Pagina documente » Stiinte Economice » Riscul de tara (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-riscul-de-tara-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-riscul-de-tara-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

Cuprins
Capitolul I
Delimitarea conceptului de risc de tara 3
1.1. Definirea conceptului de risc de tara si trasaturile sale 3
1.2. Principalele forme de manifestare a riscului de tara si fapte generatoare 8
1.2.1. Alte forme de manifestare ale riscului de tara (riscul specific debitorilor cvasi-suverani, riscul sistematic, riscul de tara generalizat) 10
1.2.2. Evenimente generatoare de risc de tara 11
Capitolul II
Evaluarea riscului de tara 14
2.1. Scopul si necesitatea evaluarii riscului de tara 14
2.2. Indicatori utilizati in evaluarea riscului de tara 15
2.2.1. Situatia economica 15
2.2.2. Situatia politica 20
Capitolul III
Metode de previziune si acoperire a riscului de tara 23
3.1. Sistemele formale de evaluare a riscului de tara 23
3.2. Modelele econometrice (statistice) 25
3.3. Metode de analiza pe baza de scenarii 26
3.4. Metode probabilistice de evaluare a riscului de tara 27
3.5. Studiile de tara 28
3.6. Acoperirea riscului de tara 30
Capitolul IV
Organisme de evaluare si estimare a riscului de tara 33
4.1. Agentii de evaluare financiara a riscului de tara 33
4.1.1. Standard & Poors 33
4.1.2. Moodys Investitors Services 35
4.1.3. Fitch - IBCA 37
4.1.4. Diferente si asemanari in abordarea modelelor de evaluare a riscului de tara utilizate de agentiile de rating 39
4.2. Firme de evaluare a riscului de tara 40
4.2.1. Business Environmental Risk Information (BERI) 41
4.2.2. The Economist Intelligence Unit (E.I.U.) 42
4.2.3. Diferente si asemanari in abordarea modelelor de evaluare a riscului de tara utilizate firmele de evaluare 44
4.3.1. Metodologia utilizata de Citibank 44
4.3.2. Metodologia utilizata de Bank of America 46
4.3.3. Metodologia utilizata de Credit Lyonnais 47
4.3.4. Diferente si asemanari in abordarea modelelor de evaluare a riscului de tara utilizate de institutiile bancare 49
4.4. Reviste de specialitate 49
4.4.1 The Economist 49
4.4.2. Institutional Investors 50
Capitolul V
Analiza riscului de tara al Rominiei 51
5.1. Evaluarea situatiei economice si politice a Rominiei 52
5.1.1. Evaluarea situatiei economico-financiare 52
5.1.2. Analiza componentelor politice ale riscului de tara pentru Rominia 57
5.2. Pozitia Rominiei in clasamentele internationale de risc de tara 58
5.3. Institutii din Rominia specializate in analiza riscului de tara. Banca de Export - Import a Rominiei 62
5.3.1. Cuantificarea si evaluarea riscului de tara pentru Rominia utilizind modelul analitic al EXIMBANK, pentru anul 2003 68
Concluzii si propuneri 70
Bibliografie 76

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I

Delimitarea conceptului de risc de tara

1.1. Definirea conceptului de risc de tara si trasaturile sale

De-a lungul timpului oamenii au fost preocupati sa cunoasca viitorul, chiar daca acesta le-ar fi fost favorabil sau nu. Cu timpul stiinta a fost cea care a explicat si determinat masura in care se poate prevedea viitorul si certitudinea acestuia. Filozofii greci considerau ca orice lucru are deopotriva o cauza cat si un efect [1 Monica Duduian, Evaluarea riscului de tara, Ed. All – Beck, Bucuresti, 1999, p. 2.

]. Astfel, orice decizie pe care o luam in prezent va avea consecinte asupra viitorului, iar cauza evenimentelor viitoare sunt actiunile prezente. De obicei, omul incearca sa afle care a fost cauza unui eveniment, daca acesta ia adus pierderi activitatii sale. De aici, in timp, au putut fi identificate unele evenimente care au produs pagube omenirii. Totodata oamenii de stiinta au incercat sa determine probabilitatea aparitiei acestor evenimente, fenomene distructive; si au tras concluzia ca majoritatea evenimentelor si fenomenelor nu se produc cu regularitate si sunt imprevizibile de cele mai multe ori (cutremure, inundatii, grindina, etc.). Aceasta concluzie, precum ca in natura se produc si fenomene aleatoare, care nu se supun unei regularitati de tip cauza-efect apartine fizicii cuantice. Prin aplicarea acestei descoperiri la comportamentul uman s-a ajuns la concluzia ca acesta este rezultatul libertatii de vointa a individului. Este adevarat ca aria de actiune a umana este rezultatul unui motiv bine definit, sau altfel spus are un scop final. Însa orice actiune presupune o anumita durata din momentul inceperii si pana in momentul finalizarii, pe parcursul ei pot sa apara evenimente, informatii noi care sa modifice insasi actiunea. De aceea comportamentul uman, si in consecinta si cel economic, nu se supune unei regularitati certe, ci de multe ori imprevizibil.

