Pagina documente » Stiinte Economice » Rolul agentiilor de rating in evaluarea riscului bancar

Despre lucrare

lucrare-licenta-rolul-agentiilor-de-rating-in-evaluarea-riscului-bancar
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-rolul-agentiilor-de-rating-in-evaluarea-riscului-bancar


Cuprins

Cuprins
Capitolul 1
STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII PRIVIND RATINGUL
1.1. Ce se intelege prin rating
1.2. Cum se acorda Rating-ul ?
1.3. Rating: Contextul istoric si al globalizarii
1.4. Utililitatea agentiilor de rating
1.5. Domenii si avantaje ale ratingului
1.6. Organizarea si functionarea agentiilor de rating
1.7. Evolutia agentiilor de rating
1.8. Scalele de notare utilizate de principalele agentii de rating
Capitolul 2
EVOLUTII LEGATE DE RISCURILE BANCARE
2.1. Conceptul de risc bancar
2.2. Aparitia analizei si gestiunii riscurilor
2.3. Principalele riscuri bancare
2.3.1. Riscul de credit
2.3.2. Riscul de lichiditate
2.4. Noul acord de la Basel
2.4.1. Abordarea standardizata si rolul agentiilor de rating
2.4.2. Abordarea prin prisma notarii interne
2.5. Diminuarea riscului de credit
Capitolul III
STUDIU DE CAZ
MODEL DE RATING PRIVIND ANALIZA RISCULUI DE CREDIT
3.1. Eurom Bank S.A.
3.2. Conditii generale de acordare a creditelor
3.3. Credite acordate de Eurom Bank S.A.
3.4. Ratingul persoanelor juridice
3.5. Ratingul persoanelor ce presteaza profesii liberale/PFA

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Capitolul 1

STADIUL ACTUAL AL CUNOASTERII PRIVIND RATINGUL

1.1. Ce se intelege prin rating

Ratingul este un cuvant a carui traducere libera semnifica "evaluare" desemnand in acelasi timp un proces (analiza riscului), cat si rezultatul final al acestuia (nota).

Rating-urile sunt opinii ale unor agentii specializate, exprimate prin simboluri specifice, dintr-o scala fixa, caracterizand capacitatea economica si conectarea juridica a unei entitati economice (debitor, emitent: firma, banca, societate de asigurari, ordonator de credite, etc.). Diferentiem intre doua nivele de rapoarte de evaluare: bonitatea, ca nivel primar si Rating-ul, ca nivel evoluat al unei interpretari in scala a firmei.

Nota de Rating, exprimata printr-un simbol, este opinia agentiei despre capacitatea economica si conectarea juridica a firmei de a isi indeplini integral, in permanenta si la timp, obligatiile de plata, dar si la obligatiile de plata rezultante dintr-un anumit titlu financiar emis pe piata.

Caracteristica esentiala a Rating-urilor este scala ordinala. Spre deosebire de "Ranking"-uri, la care se realizeaza o simpla ordonare in functie de rang, prin Rating are loc atribuirea unor obiecte economice de anumite clase prestabilite, unor categorii de Rating, prin acordarea unor simboluri, note de Rating.

1.2. Cum se acorda Rating-ul ?

Indiferent de modelul matematic-statistic folosit pentru calculele ce duc la nota de Rating dupa incheierea procesului de evaluare si analiza, plauzibilitatea Rating-urilor propuse este verificata prin discutii critice in cadrul "comisiei de Rating" din cadrul agentiei. Echipa de unul sau doi analisti prezenta in firma evaluata, culege datele necesare intr-un proces care poate dura chiar si cateva luni de zile, indiferent de obiectul de Rating. Urmeaza prelucrarea si integrarea datelor in cadrul agentiei de Rating in modelul matematic-statistic de interpretare a raportului de evaluare. Simbolul, sau nota de Rating, este fixat de catre agentie, doar dupa ce aceasta crede ca au fost epuizate toate posibilitatile de analizare si evaluare obiective.

