Pagina documente » Stiinte Economice » Spalarea de bani in noul cod penal si legislatia penala actuala

Despre lucrare

lucrare-licenta-spalarea-de-bani-in-noul-cod-penal-si-legislatia-penala-actuala
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-spalarea-de-bani-in-noul-cod-penal-si-legislatia-penala-actuala


Cuprins

CUPRINS
I. CORELATIA DINTRE NOUL COD PENAL SI LEGISLATIA PENALA ACTUALA IN DOMENIUL SPALARII PRODUSULUI INFRACTIUNII
I.1 APLICAREA LEGII NR.115/1996, PENTRU DECLARAREA SI CONTROLUL AVERII DEMNITARILOR, MAGISTRATILOR, A UNOR PERSOANE CU FUNCTII DE CONDUCERE SI DE CONTROL SI A FUNCTIONARILOR PUBLICI
I.2 APLICAREA AMENZII PENALE CA PEDEAPSA COMPLEMENTARA ESTE FOLOSITA INTR-O SERIE DE STATE, IAR IN ROMANIA A FOST FOLOSITA PANA IN ANUL 1968
I.3 PEDEAPSA COMPLEMENTARA A CONFISCARI AVERII, PARTIALA SAU TOTALA A FOST FOLOSITA SI LA NOI IN ROMANIA PANA LA INLATURAREA ACESTEI MASURI PRIN LEGEA NR.140/1996
I.4 INCRIMINAREA CA INFRACTIUNE A SPALARII PRODUSULUI INFRACTIUNII
II. INFRACTIUNEA DE SPALARE A PRODUSULUI INFRACTIUNII IN ACTUALA INCRIMINARE CAT SI IN NOUL COD PENAL
II.1 INFRACTIUNEA PRINCIPALA
II.2 DEOSEBIREA DINTRE INFRACTIUNEA DE TAINUIRE SI INFRACTIUNEA DE SPALARE A PRODUSULUI INFRACTIUNII
III. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACTIUNII DE SPALARE A PRODUSULUI INFRACTIUNII
IV. SPALAREA PRODUSULUI INFRACTIUNII IN CONDITIILE CRIMINALITATII ORGANIZATE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

I. Corelatia dintre noul Cod penal si legislatia penala actuala in domeniul spalarii produsului infractiunii.

Aparitia noului Cod penal in conditiile existentei Legii pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor nr. 656/2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 904 din 12 decembrie 2002, a Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificata de Parlamentul Romaniei la 16 octombrie 2002, prin Legea nr.565 publicata in Monitorul Oficial nr. 813 din 8 noiembrie 2002 si a Legii nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, ne ofera ocazia sa facem unele reflectii pe marginea acestor dispozitii si ale aplicabilitatii lor in prezent si dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal.

Una din problemele prevenirii si combaterii infractiunilor prin care se produc prejudicii materiale este si inlaturarea posibilitatilor faptuitorului de folosire a bunului produs al infractiunii.

Astfel bunul produs al infractiunii poate aparea in urmatoarele ipoteze:

a) bunul produs al infractiunii a fost recuperat de la faptuitor de catre autoritatile competente, si restituit partii vatamate; in aceasta ipoteza faptuitorul nu mai beneficiaza de produsul infractiunii, disparand astfel un factor in criminogeneza unei posibile activitatii infractionale a acestuia.

b) bunul produs al infractiunii a fost consumat in timpul savarsirii infractiunii;

c) bunul produs al infractiunii este folosit ulterior savarsirii, fara precautii calificate, faptuitorul asumandu-si constient sau inconstient riscul descoperirii faptei ca urmare a modului de folosire a bunului;

d) bunul este produsul unei infractiunii a carei existenta nu a putut fi probata, dar a fost identificat impreuna cu alte bunuri pentru care s-a probat infractiunea al caror produs sunt;

e) bunul produs al infractiunii este acumulat de faptuitor care se preocupa in mod calificat de a ascunde sau disimula originea sau natura ilicita a acestuia in vederea folosirii cu aparenta de legalitate adica sa-l „spele” .