Pornind de aceasta constatare, scolile economice si-au exprimat mai multe puncte de vedere cu privire la incertitudine:

? scoala clasica reduce incertitudinea la risc; piata este cea care furnizeaza agentilor economici o informatie presupusa perfecta, care le permite sa adopte alternativele de actiune cu probabilitatea cea mai mare de a fi cele mai bune;

? incertitudinea keyniseana adauga mecanismului pietei un comportament conventional ca instrument necesar pentru cea mai buna intelegere a anticiparilor;

? subiectivismul austriac considera piata un mecanism universal, imposibil de ocolit, de care se „ciocnesc” toti indivizii confruntati cu incertitudinea absoluta.

Incertitudinea este descrisa ca situatia in care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul dintre evenimentele posibile a se produce si cu atat mai putin de a putea estima probabilitatea producerii lor avand semnificatia de variabila incomplet definita. Totodata, incertitudinea exprima starea de nesiguranta cu privire la viitor. Incertitudinea economica are ca sursa fie caracterul impredictibil al unui proces, fie caracterul incomplet al informatiilor existente la un moment dat.

Incertitudinea are doua componente: obiectiva si subiectiva [2 Cristian Paun, Laura Paun, Riscul de tara, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 20 ]. Incertitudinea subiectiva se refera la producerea unui anumit eveniment generator de risc si se bazeaza pe aprecierile si perceptiile proprii ale decidentului in functie de informatiile de care dispune la momentul respectiv. Incertitudinea obiectiva poate fi asimilata situatiei in care toate rezultatele sunt cunoscute si majoritatea a celor implicati in procesul decizional sunt unanimi in estimarea aceleasi posibilitati de producere a fiecaruia dintre efectele identificate pe cele pe baza datelor furnizate de evolutii anterioare.

În activitatea economica internationala, exista un numar mare de factori care influenteaza succesul unei anumite actiuni sau decizii, cei mai multi dintre acestia au un caracter unic, imprevizibil, astfel incat experienta, flerul decidentului au un rol semnificativ pentru succesul unei afaceri. Astfel, putem spune ca in activitatea economica internationala o mare parte a deciziilor se iau in conditii de incertitudine subiectiva.

Incertitudinea, la randul sau, genereaza posibilitatea de a ajunge intr-o anumita primejdie, de a avea de infruntat un necaz, de a suporta o paguba sau un pericol posibil, adica de a avea un risc. Riscul este un fenomen care provine din circumstante pentru care decidentul este in masura sa identifice evenimente posibile, si chiar posibilitatea materializarii acestora, fara a fi insa in masura sa identifice cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv.

Riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumita precizie care este acel eveniment care se va produce efectiv si va determina un rezultat negativ.

În literatura de specialitate se pot identifica mai multe definiri ale notiunii de risc [3 Cristian Paun, Laura paun, op. cit. p. 19]:

? „riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinte nedorite sa se produca” [4 definitia OCDE din 1983];

? „riscul reprezinta variabilitatea rezultatului posibil in functie de un eveniment nesigur, incert”;

? „riscul este incertitudinea cu privire la pierdere”;

? „riscul poate fi definit ca posibilitatea ca pierderile sa fie mai mari decat se asteapta”;

? „riscul reprezinta incertitudine cu privire la producerea unei pagube”;

? „riscul este acea situatie in care exista posibilitatea unei devieri potrivnice a rezultatului sperat”;

? „riscul presupune o abordare ca un fenomen simetric care poate sa determine aparitia unor pierderi, precum si oportunitatile de castig” [5 Gheorghe M. Voinea, Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2004, p. 331];

? „riscul reprezinta o amenintare, o posibilitate de producere a unui eveniment cauzator de pagube, caracterizat prin gravitatea consecintelor sale si prin probabilitatea sa de producere”. [6 Nicolae Constantin Lungu, Note de curs – Bazele Asigurarilor.]

Prof. univ. dr. Mircea Cosea spunea in introducerea facuta cartii „Evaluarea riscului de tara” de Monica Duduian referitor la risc: „Riscul in economie nu este riscul la loterie. Este un act responsabil, perfect analizat si evaluat, este, fara indoiala, apanajul unor specialisti adevarati, a unor factori de decizie eliberati de constrangerile practicilor si mentalitatilor specifice economiei la comanda”.

