenta de mediul natural. Natura furnizeaza elementele necesare acoperirii nevoilor dar nu pe toate in mod direct. De aceea este necesar un proces de transformare (productia) prin care omul adapteaza elementele naturale multiplelor sale nevoi. Toate elementele pe care omul le foloseste in activitatea sa pentru a-si satisface trebuintele constituie resursele.

Indiferent de gradul de folosire sau refolosire resursele trebuie interpretate ca fiind limitate. Dezvoltarea stiintei si tehnicii ofera posibilitatea unei mai bune utilizari a resurselor, dar limitarea acestora ramane o problema principala a omenirii. Consumul este o marime direct proportionala cu gradul de cultura si civilizatie, ceea ce inseamna ca nevoile vor creste odata cu dezvoltarea generala a umanitatii, solicitand tot mai multe resurse. Resursele oricat de diversificate ar fi se limiteaza teoretic la o cantitate fixa, corespunzator potentialului pe care-l are planeta noastra.

Astfel cresterea nevoilor nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor. Orice acoperire a unor nevoi suplimentare trebuie insotita de o utilizare mai buna, mai rationala a unor resurse limitate.

Eficienta economica este o componenta a rationalitatii actiunii umane. Ea exprima forma concreta pe care o impune piata pentru relatia dintre eforturi (cheltuieli) si efecte (rezultate) in cadrul activitatii fiecarui agent economic si pe ansamblul economiei.

Evenimentele de amploare si de semnificatie deosebita care au avut loc in ultimii 13 ani au determinat si determina in continuare o serie de schimbari profunde in cele mai importante domenii ale vietii noastre economice, politice si sociale care la randul lor atrag o serie de mutatii calitative in aceste domenii.

În domeniul economic, trecerea la o economie de piata este solutia unica pentru folosirea cuceririlor societatii omenesti in organizarea si functionarea economiei noastre nationale, de a deschide larg portile modernizarii economiei si societatii romanesti.

Cei aproape 50 de ani in care dictatura producatorului, sub plapuma monopolismului de stat a fost atotstapanitoare, au format la specialistii din economie o anumita mentalitate generatoare de lipsa de apetenta pentru intelegerea adevaratului sens al actului comercial. Acelasi om, in doua ipostaze, in caliate de producator asteptand ca beneficiarii sa-i deschida usa, iar in calitate de cumparator cautand un producator care sa-l accepte.

Lucrurile se vor schimba odata cu trecerea la economia de piata si pe aceasta cale la societatea de consum.

In cadrul acestei problematici un loc important il ocupa asigurarea conditiilor materiale, a resurselor de materii prime si energie necesare procesului de dezvoltare, activitatii economice a intreprinderilor intr-o continua conexiune cu valorificarea superioara a acestora, reducerea cheltuielilor pentru materii prime, materiale, combustibil, energie, cresterea la cote mai inalte a profitului intreprinderii. Accentul care se pune in prezent pe eficientizarea acestor laturi economice porneste de la faptul ca si in prezent ponderea cheltuielilor materiale in pretul de cost este foarte mare, ceea ce diminueaza treptat posibilitatea unei valorificari superioare a rezultatelor activitatii si deci realizarea unui profit cat mai mare.

Economistii francezi au demonstrat ca peste 50% din profitul realizat de o intreprindere provine din activitatile care se desfasoara cu privire la negocierea, contractarea si aprovizionarea resurselor materiale si energetice necesare, in legatura cu pretul resurselor materiale, costul transportului, depozitarii si conservarii acestora, cu conditiile de plata si de garantie.

Astfel in conditiile existentei unui volum limitat de resurse se impune folosirea cat mai eficienta a acestora, prin recuperarea si valorificarea resurselor refolosibile, prin reducerea consumului de resurse, prin utilizarea unor tehnologii superioare de prelucrare a resurselor, a unor utilaje performante, a unor metode moderne de aprovizionare cu resurse materiale atat de la furnizori cat si in cadrul unitatii economice la locurile de munca, a unor metode moderne de organizare a productiei, evitand formarea stocurilor fara miscare sau a stocurilor cu miscare lenta.

Trebuie de asemenea sa se tina seama de importanta resurselor in formularea, elaborarea, aplicarea si evaluarea strategiei, care asigura succesul firmei intr-o perioada de schimbari radicale atat la nivel national, regional, cat si la cel global. Managementul resurselor, care implica strategia de alocare entropica a resurselor intr-o perioada plina de dificultati, necesita cel putin o “aparatura de bord” ca a unei ambarcatiuni pe timp de furtuna, ceea ce nu inseamna ca va traversa perioada cu bine.

De aceea unii autori considera importanta asigurarea atat a conceptelor, cat si a practicilor valoroase care s-au impus in literatura de specialitate. Acestea trebuie sa devina instrumente uzuale de lucru care la randul lor pot fi imbunatatite, pot sta la baza unor noi abordari viitoare. Învatarea din experienta altor firme, poate constitui un pas important in ceea ce priveste insusirea unor rutine organizationale care sa asigure formularea, elaborarea, aplicarea si evaluarea, revederea curenta a strategiei de ansamblu, a afacerii, a celei functionale.

