Pagina documente » Stiinte Economice » Sistemul asigurarilor de viata

Despre lucrare

lucrare-licenta-sistemul-asigurarilor-de-viata
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-sistemul-asigurarilor-de-viata


Cuprins

Cuprins:
introducere...3
Capitolul I Esenta economica, evolutia si importanta asigurarilor de viata
1.1 Aspecte teoretice privind conceptul, evolutia si esenta economica a asigurarilor de viata .5
1.2 Notiuni de baza, functiile si clasificarea asigurarilor .....11
1.3 Rolul asigurarilor de viata in cadrul sistemului economic ........... 23
Capitolul II Tehnici de asigurare a vietii practicate in Republica Moldova
2.1 Conditiile generale de asigurare a vietii...........30
2.2 Riscurile in cadrul asigurarilor de viata............48
2.3 Modalitatile de calcul a primelor de asigurare...55
Capitolul III Perfectionarea sistemului de asigurari de viata
3.1 Modalitati de apreciere a eficientei asigurarilor de viata57
3.2 Problemele asigurarilor de viata in Republica Moldova si caile de solutionare a lor.......64
incheiere.81
Bibliografie............83
Anexe

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

?

Întroducere

Actualmente Republica Moldova se confrunta cu o multime de probleme economice, care sint legate, nu in ultimul rind, si de cultura asigurarilor scazuta in rindul populatiei si de lipsa unei infrastructuri de asigurari cuvenite in tara noastra. Societatea constientizeaza cu greu si dureros mecanismele economiei de piata. Însa deja se observa o implantare activa in constiinta cetatenilor a necesitatii asigurarilor, perceputa ca un element indispensabil de infrastructura a pietei. Orientarea aceasta in parte se datoreaza unui sir intreg de evenimente si consecinte:

* reducerea sferei de influenta a structurilor statale asupra dezvoltarii producerii si repartitiei de bunuri materiale;

* privatizarea patrimoniului;

* aparitia unui numar mare de antreprenori, care activeaza desinestatator expusi unor riscuri de falimentare ca consecinta a unei gospodariri neprofitabile.

Aceste relatii economice servesc drept baza pentru activitatea asiguratorilor, chemati sa asigure garantii impotriva factorilor de risc.

Asigurarile de viata sunt o masura suplimentara de prevedere si de economisire pe termen lung pentru cetatinii si pentru familiile lor in legatura cu producerea unor evenitemte in viata acestora. Aceste asigurari completeaza asigurarile sociale si asistenta sociala in ceea ce priveste satisfacerea cerintelor populatiei in caz de pierdere a capacitatii de munca, de batranete sau in caz de deces.

In acelas timp, asigurarile de viata sunt un mijloc de atragere in circuitul economic a unei parti din disponibilitatile banesti temprare ale populatiei care exercita o influienta pozitiva asupra vitezei de rotatie a banilor. Asigurarile de persoane prezinta importanta nu numai pentru asigurati, ci si pentru economia nationala. Astfel, rezerva matematica formata in cadrul asigurarilor de viata este pastrata de societatile de asigurari la banci, fiind fructificate cu o dobinda anuala. Deoarice asigurarile de viata sunt de lunga durata, exista posibilitatea ca rezervele fie utilizate ca sursa de creditare a economiei nationale.

Actualmente in Republica Moldova activeaza in jur de 46 companii de asigurare, care ofera o gama larga de servicii in domeniul asigurarii. Este sigur insa ca acest proces decurge anevoios si neuniform. Lunga neexisenta a practicii de asigurare facultativa a denaturat esenta si tehnologia autentica a asigurarilor.

Practica mondiala demonstreaza, ca orice serviciu atinge eficienta maxima pentru consumator numai in conditii de saturatie a pietei cu propuneri si necesitati. În asa fel, mecanismul pietei asigurarilor prevede pe de o parte procesul formarii necesitatilor specifice in asigurare, iar pe de alta parte - un sistem bine organizat de propuneri de satisfacere a acestora. Formarea unei piete de asigurari necesita o gama larga de servicii in domeniu. O piata puternic dezvoltata prezinta diverse oferte de tipuri de asigurare. Este necesar de a crea o ata situatie, cind pe linga satisfacerea epuizata a necesitatilor, sa se ofere posibilitati largi potentialilor asigurati de a alege produsul optim in functie de factorii “calitate - cost”.

