Pagina documente » Stiinte Economice » Studiu privind asigurarile sociale de sanatate in Romania

Despre lucrare

lucrare-licenta-studiu-privind-asigurarile-sociale-de-sanatate-in-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-studiu-privind-asigurarile-sociale-de-sanatate-in-romania


Cuprins

CUPRINS
Cap.I. ASIGURARILE SOCIALE - COMPONENTA A SECURITATII SOCIALE..........3
1.1. Securitatea sociala in Rominia........3
1.2. Conceptul de asigurari sociale.........4
1.3. Evolutia regimului asigurarilor - contributia Banatului la acest proces......5
1.4. Noul concept al reformei sanitare....6
1.5. Implementarea sistemului asigurarilor sociale de sanatate (SAS)6
1.5.1. Beneficiarii SAS......6
Cap.II. MANAGEMENTUL SISTEMULUI DE ASIGURARI SOCIALE DE
SANATATE....9
2.1. Organizarea si conducerea sistemului asigurarilor de sanatate in faza de inceput
a reformei..........9
2.1.1. Ministerul sanatatii.9
2.1.2. Directiile Sanitare Judetene..11 2.2. Noul cadru institutional impus de reforma......11
2.2.1. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate............11
2.2.2. Casele Judetene de Asigurari de Sanatate..........16
2.2.3. Colegiul Medicilor din Rominia.........17
2.2.4. Directiile de sanatate publica judetene18
Cap.III. FINANTAREA SISTEMULUI DE ASIGURARI DE SANATATE......19
3.1. Constituirea si evidenta fondului initial de asigurari sociale de sanatate19
3.1.1. Constituirea fondului initial de asigurari sociale de sanatate..........19
3.1.2. Evidenta fondului de asigurari de sanatate.......19
3.2. Constituirea si evidenta fondurilor de asigurari de sanatate
(incepind cu anul 1999)............20
3.2.1. Constituirea fondurilor de asigurari de sanatate..............20
3.2.1.1. incasarea contributiilor pentru asigurarile de sanatate............20
3.2.1.2. Sume primite de la bugetul de stat si alte bugete.....23
Cap.IV. ASISTENTA MEDICALA iN CADRUL SISTEMULUI DE ASIGURARI
DE SANATATE..........26
4.1. Drepturile si obligatiile asiguratilor...........27
4.2. Conditiile acordarii asistentei medicale spitalicesti..28
4.3. Componenta sumei contractate de catre spitale cu casele de asigurari de
sanatate.........29
4.4. Decontarea de catre casele de asigurari de sanatate a serviciilor medicale
contractate cu spitalele29
4.5. Tipuri de servicii medicale in SAS............29 4.5.1. Asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii inclusiv
pentru depistarea precoce a bolilor..30
4.5.2. Asistenta medicala primara30
4.5.3. Asistenta medicala de specialitate din ambulatoriu.......32
4.5.4. Servicii medicale spitalicesti............32
4.5.5. Servicii medicale de urgenta prespitalicesti....34
4.5.6. Asistenta medicala de reabilitare - recuperare..............34
4.5.7. Asistenta cu medicamente in tratamentul ambulatoriu..35
4.5.8. Servicii speciale.35
4.5.9. Servicii medicale asigurate prin centrele de sanatate....36
Cap.V. BUGETUL DE VENITURI SI CHELTUIELI AL CASEI JUDETENE DE
ASIGURARI DE SANATATE A JUDETULUI TIMIS............37
5.1. Rolul caselor de asigurari de sanatate in procedura bugetara.37
5.2. intocmirea Bugetului de Venituri si Cheltuieli al Casei de Asigurari de
Sanatate a judetului Timis pentru anul 2008...........37
5.2.1. Determinarea resurselor de venituri40
5.2.2. Alocarea resurselor pe destinatii de cheltuieli..............40
5.2.2.1. Cheltuieli materiale si prestari de sarvicii cu caracter medical...........40
5.2.2.2. Cheltuieli de administrare ale CJAS Timis...........41
5.2.2.3. Fondul de rezerva.....41
Cap.VI. EVOLUTII RECENTE SI TENDINTE VIITOARE ALE SISTEMULUI
ASIGURARILOR SOCIALE DE SANATATE.....42
6.1. Scurta retrospectiva a reformei sistemului sanitar...42
6.2. Perspectivele imediate ale evolutiei sistemului asigurprilor de sanatate..............43
6.3. Tendinte pe plan european si mondial privind asigurarile medicale.....44
ANEXE.......45
BIBLIOGRAFIE............65

EXTRAS DIN DOCUMENT

? Studiu privind asigurarile sociale de sanatate in Romania ?