Agentiile conducatoare din piata, sunt suficient de inteligente pentru a nu tine neaparat sa foloseasca anumite modele sau metode in eventualul detriment al calitatii rezultatului de Rating. Criteriul urmarit de agentii este calitatea si obiectivitatea opiniei exprimate. Renumele si credibilitatea unei agentii este principalul sau capital. Greselile sau ezitarile si retractarile in procesul si acordarea de Rating-uri pot fi fatale pentru agentia respectiva.

1.3. Rating: Contextul istoric si al globalizarii

Pana la jumatatea anilor 1980, cu exceptia Marii Britanii, in Europa continentala, faptul ca o firma sa aiba un "Rating", era considerat o particularitate a pietelor financiare din SUA. Unitatea monetara europeana bazata pe ECU, nu convinsese inca lumea afacerilor, iar in afari de cativa politicieni cu viziune de ansamblu, aproape nimeni nu credea ca aceasta noa moneda va avea viitor si va fi introdusa in mai mult de 5-6 state ale Europei. Pe atunci, institutionalizarea, globalizarea si internationalizarea pietelor financiare nu era atat de avansata. Masurile de deregulare si liberalizare fusesera implementate doar partial in tarile Europei de Vest.

Revolutia indusa in sectorul finantelor de noile tehnologii informatice si de telecomunicatii, era in anii 1980 inca de nebanuit. Cantitati tot mai mari de date au inceput sa devina disponibile cititorilor, la viteze tot mai mari si intervale tot mai mici de timp. Astfel a aparut o inundatie de date, mai ales in sectorul financiar.

Rolul agentiilor de Rating in prelucrarea acestor date s-a clarificat si adancit in SUA. La marirea interesului si perceptiei publice despre importanta si semnificatia ratingurilor, au contribuit in mod esential si cerintele "Comitetului de supraveghere bancara de la Basel". Acesta cere ca bancile, atunci cand determina gradul necesar de acoperire prin mijloace proprii al unui credit acordat clientilor sau, sa nu mai aplice "legea ochiometrica", ci sa il coditioneze de diferite simboluri de Rating.

Pe aceasta tema, in mediile bancare si mai ales in cel din Germania, au aparut, alterior acestei decizii, discutii intense vreme de ani de zile. Rezultatul a fost ca deja la inceputul anilor '90, nu se mai punea problema acceptarii necesitatii existentei unei "note de Rating", ci doar modalitatea de intocmire a analizelor si de acordare a notei de Rating. În prezent, necesitatea ca o banca sa isi inlocuiasca modul traditional de a privi o firma din "alb-negru", in modul de ii evalua si nuanta bonitatea, in pasi multipli si fini, acordandu-i o nota, un simbol de Rating, este un consens general.

În practica bancara, dar si in dezbaterile stiintifice, multa vreme au stat in prim plan urmatoarele chestiuni: dimensionarea optima a sistemelor de Rating, influenta Rating-urilor si a modificarii lor, influentele inscrierii unei firme pe o lista de supraveghere asupra formarii preturilor pe pietele financiare si mai ales asupra costurilor asumarii riscului de a fi prezent pe piata.

Cresterea constientizarii importantei Ratingu-lui, nu se constata doar din cresterea numarului de pagini de internet care sunt dedicate Rating-urilor pentru credite si agentiilor de rating. Ci trebuie considerat si numarul mare de stiri care apar in ziare si in presa de specialitate pe aceasta tema.

Dinamica cea mai importanta de crestere a noului sector economic al Rating-ului, a aparut tarziu si in tarile vest-europene dezvoltate si de abia dupa ce lumea incepuse sa fie convinsa despre utilitatea sa dincolo de zona initial restransa, a emitentilor publici pe pietele de fonduri de pensii. Odata inteles, principiul ratingului a fost transferat asupra a noi obiective de Rating. S-au infiintat noi scale de rating pentru domenii specifice de aplicare. De asemenea a fost extins si asupra a noi utilizatori, precum sunt simpli clienti sau furnizori internationali. În prezent, evolutiile sunt in curs. Peste tot in lume apar agentii de rating care descopera noi posibilitati de utilizare si acopera noi goluri pe piata. Chiar foste tari comuniste se convertesc la principiul rating-ului in economie. De exemplu in China prima agentie de rating a aparut in 1988, iar in prezent exista deja peste 50.

