Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Structura sociala.Socializarea si stratificarea sociala

Despre lucrare

lucrare-licenta-structura-sociala.socializarea-si-stratificarea-sociala
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-structura-sociala.socializarea-si-stratificarea-sociala


Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
Structura sociala
1.1. Interactiunea sociala
1.2. Statusurile si rolurile
1.3. Grupuri si institutii sociale
1.4. Grupurile sociale
CAPITOLUL II
Socializarea si stratificarea sociala
2.1. Socializarea
2.2. STRATIFICAREA SOCIALA
CAPITOLUL III
Organizatiile
3.1. Teoriile lui Weber despre birocratie
3.2. Teoria lui Michel Foucault despre organizatii: controlul timpului si al spatiului
3.3. Birocratia si democratia
3.4 . Analiza de caz
Organizarea informala a uzinei: rezultatele studiului efectuat de E. Mayo la Hawthorne13.5. Analiza de caz
Incertitudine si putere in atelierele de productie
CAPITOLUL IV
Studiul comportamentului deviant
4.1. Analiza lui A. Giddens
4.2. Delict, devianta si ordine sociala
CAPITOLUL V
Politica si putere. Mecanisme sociologice ale puterii
5.2. Micro-sociologia puterii
5.1. Zoon politikon si filosofia sociala
5.3. Putere, control si dominatie. Sociologia politica weberiana
5.4. Comunicarea politica, opinie publica si sondaje, efecte perverse ale spectacolului politic
CAPITOLUL VI
Cultura si religie
6.1. Cultura
6.2. Religia
---------------
------------------------------------------------------------
---------------
------------------------------------------------------------

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

INTRODUCERE

De la constituirea sa si pana astazi, sociologia a devenit o stiinta complexa, diversificata in numeroase specializari, ancorata in studiul relatiilor sociale concrete. Ea a capatat un character aplicativ operational si relative previzional, completandu-si rolul cognitive traditional printr-o functie macro si micro sociala. Odata cu ancorarea in cercetarea concreta a realitatii, sociologia tinde spre conceptualizarea stiintifica in vederea consolidarii dimensiunilor ei practic applicative. Sociologia este un ansamblu teoretico – empiric, in care cele doua dimensiune se presupun, interfereaza, promovand o voziune pertinenta, riguroasa asupra societatii. Explicatia sociologica se bazeaza pe fapte, observatii, pe material empiric bogat ce trebuie sistematizat explicat si utilizat cognitiv.

Culegerea de date, analiza empirica a unui document sau altul al realitatii, trebuie realizata pe baza unor ipoteze a unor presupuneri stiintifice cu ajutorul unor tehnici specializate in vederea si inregistrarea corecta, fidela a datelor.

Teoria este supusa verificarii prin studiul complet sistematic al realitatii iar demersul empiric prmite largirea ariei teoretice prin noi ipoteze si prin verificarea celor existente.

Sociologia este o stiinta unitara sub aspect teoretic si empiric si in privinta raporturilor dintre teoria sociologica si domeniile specializate ale cercetarii concrete.

Sociologia generala ofera parametric conceptuali explicative ai societatii putand fi imbogatiti, perfectionati, prin studiul domenilor particulare ale realitatii sociale.

O trasatura importanta a dezvoltarii sociologiei o formeaza diversificarea continua a cercetarii, constituirea sociologiilor de ramuri ca rezultat al expensiunii investigatiei empirice, al cresterii interesului pentru domeniul practic.

Definirea sociologiei drept stiinta caracteristicilor generale ale comportamentelor sociale, ale relatiilor sociale, ale colectivitatiilor, ale organizarii si functionarii institutilor sau ca stiudiu explicativ si comprehensiv al realitatii sociale in totalitatea ei, ne permite intelegerea specificului ei in raport cu alte stiinte sociale.

Temele fundamentale ale acestei lucrari sunt: structura sociala (grupuri, interactiuni, roluri, institutii), stratificare si socielizare, organizatii, devianta, politica si putere, religie si cultura.

Sociologia generala a dezvoltat doua teorii cu o sfera generala: teoria structurilor sociale si teoria dezvoltarii sau teoria transformarilor, deci a dezvoltarii si regresilor inregistrate de colectivitatiile sociale.

Teoria structurilor sociale care mai poarta numele de teoria grupurilor sociale sau a societatii, generalizeaza rezultatele cercetarilor efectuate asupra diferitelor tiauri si forme ale vietii colective a oamenilor incercand sa stabileasca legile generale ale acesteia. Aceasta teorie studiaza elementele grupurilor si colectivitatilor umane, principiile alcatuirii lor, ierarhia elementelor componente, mecanismele care asigura functionarea lor. Se intereseaza de coeziunea interna a grupurilor, de factori care contribuie la sudarea sau dimpotriva la solutia lor.

Teoria transformarilor generalizeaza rezultatele cercetarilor efectuate asupra fenomenelor si proceselor care se produc in unele grupuri si colectivitati. Aceasta teorie asigura un aparat conceptual riguros, ipoteze si perspective teoretice de studiu, baza teoritica a metodologiei siciologice.

Ramurile sau domeniile specializate ale sociologiei realizeaza descrierea sistematica a diferitelor domenii ale realitatii, explicarea acestora, verificarea si perfectionarea unor tehnicii si intrumente de cercetare, clasificarea materialului faptic si efectuarea unor generalizari si extrapolari.

CAPITOLUL I

Structura sociala

1.1. Interactiunea sociala

Structura sociala este un concept care exprima modul de alcatuire si de functionare a sistemului grupurilor sociale, interactiunea, locul si rolul lor in dinamica sociala pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii.