Activitatea din domeniul asigurarilor reflecta obiectul, multitudinea de contradictii, probleme si dezechilibre in procesul de functionare a mecanismului economic. Analiza activitatii de asigurare in noile conditii create a demonstrat ca inca nu s-au elaborat noile concepte de organizare a asigurarilor. S-ar parea ca, odata preluat conceptul economiei de piata se poate imprumuta si modelele deja existente, care functioneaza cu succes in alte state. Însa realitatile sunt de o ata natura, ca incepind cu structura politica de stat si terminind cu mentalitatea celor pe seama carora se pune implementarea noului sistem economic este, si va ramine inca pe o durata lunga de timp, daca nu nedeterminata, atunci inca cel putin neprevazuta pentru aceste preluari conceptuale, tehnice, tehnologice si de alta natura. De aceea este foarte important ca sa se sincronizeze procesele de implementare cu procesul studiului si insusirii acestor noi principii.

CAPITOLUL I. ESENTA ECONOMIC?, EVOLUTIA SI IMPORTANTA ASIGUR?RILOR DE VIAT?.

1.1. Aspecte teoretice privind conceptul, evolutia si esenta economica a asigurarilor de viata.

Asigurarile de viata sunt o masura suplimentara de prevedere si de economisire pe termen lung pentru cetatinii si pentru familiile lor in legatura cu producerea unor evenitemte in viata acestora. Aceste asigurari completeaza asigurarile sociale si asistenta sociala in ceea ce priveste satisfacerea cerintelor populatiei in caz de pierdere a capacitatii de munca, de batranete sau in caz de deces.

Societatea se afla intr-o lupta continua cu evenimentele si fenomenele distructive care pot impiedica desfasurarea normala a dezvoltarii societatii. Crearea bunurilor materiale necesare oamenilor presupune raporturi permanente de interconditionare dintre om si natura. Calamitatile naturale cum sunt: inundatiile, alunecarile de teren, uraganele, cutremurele de pamint, grindina, inghetul, seceta, incendiile, trasnetul, explozia etc. cauzeaza prejudicii materiale colosale economiei nationale si afecteaza viata oamenilor. Activitatea economico-sociala poate fi influentata negativ si de diferite accidente provocate de conduita membrilor societatii sau independente de comportarea si vointa acestora. Prin urmare, viata oamenilor si integritatea bunurilor materiale si spirituale pot fi afectate de fenomene imprevizibile, de fortele distructive ale naturii, de accidente care pot sa aiba ca efect intreruperea dezvoltarii economico-sociale, care pot pune in pericol sanatatea si chiar viata oamenilor. Cunoscind toate aceste primejdii, de-a lungul timpului, societatea omeneasca a folosit diferite cai si metode de aparare si a utilizat diferite mijloace pentru a preveni prejudiciile provocate de fenomenele naturii si de accidente.

Cele mai vechi tipuri de asigurari de viata sunt indemnizatiile de deces, acordate pentru acoperirea cheltuielilor de inmormintare. Acest tip de asigurare a aparut in antichitate, inaintea erei noastre. În cadrul acestor asigurari, asiguratorul suporta toate cheltuielele ce erau legate cu inmormintarea persoanei.

Relatiile de asigurare sau dezvoltat mai rapid in evul mediu. Atunci, in rezultatul marilor descoperiri geografice, s-a extins considerabil comertul international, astfel, negustorii aveau nevoie de o protectie a capitalurilor ce le gestiona, pentru a utiliza posibilitati mai mari.

Primul contract de asigurare, cunos­cut in practica mondiala, a fost perfectat la Jeneva in anul 1347. În cadrul asigurare a vietii, primul contract a fost incheiat in Anglia in secolul XVI. Asigurarile au aparut si s-au constituit, avand ca scop final satisfacerea necesitatilor omului, a cerintelor sale constientizate de protejare prin asigurare de actiunea diverselor evenimente aleatorii. Prin asigurare se cristalizeaza anumite relatii economice constituite intre oameni in proce­sul de productie, repartitie, schimb si consum a valorilor materiale.

În anul 1706 in Marea Britanie a fost creata prima societate de asigurari de viata cu denumirea “Amicable”.

O forma speciala de asigurare a vietii a fost tontina. Acesta a aparut si sa dezvoltat in Italia, care reprezenta un fond in care un numar de persoane acumulau anual anumite sume de bani. Profitul anual era impartit intre participanti. Daca unul dintre asigurati murea, urmasii sai pierdea banii depusi de acesta in timpul vietii, provitul revenind celorlanti asigurati.