1.4. Utililitatea agentiilor de rating

Desi ratingul s-a afirmat relativ recent, literatura de specialitate retine doua functii care caracterizeaza agentiile de rating:

- supravegherea intereselor financiare externe ale intreprinderilor financiare externe ale intreprinderilor nationale si ale statelor, punand la dispozitie, prin procesul de notare, informatii pertinente si cu valoare de intelegere internationala

- alternativa la serviciile clasice de evaluare financiara si analiza oferite de banci

Constientizarea importantei evaluarii riscurilor din perspectiva ratingului a facut ca la initiativa Vanguard S.A. sa apara prima agentie de rating cu capital integral romanesc. A fost fondata de agentia de rating BERG care a lansat sistemul de notare STAAR (Scala Tendintelor de Apreciere a Actiunilor Romanesti).

Pentru moment marile companii de notare nu si-au deschis filiale in Romania, insa suntem convinsi ca dezvoltarea pietei obligatare nationale si preocuparile de implementare ale noului acord de la Basel in contextul procesului de aderare la structurile europene vor fi vectorii acestui proces.

In prezent Bursa de Valori Bucuresti sustine ideea unei agentii de rating in Romania care va functiona cel mai probabil, ca franciza a uneia dintre cele trei mari agentii internationale de evaluare financiara: Standard & Poors, Fitch Ratings sau Moody's.

Chiar daca analizele de risc sunt efectuate la Londra sau la Paris entitatile romanesti importante care se finanteaza de pe pietele financiare internationale recurg din ce in ce mai des la serviciile agentiilor de notare externe.

1.5. Domenii si avantaje ale ratingului

Ceea ce prezinta interesul cel mai mare, sunt ratingurile pentru activitatea de creditare de catre banci si ratingurile despre titlurile emise in piata. Aceste ratinguri sunt doar elemente ajutatoare in decizile de alocare a bancilor.

Chiar daca in SUA, printre agentiile de rating de prim rang, in ultimii ani, a inceput sa se faca o diferentiere intre "ratinguri ale emitentului" si "ratinguri despre obiectul/titlul emis", in prim planul interesului continua sa stea "ratingul despre obiectul/titlul emis". Reputatia si expertiza deosebita de care se bucura aceste agentii, consta in Know-how-ul de dincolo de o evaluare generala de bonitate a titlului pe piata de capital. Este vorba de intelegerea, in contextul pietei, a elementelor complexe de asigurare si de actiune si reactiune a acestor titluri emise.

Avantajul pentru firma de a i se exprima in forma concisa o evaluare a unei stari faptice complexe prin folosirea de simboluri unice, este ca acelei firme nu ii va fi necesar sa isi realizeze propria evaluare. Daca totusi isi face o evaluare, atunci aceasta va fi confirmata si intarita daca se acorda suplimentar si o nota de rating. Chiar mai mult, ratingul o va ajuta sa isi confirme sau infirme rezultatul propriei evaluari.

Aproape toate titlurile de valoare sau bond-urile emise de state, de ordonatori de credite sau de firme, pot deveni obiect al unei proceduri de acordare sau revizuire de rating. Agentiile mai noi de rating, care au ca segment de piata firmele mijlocii, mai exprima prin rating "capacitatea de viitor" a firmei.

Si in cazul actiunilor se vorbeste despre rating, insa, de regula nu este vorba de clasificari de felul AAA, AA+, AA, samd., realizate de catre agentii de rating precum Standard & Poors, ci de o recomandare cu privire la "a cumpara", "a pastra" sau "a vinde" actiunile sau la a modifica ponderea lor in portofoliul investitorului.

1.6. Organizarea si functionarea agentiilor de rating

Agentiile de rating sunt organizate ca societati prestatoare de servicii financiare cu inalta valoare adaugata. Structura lor organizatorica este supla si presupune un numar limitat de colaboratori repartizati peste tot in lume.

Desi joaca cartea transparentei, agentiile de notare filtreaza informatiile ce privesc structura lor interna si detaliul veniturilor lor.

Moody's are 1700 de angajati, dintre care 800 de analisti in 17 tari. Agentia s-a implantat in tari emergente active pe pietele financiare internationale. Aria sa de acoperire este mondiala, fiind evaluate creante suverane din circa o suta de tari.