În cazul consumarii produsului infractional pana la descoperire, problema recuperarii prejudiciului se solutioneaza potrivit dispozitiilor Codului civil, Codului de procedura civila sau Codului de procedura penala.

În ipoteza de la lit. c), de regula faptuitorul este descoperit si chiar daca nu raspunde penal, nu poate valorifica produsul infractiunii la limita maxima a posibilitatilor.

De regula impotriva beneficierii de produsul infractiunii se actioneaza in principal prin:

a) aplicarea Legii nr.115/1996, pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor,a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici;

b) aplicarea amenzii penale ca pedeapsa complementara este folosita intr-o serie de state, iar in Romania a fost folosita pana in anul 1968; [1 “În cazul infractiunilor de prejudiciu (inselaciune, delapidare, gestiune frauduloasa, unele infractiuni la Legea nr. 31/1990 republicata etc.) rolul amenzii este nesemnificativ ca instrument de prevenire si represiune, in masura in care este prevazuta numai alterntiv cu inchisoarea si cu un cuantum foarte redus in raport cu prejudiciul; in alte sisteme de drept, amenda are un rol esential in prevenirea si reprimarea infractiunilor, avand limitele legale corespunzatoare (atingand chiar si un milion de dolari, in Codul penal american) si este complementara pedeapsei inchisorii, suplinind uneori unele implicatii ale nerecuperarii prejudiciului, reducand totodata castigul infractional;” dr. Valerica Dabu, Sorin Catinean. Despre spalarea produsului infractiunilor, in Revista „Dreptul” nr. 12/2002. p.129.]

c) pedeapsa complementara a confiscari averii, partiala sau totala a fost folosita si la noi in Romania pana la inlaturarea acestei masuri prin Legea nr.140/1996;

d) incriminarea ca infractiune a spalarii produsului infractiunii.

Prevenirea si combaterea spalarii produsului criminalitatii transnationale organizate si in general al criminalitatii organizate este unul dintre cele mai eficiente mijloace de a opri aceasta forma deosebita de activitate infractionala care constituie o amenintare nu numai la nivel national dar si international [2 A se vedea dr. Costica Voicu, Spalarea banilor murdari, Editura Sylvi, Bucuresti 1999.]. Într-un articol anterior [3 A se vedea dr. Valerica Dabu, Sorin Catinean. Despre spalarea produsului infractiunilor, in Revista „Dreptul” nr. 12/2002. p. 128 si dr. Valerica Dabu, Ana Maria Gusanu, Reflectii asupra legii pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, in „Revista de Drept penal” nr. 4/2001, p. 99. ] am abordat unele aspecte ale Legii pentru prevenirea si spalarea banilor nr.21/1999 [4 Este de precizat ca Legea nr. 21/1999 a fost elaborata in conditiile in care era in vigoare Conventia Europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii adoptata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990 in care se definea conceptele de: „produs al infractiunii”, „bun”, si „infractiune principala”concepte care credem ca puteau fi preluate si de legiuitorul roman.]. Într-un alt articol am tratat unele aspecte privind Legea pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor nr. 656/2002 si Conventia Natiunilor Unite [5 În cele ce urmeaza vom folosi cuvantul “Conventie” pentru a desemna Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 565/2002.] impotriva criminalitatii transnationale organizate [6 Valerica Dabu, Sorin Catinean, „Noua lege pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor (Legea nr. 656/2002) si Conventia natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate.” În „Revista Dreptul” nr.6/2003, p. 47-65.]adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificata de Parlamentul Romaniei la 16.octombrie 2002, prin Legea nr. 565 publicata in Monitorul Oficial nr. 813 din 8 noiembrie 2002. Iar in cele ce urmeaza vom incerca sa tratam unele aspecte legate de aplicarea acestor acte normative in conditiile intrarii in vigoare a noului Cod penal.

1. O prima problema ar fi daca intre aceste dispozitii exista un paralelism, o reglementare diferentiata sau noi reglementari cu abrogari exprese ori implicite.