Riscul se poate delimita de incertitudine, care exprima gradul de indoiala in producerea unui fenomen, ce se diminueaza pe masura dobandirii unor cunostinte si a adaptarii unor masuri de prevenire.

Relatiile economice internationale se desfasoara intr-un mediu complex in care incertitudinea si riscul sunt conditii date, care genereaza o multitudine de posibilitati si optiuni, ceea ce face si mai dificil procesul de alegere a unei alternative de decizie. Adevarata problema consta in faptul ca nu avem posibilitatea sa alegem intre situatii incerte sau riscante, ci numai intre diferite grade de risc sau incertitudine si diferite rezultate posibile ce pot aparea, indiferent daca decidentul le-a putut identifica complet sau partial, sau nu le-a anticipat deloc.

În contextul economic international se manifesta o multitudine de riscuri la care sunt supusi participantii din acest domeniu. Astfel, un participant pe piata internationala se supune pe larg urmatoarelor riscuri:

? riscuri economice: riscul datorat fluctuatiilor valutare si al preturilor, cel provenit din neexecutarea obligatiilor contractuale;

? riscuri politice: colapsuri economice, schimbari ale regimului politic, adoptarea de interdictii la transferuri valutare, anulari ale autorizatiilor de transport import, etc.;

? riscuri sociale: aparute sub incidenta factorilor sociali: greve, revolutii;

? riscuri de implementare si juridice;

? riscuri naturale: determinate de cutremure, inundatii, uragane, si alte fenomene naturale cu caracter distrugator.

De asemenea riscurile cu care se confrunta o firma transnationala pot fi clasificate, in functie de perspectiva din care sunt abordate, in macroriscuri si microriscuri. Macroriscurile sunt rezultatul evolutiei intr-un anumit sens a conditiilor de mediu de afaceri in care este localizata investitia. Microriscurile sunt determinate de factori endogeni, specifici sectorului de activitate, firmei si proiectului propriu-zis si/sau de insuficienta corelare intre particularitatile activitatii si limitele impuse de cadrul general al tarii gazda.

Riscurile cu care se intalnesc firmele transnationale sunt mult mai complexe si mai variate decat acele riscuri cu care se confrunta o firma care isi desfasoara activitatea la nivel national. Cele mai multe riscuri sunt identificate, insa firma isi va asuma numai o parte dintre ele, mai exact pe cele majore (capabile sa produca pierderi substantiale). Ramane astfel o categorie de riscuri identificate pe care firma le va exclude in mod voluntar (riscuri majore) si o categorie de riscuri exclusa involuntar pentru ca nu pot fi identificate.

Figura 1.1. Riscurile intalnite in afacerile internationale [7 Cristian Paun, Laura Paun, op. cit. p. 28]

Atunci cand o firma ia decizia efectuarii unei investitii intr-o alta tara decat cea de resedinta, ia in calcul mai multe riscuri ce pot aparea: riscul de tara, riscul de proiect si riscul de firma. Astfel, riscul total al unei investitii straine directe este dat de formula:

Riscul Total al Investitiei = (R proiect X R firma X R tara)/6

Un statut special intre riscurile internationale il are riscul de tara. Aparitia acestui concept este legata in principal de intensificarea dupa cel de al II-lea razboi mondial, a imprumuturilor acordate de diverse institutii financiare unor firme sau guverne straine. Prima fundamentare teoretica a acestui concept a fost facuta la inceputul anilor ’70 de catre economistul Milton Friedman, pe vremea aceea presedinte la Citibank. La sfarsitul anilor ’70, razboiul civil din Iran si Nicaragua, invazia din Afganistan nu au facut altceva decat sa accentueze faptul ca riscul de tara depinde, intr-o oarecare masura, nu numai de factorii politici, dar si de cei economici si sociali. Pe langa aceste crize, au mai fost o serie de evenimente nefavorabile care au modificat perceptia riscului de tara: cele doua socuri petroliere din 1973 si 1989, socul dobanzilor inalte, socul aprecierii si deprecierii succesive a dolarului de-a lungul anilor ’80, crizele economice ciclice din anii 1975, 1981, 1990, crizele politice internationale.

Datorita globalizarii evenimentele produse in diferite locuri pe glob ajung sa afecteze in mod rapid evolutiile economice si sociale din diverse tari.

Toate aceste evenimente au adus o modificare rapida a riscurilor pe plan mondial determinate de valoarea ridicata a riscului de tara. Crizele ce stau la baza acestor riscuri sunt:

? criza bursiera provocata de fuga capitalurilor expuse riscului valutar;

? epuizarea rezervelor valutare;

? devalorizarea brusca a monedei nationale;