Unii specialisti considera ca relatiile de asigurare prezinta un sistem de relatii economice, care include totalitatea formelor si metodelor de constituire a unor fonduri de mijloace banesti cu destinatie speciala si de utilizare ale aces­tor fonduri in scopul recuperarii daunelor cauzate de diverse evenimente aleatorii, precum si de ajutorare a cetatenilor in caz de producere a unor anumite evenimente in viata lor.

Îmbunatatirea calitativa in evolutia asigurarilor de viata a fost in secolele al XVII-lea si XVIII-lei. Transformarile care se produc vizeaza direct si sfera asigurarilor proprietatii private, a celor de persoane, care sunt in conexiune strinsa cu interesele eco­nomice ale populatiei. Corelatia dintre contractele de asigurare de lunga durata si cele de scurta durata, combinatia conditiilor de asigurare de cumulare si de risc, nivelul dobanzilor bancare, care influenteaza plasarea rezervelor de asigurare a vietii, tendinta modificarii preturilor si intreprinderea unor actiuni antiinflationiste in perioada de tranzitie la economia de piata, inevitabil, devin obiectul politicii de asigurare.

Dezvaluirii problemelor asigurarii ii sunt dedicate lucrarile multor economisti si juristi din diferite tari. Aproximativ fiecare savant, care s-a ocupat de problemele asigurarii tindea sa formuleze notiunea proprie de asigurare.

Pentru discutarea teoriilor si notiunilor contemporane a asigurarii, in anul 1960, la Luxemburg a fost convocat primul congres al Uniunii internationale a legislatiei cu privire la asigurarea.

Dificultatea consta in dezvaluirea esentei acestei categorii economice, care este la prima vedere simpla si clara, intr-o astfel de notiune, care pe de o parte nu va fi prea ingusta si va cuprinde toate tipurile de asigurare, iar pe de alta parte sa nu fie prea larga, ca sa nu cuprinda in sfera sa elemente straine.

În teorie se trateaza diferit problema privind definirea asigurarii ca fiind o metoda, forma, reglator, o totalitate de masuri sau relatii economice.

Examinarea notiunilor de asigurare existente trebuie de inceput cu cea formulata de V. K. Raiher, deoarece ea a fost prima, iar apoi intr-o oarecare masura a fost pusa la baza celorlalte notiuni, care au aparut mai tarziu.

Asigurarea, dupa parerea lui, poate fi formulata ca o forma de organizare a unui fond banesc centralizat din contul unor mijloace decentralizate: din alocatiile facute de participantii la acest fond. Din punct de vedere al autorului importanta acestei notiuni reiese din universalitatea ei, ea putand sa se aplice pentru toate tipurile de asigurare, indiferent de trasaturile ei specifice, si chiar asupra asigurarii sociale.

Opiniile expuse mai tarziu de catre economisti si alti specialisti au aratat ca aceasta notiune a intalnit un sir de observatii si critica, din cauza ca in ea nu au fost luate in consideratie trasaturile de baza si rolul social-economic al activitatii economice care poarta denumirea de asigurare, si de asemenea nu a fost efectuata deosebirea intre functiile asigurarii.

Alta notiune este formata de Konisin F. V., conform ei asigurarea reprezinta una din metodele de formare a unui fond banesc pentru recuperarea din contul primelor de asigurare a pierderilor in economia nationala, produse din cauza calamitatilor naturale sau accidentelor si de asemenea pentru plata sumelor corespunzatoare in legatura cu survenirea unor evenimente anumite, legate de viata si capacitatea de munca a celor asigurati.

O alta notiune este formata de savantul din fosta R.D.G. – G. Badera, care se deosebeste de celelalte notiuni prin aceea ca ea face accent pe elementul de clasa a asigurarii si in ea se mentioneaza formele (principiile) de creare a fondului de asigurare.

Asigurarea – scrie el – este o forma organizata de creare de catre colectivele de persoane sau diferite grupe ale rezervelor financiare care se bazeaza pe principii benevole sau obligatorii, si care se afla in mainile clasei dominante in aceasta perioada de timp, si in mainile reprezentantilor, pentru acoperirea necesitatilor care pot fi calculate, care apar in rezultatul unor evenimente intamplatoare.