Astfel socotim ca plecand de la obiectul reglementat de fiecare dintre aceste acte normative s-ar putea sustine ca:

- Legea 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, modificata prin Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate [7 Prin art. 34 din Legea nr. 39/2003 a fost abrogat alin. (2) al art. 23 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, prin care se pedepsea asocierea sau initierea unei asocieri in scopul savarsirii infractiunii de spalare de bani.] pedepseste spalarea produsului infractiunii savarsita in alte conditii decat cele ale criminalitatii organizate transnationale sau nationale. Aceste dispozitii sunt aplicabile pana la 30 iunie 2005 cand intra in vigoare noul Cod penal iar dupa aceasta data sunt aplicabile in conditiile dispozitiilor art. 268-270 din noul Cod penal.

- infractiunea de spalare a produsului infractiunii savarsita in conditiile criminalitatii organizate ce nu depaseste granita Romaniei, se pedepseste pana la 30 iunie 2005 potrivit Legii nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, iar dupa aceasta data si a dispozitiilor art. 354-358 din noul Cod penal [8 În art. 354-358 din noul Cod penal sunt reglementate si sanctionate “Crime si delicte privind criminalitatea organizata si asocierea pentru savarsirea de infractiuni”.].

- infractiunea de spalare a produsului infractiunii savarsita in conditiile criminalitatii organizate transnationale, se pedepseste potrivit Legii nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate completate cu dispozitiile Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificata de Parlamentul Romaniei la 16 octombrie 2002, prin Legea nr.565 pentru faptele savarsite pana la 30.06.2005; Dupa aceasta data vor fi aplicabile dispozitiile art. 354-358 din noul Cod penal completate cu cele ale Legii nr. 39/2003 care nu sunt contrare precum si ale Conventiei mai sus citate.

Se constata ca art. 268 din noul Cod penal [9 Art. 268 din noul Cod penal prevede : „Se pedepseste cu inchisoare stricta de la 3 la 12 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi, a provenientei, situarii, dispozitiei, circulatiei sau proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.”De mentionat ca in aceasta redactare a disparut articolul genitival „a”din fata cuvintelor „situarii, dispozitiei,circulatiei” folosite de legiuitor in art. 23 in Legea nr.656/2002, insa credem ca aceasta nu a schimbat sensul si continutul infractiunii prevazuta in art. 23 din Legea nr. 656/2002.] mentine acelasi continut al infractiunilor de spalare a produsului infractiunii reglementat de art.23 litera a), b) si c) din Legea nr. 656/2002.

