Pagina documente » Recente » Stabilirea masei active si masei pasive in

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I. CONSIDERA?II INTRODUCTIVE PRIVIND INSOLVEN?A 3
1.1. Notiunea insolventei 3
1.2.Cadru legal 4
1.3. Caracterele ?i condi?iile de aplicare ale procedurii insolven?ei 8
1.4.Organele care aplica procedura insolventei 11
CAPITOLUL II. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVEN?EI 18
2.1.Periodizarea procedurii insolventei 18
2.2.Titularii cererii de deschidere a procedurii 21
2.3.Deschiderea procedurii la cererea debitorului 23
2.4.Deschiderea procedurii la cererea creditorilor 33
CAPITOLUL III. CONSECIN?ELE DESCHIDERII PROCEDURII INSOLVEN?EI 43
3.1Prevederi prealabile 43
3.2.Lichidarea averii debitorului 43
3.3 Insolventa in dreptul international privat român 48
3.3.1. Aspecte introductive 48
3.3.2. Raporturile cu statele straine si aplicarea legii la nivel international 49
3.3.3. Aplicabilitatea Legii 637/2003 in raporturile internationale 50
CAPITOLUL IV. NOUT??I LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL INSOLVEN?EI 58
4.1. Modificari ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolven?ei, prin Legea nr. 277/2009 58
4.2. Dezbaterea noului Cod al Insolventei 60
CONCLUZII 62
BIBLIOGRAFIE 63

EXTRAS DIN DOCUMENT

În epoca moderna s-au produs cele mai importante modificari in reglementarile procedurilor colective de executare silita si chiar reformulari ale principiilor care guverneaza aceasta procedura.

Primele reglementari in Romania in domeniul insolventei au fost cuprinse in diferite legiuiri, fara a incerca sa stabileasca un sistem complet de reguli care sa fie aplicate comerciantilor aflati in incetare de plati.

Codul Caragea de la 1817, in Partea a III-a, Capitolul VIII ( “Pentru imprumutare si datorie”), trata falimentul sub denumirea de “mofluzie”. Mofluzii erau fraudulosi (debitorul trebuia sa capete milostivirea creditorilor pentru ca altfel era tratat ca mofluz prefacut ) sau scuzabili. Falitii puteau face cesiune de bunuri in favoarea creditorilor care era liberatorie pentru debitor. În Partea a V-a, “Pentru vini”, bancruta (mofluzia mincinoasa) era pedepsita cu inchisoarea pe un an si vanzarea averii in scopul acoperirii datoriilor.

Codul Calimach (1817) detaliaza in Anexa I, “Despre randuiala cursului creditorilor”, o procedura falimentara detaliata. Creditorii falitului purtau denumirea de “creditorii masei credale” (asta deoarece activul falimentului era desemnat prin “masa credala”) si erau reprezentati prin “Comitetul creditorilor”. Delegatul creditorilor (curatorul) impreuna cu acest comitet procedau la lichidarea activului si plata pasivului.

CAPITOLUL I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE PRIVIND INSOLVENTA

1.1. Notiunea insolventei

De-a lungul timpului s-au creat confuzii nedorite in ceea ce priveste notiunile de insolventa comerciala, faliment si insolvabilitate.

Astfel, mai ales in legislatia de origine anglo-saxona, termenul de insolventa comerciala si cel de faliment erau considerati echivalenti, ambii definind o stare de incapacitate de plata. În conceptia legislatiilor europene, aria de cuprindere a falimentului este mai larga decat cea de insolventa comerciala. [1 D?n? D?ni?l? Motiu , St?bilir?? m?s?i ?ctiv? si ? m?s?i p?siv? in proc?dur? insolv?nt?i , ?ditur? Wolt?rs Kluw?r , 2009]

Asemenea confuzii au aparut si intre notiunile de insolvabilitate si insolventa considerate similare, de aceea este necesara explicarea acestora.

Specificul procedurii falimentului decurge din aplicarea a doua principii fundamentale a obligatiilor comerciale, adica: comertul se bazeaza pe credit si obligatiile comerciale se executa la scadenta.

Relatiile comerciale pleaca de la prezumtia ca partenerul este capabil sa-si plateasca la scadenta obligatia asumata. Din acest considerent, incapacitatea de plata este o stare care induce dezechilibre majore comertului, fapt prin care se justifica interventia justitiei. Prin urmare, incapacitatea de plata (insolventa) trebuie delimitata atat de insolvabilitate cat si de refuzul de plata.

In principal, neplata unei singure datorii comerciale la scadenta este suficienta pentru admiterea cererii de declanssare a falimentului unui debitor, iar starea de incetare de plata trebuie sa fie reala, permanenta si sa aiba caracter de generalitate. [2 Io?n ?D?M, Codrut Nicol?? S?VU, L?g?? proc?durii insolv?nt?i, com?nt?rii si ?xplic?tii, ?ditur? C.H. B?ck, Bucur?sti, 2006

]

Insolventa defineste o incapacitate vadita de plata a datoriilor exigibile , adica reprezinta o insuficienta a lichiditatilor, o absenta a fondurilor banesti necesare platii obligatiilor scadente, reflectand o stare a patrimoniului unui debitor.Starea de insolventa survine independent de cea de insolvabilitate, atunci cand nu exista sau nu pot fi realizate resursele financiare pentru acoperirea la scadenta a datoriilor sale comerciale.