Unii autori, formuland notiunea de asigurare, evidentiaza caracterul volitiv in actiunile persoanelor, care participa la crearea fondului de asigurare. Din punctul lor de vedere, asigurarea reprezinta niste relatii economice concrete, care se formeaza sub influenta nemijlocita a unor cerinte obiective de dezvoltare a mijloacelor de productie care iau nastere intre diferite categorii de persoane si colective, si care se exprima prin actiuni volitive concrete a persoanelor in vederea transferarii unei parti din profitul sau in fondul de asigurare, pentru folosirea acestor surse banesti, in viitor, pentru recuperarea pagubelor pricinuite de calamitati naturale si alte accidente. Cu toate ca aceasta notiune este foarte larga ea insa nu poarta un caracter universal, deoarece in esenta, atinge numai asigurarea de bunuri.

O mare importanta pentru dezvoltarea teoriei economice a asigurarii o are notiunea propusa de L. A. Motilov: “Asigurarea de stat – reprezinta o totalitate de relatii economice si financiare, prin intermediul carora se redistribuie o parte din venitul national in interesele intaririi economiei productiei obstesti si bunastarii salariatilor pe calea unei metode deosebite de creare a fondului de asigurare din contul depunerilor banesti efectuate de intreprinderi si organizatii, si de asemenea de populatie, pentru folosirea lor strict dupa destinatie – despagubirea pierderilor participantilor la creerea fondului survenite de pe urma calamitatilor naturale, accidentelor, etc. Si acordarea ajutorului suplimentar cetatenilor (membrilor familiilor lor), in cazul survenirii unor evenimente legate de viata si sanatatea lor.”

Conform Legii Republicii Moldova nr.1508-XII „Cu privire la asigurari” prin asigurare se intelege un sistem de relatii menite sa protejeze interesele personale si patrimoniale ale persoanei fizice si juridice (asigurat) prin formare de fonduri banesti din contul primelor de asigurare, platite de asigurat, in schimbul carora asiguratorul isi asuma obligatia ca la producerea cazului asigurat sa plateasca asiguratului suma asigurata sau despagubirea de asigurare.

În unele lucrari se considera chiar ca asigurarea poate fi definita din doua puncte de vedere, si anume:

1. Ca persoana (fizica sau juridica) in calitate de asigurat, asigurarea poate fi privita si ca „finantare” a unei pierderi, in conditiile in care, evident, fondurile vor fi disponibile pentru a acoperi consecintele financiare ale producerii riscului. Scopul acesteia va fi de a asigura continuitatea activitatii sau supravetuirea afacerii asiguratului in cazul pierderii produse.

2. Ca un mijloc prin care riscurile pentru doua sau mai multe persoane sau firme se combina prin contributii prezente sau promise la un fond din care se platesc despagubirile pentru daunele suferite de unii dintre ei. Dat fiind ca asigurarea se bazeaza pe transferul riscului de la un individ catre o comunitate de indivizi, la acoperirea pagubei suferite de acesta contribuie cu sume mici ceilalti indivizi.

Florian Bercea subliniaza ca asigurarea “actioneaza in strinsa legatura cu existenta in activitatea economica a unor riscuri comune a caror producere poate provoca pagube importante economiei nationale si populatiei. Existenta riscurilor comune determina la rindul ei formarea comunitatii de risc – compusa din persoane fizice sau juridice – care accepta achitarea primelor de asigurare unei institutii specializate in vederea constituirii fondului de asigurare.

Asigurarea reprezinta, asa cum arata autorii dictionarului de asigurari, “un sistem de relatii economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorite din actiunea legilor economice obiective, care consta in crearea in comun, de catre persoanele fizice sau juridice amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile”.

Asigurarea are ca scop combaterea elementelor adverse ale riscului, care este prezent permanent si oriunde si, practic, orice activitate economica, politica, sociala, culturala sau de alta natura este amenintata de producerea unor evenimente cauzatoare de pierderi. Asadar, asigurarea are la baza un acord de vointa intre o persoana fizica sau juridica in calitate de asigurat si o persoana juridica in calitate de asigurator cedeaza asiguratorului un risc sau o clasa de riscuri pentru care obtine protectia asiguratorului. Pentru aceasta protectie, asiguratul plateste o suma de bani, numita prima de asigurare, urmind ca in cazul producerii riscului sau a riscurilor asigurate, asiguratorul sa il despagubeasca pe asigurat pentru daunele suferite. Astfel, asigurarea se concretizeaza intr-o tranzactie al carei obiect il constituie cumpararea unui serviciu, respectiv a protectiei pentru pierderea posibila si viitoare datorita producerii riscurilor agreate.