2. O a doua observatie ar fi ca atat in titlul Legii cat si in definirea infractiunii data in art. 23 se foloseste sintagma „spalarea banilor”, sintagma care nu corespunde continutului noii legi (Legea nr. 565/2002) si in mod deosebit a continutului acestei infractiuni (definite in alin. 1 din articolul mai sus citat). În mod nefericit noul Cod penal in denumirea articolului 268 foloseste tot sintagma „spalarea banilor” exprimare care nu este in concordanta cu continutul art. 268 si nici al Conventiilor in materie ratificate de Parlamentul Romaniei. În literatura de specialitate au fost prezentate argumente in sustinerea [10 În acest sens s-au adus unele argumente atunci cand s-au abordat dispozitiile Legii nr. 21/1999 in articolele mai sus citate. Revista „Dreptul” nr. 12/2002 pag. 181 si „Revista de Drept penal” nr. 4/2001 pag. 101.] inlocuirii sintagmei „spalarea banilor” [11 Într-adevar sintagma „spalarea banilor” este folosita in Directiva nr. 921/308/EEC (adoptata la Luxemburg, la 10 iunie 1991) dar aceasta directiva se refera la prevenirea folosirii sistemului financiar in scopul prevenirii spalarii banilor, or este evident ca prin sistemul financiar de regula bani se pot spala. Prin titlu aceasta directiva este denumita: „Directivele Consiliului Uniunii Europene cu privire la prevenirea folosirii sistemului financiar in scopul spalarii banilor (921/308/EEC). De altfel chiar in preambulul directivei se afirma „Cand institutiile financiare sunt folosite pentru spalarea castigurilor provenite din activitati ilicite (aici spalarea banilor), stabilitatea institutiilor respective si increderea in sistemul financiar ca intreg, ar putea fi in mod grav prejudiciate, pierzand increderea publicului;”Potrivit art.1 alin.1 din Directiva Consiliului Uniuni Europene nr. 921/308/EEC „spalarea banilor” inseamna urmatoarea actiune, atunci cand este savarsita cu intentie: conversia sau transferul proprietatii, stiind ca acea proprietate rezulta dintr-o activitate infractionala sau dintr-un act de participare la o asemenea activitate, in scopul anularii sau acoperirii originii ilicite a proprietatii sau a sprijinirii oricarei persoane implicate in savarsirea unei asemenea activitati pentru a o feri de consecintele legale ale actiunii sale; anularea sau acoperirea adevaratei naturi, surse, localizari, miscari, drepturilor legate de acestea, posesiei proprietatii, stiind ca o asemenea proprietate rezulta din activitatea infractionala sau dintr-un act de participare la o asemenea activitate; achizitionarea, posesia sau folosirea proprietatii, stiind ca, la data primirii, o asemenea proprietate a rezultat dintr-o activitate infractionala sau dintr-un act de participare la o asemenea activitate; participarea, asocierea in vederea savarsirii incercarea de a savarsi, a ajuta, a facilita sau a indemna la savarsirea unora din activitatile mentionate in paragrafele de mai sus.”Credem ca aceasta Directiva vizeaza spalarea produsului infractiunii principale prin folosirea banilor in sistemul financiar inclusiv a banilor care subroga produsul infractiunii. De asemenea nu putem sa nu observam ca nu se foloseste corect termeni de bunuri, proprietate, drept de proprietate ceea ce afecteaza intelegerea unitara si aplicarea in practica de legiferare cat si de interpretare a legilor in materie. De pilda in art.1 din Directiva in mod regretabil se limiteaza sfera conceptului de proprietate numai la obiectul proprietatii atunci cand se arata ca: „proprietate inseamna bunuri de orice fel, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, tangibile sau intangibile si documente legale sau instrumente care evidentiaza titluri sau interese cu privire la astfel de bunuri; Or este evident ca spalarea poate viza in concret obiectul proprietatii in cazul bunurilor mobile prin disimulare in sensul modificarii proprietatilor fizico-chimice care ii dadeau o alta identitate, dar si a dreptului de proprietate asupra obiectului respectiv relatiile sociale cum ar fi de pilda in cazul titlului de proprietate respectiv contractul de vanzare-cumparare, actul de donatie etc. (spalarea dreptului de proprietate fata de un bun furat, prin vanzari fictive succesive urmate de o vanzare reala si respectiv cumpararea de la vanzatorul de buna credinta , ultimul cumparator spalandu-si dreptul de proprietate asigurandu-si inclusiv aparenta de cumparator de buna credinta. ] cu „spalarea produsului infractiunii”dintre care retinem:

a) – dispozitiile art. 1 din Legea nr. 656/2002 respectiv: „Prezenta lege instituie masuri de prevenire si combatere a spalarii banilor” nu sunt la adapost de critica deoarece:

- strict gramatical, sfera sintagmei „spalarea banilor” nu este identica cu sintagma „spalarea produsului infractiunii” care include pe langa bani si orice alt bun; sub acest aspect se observa ca intre titlul legii si continut este o discrepanta regretabila.