Concluzie: Consecinta imediata a insolventei o reprezinta incetarea platilor si instaurarea dreptului creditorilor de a introduce impotriva comerciantului aflat in aceasta stare, procedura falimentului. [3 ?n? BIRCH?LL, Proc?dur? insolv?nt?i, r?org?niz?r?? judici?ra si proc?dur? f?lim?ntului, ?diti? ? III-?, r?vizuita si ?daugita, ?ditur? Univ?rsul Juridic, Bucur?sti, 2010]

Notiunea de insolventa implica o situatie patrimoniala dificila sau de criza a unui comerciant in care pasivul depaseste activul, determinand imposibilitatea indeplinirii de catre comerciant la termen si in bune conditii a obligatiilor de plata asumate. Conform legii, “insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile” (art. 3 pct. 1 din Lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 277/2009).

Legea prevede ca:

a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori;

b) insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

1.2.Cadru legal

În ceea ce priveste masa activa in procedura insolventei s-a relevat, pe de o parte, necesitatea stabilirii activului patrimonial imediat ulterior deschiderii procedurii de insolventa, indiferent de tipul procedurii la care ne raportam, in mod paralel cu indeplinirea operatiunilor intreprinse in vederea stabilirii pasivului patrimonial, servind ca si suport pentru optiunea celor indreptatiti in favoarea unui anumit tip de procedura (reorganizare judiciara sau faliment), iar, pe de alta parte, accentul pus de legiuitor pe unele modalitati care fac posibila reintregirea activului patrimonial, respectiv actiunea in anularea actelor incheiate de debitor in perioada suspecta, neaplicarea efectului suspensiv fata de actiunile debitorului impotriva tertilor ssi actiunea in atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorului. [4 D?n? D?ni?l? Motiu , St?bilir?? m?s?i ?ctiv? si ? m?s?i p?siv? in proc?dur? insolv?nt?i , ?ditur? Wolt?rs Kluw?r , 2009]

Cu privire la masa pasiva s-au identificat etapele principale ale procesului privind stabilirea masei pasive, concluzionandu-se ca procedura declararii, inregistrarii si verificarii creantelor este o procedura importanta, ce trebuie efectuata inca de la inceputul procedurii, intrucat numai dupa stabilirea masei pasive si compararea ei cu masa activa se poate opta, dupa caz, pentru reorganizare sau lichidare.

Pornind de la analiza notiunii de creanta din legislatia romana si de la tipurile de creante si creditori prevazute de legea insolventei , Lucrarea prezinta o descriere in detaliu a creantelor garantate, a creantelor bugetare si a creantelor salariale.

Legea nr. 277/2009, privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei si pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbre.

Legea privind procedura insolventei nr. 85/2006 - denumita in continuare Legea - publicata in M.Of. nr. 359/21.04.2006 si intrata in vigoare la 20.06.2006 reuneste prevederile legale in materie intr-un cadru unitar. Anterior acestei legi, procedura falimentului a fost reglementata de Legea nr 64/1995 cu numeroase modificari. Conform art. 149 din Lege, astfel cum aceasta a fost modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 173/2008, dispozitiile Legii insolventei se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale:

- Codului de procedura civila,

- Codului civil,

- Codului comercial roman,

- Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 referitor la procedurile de insolventa, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.

Actele normative care reglementeaza Buletinul Procedurilor de Insolventa

- Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei ;

- Hotararea Guvernului nr. 1881/2006 privind modificarea si completarea H.Gnr. 460/2005

- Hotararea Guvernului nr. 460/2005 privind continutul, etapele, conditiile de finantare, publicare si distribuire a Buletinului procedurilor de reorganizare judiciara si a falimentului;

- Hotararea Guvernului nr. 454/2005 pentru aprobarea destinatiei excedentului rezultat din executia bugetara a Oficiului National al Registrului Comertului, pe anul 2004;

- Ordinul Ministrului Justitiei Nr. 1692/C din 17.07.2006 privind aprobarea formatului Buletinului procedurilor de insolventa si a continutului-cadru al citatiilor, comunicarilor, hotararilor judecatoresti, convocarilor, notificarilor si al altor acte care se publica in aceasta si al dovezii privind indeplinirea procedurii de citare, comunicare, convocare si notificare;

- Ordinul Ministrului Justitiei Nr. 1320 din 13.05.2008 (de modificarea Ordinului Ministrului Justitiei nr.1692/C/2006) privind aprobarea formatului Buletinului Procedurilor de Insolventa si a continutului-cadru al citatiilor, comunicarilor,hotararilor judecatoresti, convocarilor, notificarilor si al altor acte care se publica in aceasta si al dovezii privind indeplinirea procedurii de citare, comunicare, convocare si notificare.

- Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1187/C/2005 privind aprobarea Procedurii de comunicare a actelor de procedura, a documentelor care le insotesc si a informatiilor cuprinse in acestea intre instantele judecatoresti, judecatorii-sindici, administratorii si lichidatorii desemnati si Oficiul National al Registrului Comertului, in vederea editarii Buletinului procedurilor de reorganizare judiciara si a falimentului;