Într-un sens larg, structura sociala este o retea de componente creata prin interactiuni sociale repetate, sablonate. Structura sociala transforma un sortiment de oameni intr-un grup, o populatie intr-o societate.

Putem analiza structura sociala plecind de la urmatoarele componente: statusurile, rolurile, relatiile interpersonale si institutiile sociale.

Interactiunea sociala este baza organizarii si structurii societatii. Interactiunile ajung de la neoficial la oficial. Dar toate interactiunile se descriu prin modele. Într-un fel, toate sistemele sociale la scara mare depind de schemele de interactiune sociala pe care le incarnam prin rutina noastra zilnica. Dupa A.V.. Cicourel [1 La Sociologie cognitive (1973), PUF, 1979, pp. 51-52.], pentru a analiza acest concept trebuie sa plecam de la urmatoarele ipoteze:

1) Participantii la o interactiune sociala “inteleg" in aparenta multe lucruri (prin elaborarea semnelor verbale si non-verbale) chiar daca acestea nu sint mentionate in mod explicit. Elementele non-verbale se pot dovedi a fi la fel de importante ca si elementele verbale.

2) Actorii atribuie semnificatii prin care “se poate intelege" ceea ce este descris sau explicat, chiar daca la un moment dat conversatia nu pare sa fie tocmai limpede pentru partener sau pentru observatorul neutru, din cauza utilizarii anumitor termeni. Prin folosirea procedeelor interpretative, participantii acorda semnificatii si structuri inferioare. Continutul aparent nu dezvaluie aceste semnificatii unui observator, decat daca modelul acestuia este orientat spre structuri de acest tip.

3) Participantii la o interactiune sociala presupun o schema de interpretare (procedee interpretative) si selecteaza anumite caracteristici ale scenei pentru a fi in masura sa explice si sa completeze lacunele in ceea ce este descris. Participantii par sa fie de acord desi nici unul, nici celalalt nu indica in mod clar motivele sau bazele acordului. Fiecare poate alege “sa se abtina".

4) În general participantii nu se indoiesc de vorbele celuilalt si nu pretind probe exterioare, atata vreme cat fiecare presupune ca pot exista alte “amanunte" (sau ca alte amanunte ii pot fi furnizate) in ce priveste lacunele descoperite in timpul conversatiei. Dar chiar cind exista indoieli, partenerul va incerca sa-l “ajute" pe celalalt sa continue conversatia. Confruntarile directe se datoreaza schimbarii radicale a perspectivei pe care o utilizeaza fiecare participant; dar in timpul primei aproximari ei considera incontestabil faptul ca fiecare stie ce spune si ce vrea sa spuna.

5) Procedeele interpretative sugereaza informatiile (cunostinte distribuite social) care-i permit actorului sa asocieze reguli informative generale cu scene de interactiune traite. Procedeele interpretative si regulile de suprafata (normative) furnizeaza actorului o structura cu ajutorul careia isi poate compartimenta mediul in domenii de semnificatii.

6) Procedeele interpretative guverneaza decuparea interactiunii in secvente si stabilesc conditiile necesare pentru a evalua si produce comportamente pe care cercetatorul le numeste atribute de “statut" si de “rol" sau de “conduite corespunzatoare". Îmbinarea procedeelor interpretare cu regulile de suprafata (normative) reprezinta fundamentul interactiunii concertate pe care o numim “structuri sociale".

7) În consecinta, notiuni ca “statut", “rol" si “norma" nu pot fi exacte decat in masura in care modelul cercetatorului tine explicit seama de caraceristicile ce-i permit actorului sa idenfice si sa actioneze in functie de comportamentele “corespunzatoare".

Asadar, modul in care interactionam depinde de situatie. Cind asteptarile sint neclare, oamenii trec printr-un proces de reconciliere, numit “definirea situatiei”(W. I. Thomas). Sa examinam impreuna cu A. Giddens [2 A. Giddens, Sociologie, All, Bucuresti, 2000, p.p. 80-95. ] citeva moduri prin care faptele noastre capata structura si forma socialmente acceptabila. Sociologul englez prezinta cu aceasta ocazie pe doi dintre cei mai importanti sociologi contemporani: Erving Goffman si Harold Garfinkel.

1.1.1. Regulile sociale si vorbirea

Cu toate ca in mod obisnuit folosim indicatii non-verbale in comportamentul nostru si pentru a-l intelege pe cel al celorlalti, o mare parte din interactiunea noastra are loc prin vorbirea de toate zilele (conversatiile informale cu …). Studiul conversatiilor a fost puternic influentat de opera lui H.Garfinkel, intemeietorul etnometodologiei.

Etnometodologia este studiul “etnometodelor” - metode populare sau neprofesionale - pe care oamenii le folosesc pentru a intelege ce anume fac ceilalti si indeosebi ce anume spun. În viata cotidiana aplicam aceste metode, in mod normal fara sa le acordam o atentie constienta. Deseori putem intelege ceea ce se spune intr-o conversatie doar in momentul in care cunoastem contextul social, care nu este exprimat prin cuvinte. Giddens da ca exemplu urmatoarea conversatie (dupa J. Heritage):

A: Am un baiat de 14 ani.

B. Ei, nu-i nimic.

A. Am si un caine.

B. O, imi pare rau.

Ce se intampla aici ? Care este relatia dintre vorbitori ? Daca stim ca este vorba despre o conversatie intre un eventual chirias si un proprietar, conversatia e inteligibila. Unii proprietari accepta copii, dar nu le permit chiriasilor sa tina animale in casa. Totusi, daca nu cunoastem contextul social, raspunsurile individului B par a nu avea relatie cu afirmatiile lui A. O parte a sensului se afla in cuvinte, iar o parte in felul in care contextul social structureaza ceea ce spune.

1.1.2. Întelegeri impartasite