- obiectul material al infractiunii denumita de legiuitor „spalarea banilor” este prevazut de art. 2 lit. b din Legea nr. 656/2002, in care se arata: „prin bunuri se intelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu sau un drept cu privire la acestea”; deci legiuitorul foloseste o sfera mult mai larga decat a conceptului de „bani”, pentru obiectul acestei infractiuni; de altfel in art. 2 lit. b) din Legea nr. 21/1999 in definitia conceptului de bunuri se folosea si enumerarea continutului respectiv: „bani si orice categorii de valori”, ceea ce nu s-a mai repetat in definitia data in art.2 lit.b) din Legea nr. 656/2002 considerandu-se ca acestea sunt deja incluse in expresia „bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile”. De asemenea art. 268 din noul Cod penal definind obiectul material al infractiunii reia definitia data in art. 2 lit.b din legea nr. 656/2002 cand dispune: „În sensul alin.(1), prin bunuri se intelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea.” Or este evidenta discordanta dintre continutul articolului si titlul acestuia ceea ce poate favoriza uneori confuzii cu implicatii asupra aplicarii dispozitiilor penale in materie.

- se stie ca din punct de vedere istoric „faza” prevenirii si combaterii numai a spalarii banilor este depasita [12 Prima lege in materie a pedepsit in mod exclusiv spalarea numai a banilor si nu a oricaror bani proveniti din infractiuni ci numai a celor proveniti din traficul de droguri., or in prezent aceasta lege a fost abrogata extinzandu-se obiectul material al acestei infractiunii si la alte bunuri asa cum a fost de pilda in Franta.], necesitatile actuale impunand extinderea incriminarii la orice produs al infractiunilor care poate fi fie un bun, un drept, fie un act juridic sau document care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea.

- folosirea in continuare a sintagmei „spalarii banilor” afecteaza impactul preventiv al legii asupra persoanei, lasand loc de indoieli, confuzii referitoare la obiectul infractiunii, precum si in executarea obligatiilor instituite de noua lege in domeniu atat pentru persoane juridice cat si persoane fizice.

b) rezerve din punct de vedere al preciziei normei juridice si efectului criminologic al acesteia, avem si asupra art. 2 lit. a din Legea nr. 656/2002 in care se dispune „În sensul prezentei legi prin spalarea banilor se intelege infractiunea prevazuta de art. 23” deoarece:

- art. 23 din noua lege reglementa doua infractiuni si nu una singura; astfel in art. 23 alin. 1 este reglementata o infractiune denumita de legiuitor „infractiunea de spalare a banilor” pentru care pedeapsa este de la 3 la 12 ani, iar la alin. 2 era o alta infractiune respectiv asocierea in vederea savarsirii de infractiuni de spalare a banilor pentru care pedeapsa era de la 5 la 15 ani; ulterior prin Legea nr. 39/2003, aliniatul 2 al art. 23 a fost abrogat inlaturandu-se aceasta imprecizie, imprecizie care nu se mai regaseste nici in noul Cod penal.

- in titlu si in unele articole din noua lege si chiar din noul Cod penal in mod regretabil legiuitorul foloseste sintagma „spalarea banilor” ca apoi sa puna semnul egalitatii intre bani si bunuri, imprejurare ce dupa opinia noastra nu este in concordanta cu spiritul acestei legii, al noului Cod penal precum si exigentele activitatii de legiferare; [13 Curtea Suprema a Statelor Unite a declarat ca neconstitutionala o lege care nu este clara pentru toti cei carora li se adreseaza: „O lege vaga este o lege scrisa atat de neclar, incat persoanele de inteligenta medie trebuie sa-i ghiceasca sensul si au dubii in ceea ce priveste aplicarea.” Kent Middleton, Robert Troger, Bill F. Chamberlin, Legislatia comunicarii publice, Ed. Polirom. Iasi. 2000 pag. 42.] astfel este de observat ca in titlul Legii 656/2002, in art.2 lit.a, in art.3, in art.6 pct.2, in titlul capitolului 3, si in art.23 pct.1 se foloseste sintagma „spalarea banilor”, ca apoi in continutul art. 2 lit. b, si in art. 23 lit. a), b),c) din aceeasi lege sa defineasca sfera conceptului de bunuri susceptibile de „spalare” in sensul ca acesta include „bani” pe langa altele iar modalitatile de spalare sunt enumerate separat dupa cum este vorba de „bun” sau de „dreptul de proprietate sau alte drepturi asupra bunului.”