CAPITOLUL I

1.1. Definirea si clasificarea resurselor materiale

Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si imprejurarilor utilizate – direct sau indirect – sau utilizabile ca premise la producerea si obtinerea bunurilor economice.

În sensul cel mai general resursele se definesc prin potentialul natural, financiar, material si uman de care dispune societatea la un moment dat si care exprima posibilitatile ei de dezvoltare.

Pentru realizarea obiectivelor ei, intreprinderea face apel la resurse, care dupa natura lor, pot fi grupate in:

- resurse materiale naturale si prelucrate;

- resurse umane;

- resurse financiare;

- alte categorii de resurse (informationale, organizationale si de conducere, programe stiintifico-tehnice).

O alta clasificare a resurselor este urmatoarea:

- resurse existente (cele care deja se afla in circuitul economic);

- resurse potentiale (cele care pot fi atrase in circuitul economic in perioadele viitoare).

Resursele mai pot fi clasificate in:

- resurse regenerabile, cum sunt: forta de munca, apa, aerul etc.;

- resurse neregenerabile, ca energia electrica, combustibilii, etc.;

Pentru productie deosebit de importanta este impartirea in:

- resurse stocabile (materiale, piese de schimb);

- resurse nestocabile (forta de munca, energia electrica, etc.).

În general resursele se afla intr-un raport de apartenenta fata de genul proxim pe care il reprezinta factorii de productie. Resursele materiale dau continut unor factori de baza ai procesului de productie si anume obiectelor muncii si mijloacelor de munca.

Resursele naturale

Resursele naturale sunt elemente ale naturii de care se poate folosi omul cu ajutorul uneltelor transformandu-le si adapandu-le trebuintelor sociale. Ele sunt constituite, fie din obiecte ale naturii sub forma de zacaminte, de terenuri cultivate, fie din forte ale mediului natural, cum sunt caderile de apa, viteza vantului, mareele, etc.

Odata cunoscute, resursele naturale sunt atrase in procese de valorificare economica, gradul lor de prelucrare, folosire si consum ramanand dependent de dezvoltarea fortelor de productie, a mijloacelor de munca de care dispune.

Resursele naturale reprezinta bogatiile pamantului cum sunt: zacamintele de substante minerale utile (carbuni, petrol, gaze naturale, minereuri care se extrag din scoarta pamantului in vederea folosirii lor in scopuri industriale, precum si sursele de apa, flora, fauna). Substantele minerale au utilizari multiple in industrie. Carbunele, ca roca provenita in principal din acumularea resturilor vegetale si imbogatirea lenta in carbon are multiple utilizari care sunt polarizate spre doua functii principale: energetica si tehnologica chimica. Petrolul si gazele naturale s-au format prin transformarea unor substante de origine vegetala si animala sub actiunea unor factori termodinamici si a agentilor biochimici, pe fondul marilor inchise. Resursele de gaze naturale au fost introduse mult mai tarziu in circuitul economic decat cele de petrol.

Materiile prime minerale reprezinta unul din factorii care asigura baza materiala a industriei.

În scopul valorificarii mai eficiente a resurselor existente pe plan mondial este necesara elaborarea unor solutii tehnologice care sa asigure exploatarea si prelucrarea zacamintelor cu continut scazut in substanta utila, exploatarea aluviunilor, a zacamintelor de mare adancime, a minereurilor din platforma continentala a marilor si oceanelor, exploatarea si prelucrarea nodulilor metaliferi ai oceanelor, valorificarea completa a minereurilor prin extragerea tuturor elementelor utile continute, valorificarea haldelor fostelor exploatari.

Dezvoltarea economica in tara noastra in noile conditii se impune sa fie orientata si reorganizata pe baza unor politici de utilizare corecta a resurselor materiale si energetice, a capacitatilor de productie si a celorlalti factori ai productiei. În acest sens principalele directii de actiune ar fi:

- intensificarea cercetarilor geografice pentru descoperirea si valorificarea de noi zacaminte de minereuri, petrol, gaze naturale si carbune;

- introducerea in circuitul economic de noi resurse materiale si substante utile, valorificarea prin procese tehnologice si economice adecvate.

Apa reprezinta una din resursele naturale fundamentale si constituie factor de baza al existentei si dezvoltarii oricarei industrii, fiind utilizata ca: materie prima principala, agent termic de incalzire – racire, mediu de reactie, solvent, mijloace de transport, agent de spalare si altele. Resursele de apa au un caracter limitat sub aspectul valorilor medii ale disponibilitatilor anuale.

Volumul de apa consumat este strans legat de volumul productiei si de nivelul tehnic si de dezvoltare, element care variaza de la o tara la alta.