- cu exceptia art. 2 lit. b si a art. 23 lit. a), b),c) din noua lege , in celelalte articole - cand se reglementeaza obligatiile persoanelor sa sesizeze tranzactiile suspecte -, se foloseste sintagma „spalarea banilor”ori „operatii cu sume in numerar” ceea ce ar putea crea confuzii in intelegerea si executarea de catre acestea a obligatiilor legale cu privire la alte bunuri decat banii, produs al infractiunii; de pilda in art. 3 pct.6 din noua lege se dispune: „Persoanele prevazute la art. 8 ori persoanele desemnate conform art. 14 alin. 1 vor raporta Oficiului, in cel mult 24 de ore, efectuarea operatiunilor cu sume in numerar [14 Operatiunile cu sume in numerar sunt reglementate de Ordonanta Guvernului nr. 15/1996 modificata. Astfel in art.5 din O.G. nr.15/1996 modificat prin O.G. nr.26/1997 si respectiv Legea nr. 88/1998 se dispune ca: „Pentru intarirea disciplinei financiare si evitarea evaziunii fiscale, operatiile de incasari si plati intre persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plata fara numerar. Prin exceptie de la prevederile aliniatului precedent persoanele juridice pot efectua plati in numerar in urmatoarele cazuri: a) plata salariilor si a altor drepturi de personal; b) alte operatiuni de plati ale persoanelor juridice cu persoane fizice;c) plati catre persoane juridice, in limita unui plafon zilnic de maximum 30.000.000 lei….”Iar in art.7 din O.G. nr.15/1996 modificat prin O.G. nr.26/1997 se dispune: „Se interzice societatilor comerciale bancare, de asigurari si financiare, sa elibereze persoanelor juridice sume in numerar peste plafoanele stabilite la art.5 alin. 2) lit.c), cu exceptia operatiunilor mentionate la art. 5 alin2 lit. a) si b) si alin.3). Transferul banilor din contul persoanelor juridice in contul persoanelor fizice se va face in mod obligatoriu prin prezentarea documentelor justificative legale. Nerespectarea acestor prevederi constituie contraventie pentru societatea comerciala bancara, de asigurari si financiara, care va fi sanctionata cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.” Din cele prezentate se observa cat de restransa este sfera operatiunii cu numerar. Pe de alta parte este evident ca operatiunile cu numerar asa cum sunt definite in O.G. nr. 15/1996 nu includ operatiunile cu moneda electronica .], in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul a 10.000 euro, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai multe operatiuni legate intre ele”. O astfel de redactare scapa din vedere operatiunile cu bani altele decat cele cu numerar cum ar fi platile prin virament, scontare [15 Scontarea este operatiunea prin care beneficiarul unei polite, al unei cambii sau al unui efect de comert face transmiterea acestora catre o banca inainte de scadenta (termenul de plata), in vederea incasarii contravalorii lor, banca retinand taxa scontului (dobanda, beneficiul) corespunzatoare timpului de asteptare si eventualelor riscuri care trec asupra bancii. Gheorghe D. Bistriceanu, Lexicon de finante banci si asigurari, Vol.III, Editura Economica, Bucuresti, 2001, p.274.], forfetare [16 Forfetarea este o operatiune de vanzare cumparare de creante, concretizate in titluri de credit, in cadrul careia cumparatorul (forfetorul) renunta sa intreprinda actiunea in regres fata de creditorul precedent, vanzatorul titlului de credit ramanand raspunzator numai pentru legalitatea creantei. În asemenea situatii, riscurile economice si eventualele riscuri politice trec asupra cumparatorului; riscurile care privesc realizarea normala a contractului (tranzactia comerciala propriuzisa) raman in seama exportatorului. Fata de operatiunile obisnuite ale tehnicii bancare de scontare, forfetarea face posibila refinantarea exportatorilor …”Gheorghe D. Bistriceanu, Lexicon de finante banci si asigurari, Vol.II, Editura Economica, Bucuresti, 2001, p.203.], platile prin moneda electronica, [17 Prin art.1 pct.13 din Legea bancara nr. 58/1998 modificata prin Legea nr.485/2003, moneda electronica este definita ca fiind: „valoarea monetara reprezentand o creanta asupra emitentului, care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) este stocata pe un suport electronic;b)este emisa in schimbul primirii de fonduri a caror valoare nu poate fi mai mica decat valoarea monetara emisa; c)este acceptat ca mijloc de plata si de alte entitati decat emitentul.”Or folosirea monedei electronice pe langa partile benefice creeaza si posibilitati nelimitate de spalare a produsului infractiunii.] etc., schimburile de bunuri ce nu sunt bani [18 De pilda exportul in contrapartida.], tranzactiile cu titluri de valoare etc., operatii ce rezulta din celelalte texte ale legii in cauza.Ca urmare pretinzandu-i-se interpretarea art.23 pct.1 lit. a),b) si c) in spiritul intregii legii (Legea nr.656/2002) credem ca angajatul unei persoane juridice sau orice persoana fizica, in executarea obligatiilor prevazute de art. 3 pct.6 din noua lege, nu ar putea justifica legal o nesesizare a Oficiului National pentru Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, sub motivatia ca operatiunea (tranzactia cu o valoare mai mare de 10.000 de euro) in cauza nu era cu lei sau valuta deci cu „bani”, ci cu valori corporale sau necorporale, mobile, imobile, bani electronicii etc., care nu ar fi incluse in sintagma „spalarea banilor”. Pentru evitarea oricaror confuzii, controverse, ar fi de dorit modificarea art.3 pct.6 din lege in sensul inlocuirii expresiei „operatiuni cu numerar, in lei sau valuta” cu expresia „operatiuni cu bunuri sau drepturi asupra acestora.”Aceasta ar fi necesara deoarece dispozitiile in cauza nu sunt abrogate ori modificate nici prin noul Cod penal existand posibilitatea aplicarii concomitent cu acesta.

c) În Franta, Legea nr. 627/1987 din Codul sanatatii publice prevedea ca infractiune de spalare a banilor (Le blanchiment de l’argent) numai spalarea banilor proveniti din traficul de stupefiante. Ca obiect material al acestei infractiuni il constituia numai banii, nu si alte bunuri, valori. Ulterior prin Legea din 13 mai 1996 in Franta a fost incriminata fapta de „spalarea produsului crimei sau delictului”, infractiune cu o sfera mai larga de aplicare [19 A se vedea M. Delmas-Marty, Droit penal des affaires, Themis, P.U.F., Paris, 2000, p. 309.] solutionandu-se astfel problema in cauza.

d) Desi noua Lege nr. 656 din 12 decembrie 2002, privind „spalarea banilor”, este ulterioara Legii nr. 565 din 8 noiembrie 2002, prin care statul roman s-a obligat sa ia masurile prevazute de Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, dispozitiile acesteia (noii legi de spalare a banilor) nu sunt in concordanta deplina cu cele ale acestei Conventii. Astfel art. 6 din Conventia aprobata prin Legea nr. 565/2002 este intitulat „Incriminarea spalarii produsului infractiunii” si contine recomandarea de a „atribui caracterul de infractiune cand actul a fost savarsit cu intentia:

? schimbarii sau transferului de bunuri despre care cel care le desfasoara stie ca sunt produsul infractiunii, in scopul de a ascunde ori a deghiza originea ilicita a bunurilor respective sau de a ajuta orice persoana care este implicata in savarsirea infractiunii principale sa se sustraga consecintelor juridice ale actelor sale;

? disimularii sau deghizarii naturii veritabile, a originii, a amplasarii, a dispunerii, a schimbarii ori a proprietatii de bunuri sau a altor drepturi referitoare la acestea al caror autor stie ca sunt produsul infractiunii. [20 Este evident ca prin aceasta Conventie, Statul roman se obliga sa incrimineze spalarea produsului infractiunii si nu spalarea banilor.]