Cap. I. ASIGUR?RILE SOCIALE – COMPONENT? A SECURIT?TII SOCIALE

1.1. SECURITATEA SOCIAL? ÎN ROMÂNIA

Securitatea sociala reprezinta o coordonata majora , cadrul unei societati democratice.

Conceptul de “securitate sociala”, desi interpretat diferit in diverse tari poate fi considerat ca fiind protectia pe care o asigura societatea pentru membrii ei, printr-o serie de masuri publice, impotriva problemelor sociale ce ar putea fi cauzate de pierderea sau reducerea substantiala a veniturilor datorita imbolnavirii, maternitatii, accidentelor de munca, invaliditatii, somajului, batranetii si mortii.

Termenul de “securitate sociala” a fost utilizat prima oara in titlul legislatiei Statelor Unite prin promulgarea Legii Securitatii Sociale din 1935. Organizatia Internationala a Muncii a adoptat in 1952 termenul datorita faptului ca are valoarea unei expresii simple si cuprinzatoare a unei probleme importante si a stabilit elementele componente ale sistemului de securitate sociala asa cum sunt ele cunoscute astazi. Între acestea cele mai importante pot fi considerate asigurarile sociale si asistenta sociala.

Romania se angajeaza, potrivit Legii pentru ratificarea Cartei speciale europene revizuite, adoptata la Strasburg la 3 mai 1996, sa stabileasca si sa mentina un regim de securitate sociala la nivelul necesar pentru ratificarea Codului european de securitate sociala.

În aceeasi acceptiune, tara noastra, depune eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate sociala la un nivel mai ridicat, si ia masuri prin incheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale corespunzatoare sau prin alte mijloace si sub rezerva conditiilor stipulate in aceste acorduri, pentru a asigura:

? egalitatea de tratament intre cetatenii fiecarei tari participante la acorduri si cetatenii celorlalte tari, in ceea ce priveste drepturile de securitate sociala, inclusiv pastrarea avantajelor acordate de legislatiile de securitate sociala, indiferent de deplasarile pe care persoanele protejate le-ar putea efectua intre teritoriile partilor;

? acordarea, mentinerea si restabilirea drepturilor de securitate sociala prin mijloace precum totalizarea perioadelor de asigurare sau de angajare, indeplinite conform legislatiei fiecaruia dintre parti.

Printre drepturile prevazute in Carta speciala europeana, se numara si dreptul la asistenta sociala si medicala. În vederea exercitarii efective a acestui drept, se stipuleaza printre altele, ca:

? orice persoana care nu dispune de resurse suficiente si care nu este in masura sa si le procure prin propriile mijloace sau sa le primeasca dintr-o alta sursa, in special prin prestatii dintr-un regim de securitate sociala, sa poata beneficia de o asistenta corespunzatoare si in caz de boala, de infrijirile impuse;

? fiecare persoana sa poata obtine, prin servicii competente cu caracter public sau priva, orice sfat si orice ajutor personal, necesare pentru a preveni, a indeparta sau

a atenua starea de nevoie de ordin personal si de ordin familial.

În domeniul protejarii drepturilor de securitate sociala, asistenta sociala si medicala, tara noastra a facut un progres demn de mentionat, stiuta fiind dificultatea armonizarii legislatiei muncii si protectiei sociale.

Organul de specialitate care asigura si coordoneaza strategia Guvernului in acest domeniu il reprezinta Inspectoratul Teritorial de Munca. Acest minister elaboreaza si negociaza acorduri bilaterale in domeniul securitatii sociale si aplica instrumentele juridice internationale.

1.2. CONCEPTUL DE ASIGUR?RI SOCIALE

Tinand cont de parerile mai multor autori, asigurarile sociale sunt definite ca ajutoare bazate pe principiul mutualitatii, fiind acoperite din contributiile firmelor si angajatilor. Proportia contributiilor angajatorului respectiv angajatilor pe de o parte, pe de alta parte accesul asiguratilor la diverse servicii oferite de sistemul asigurarilor sociale, modalitatile de solutionare sub aspect juridic a acestor probleme, difera insa sensibil de la o tara la alta.

În Franta asigurarile sociale se divid in subsisteme cu afiliere abligatorie autonoma si facultativa privata. Cele cu afiliere obligatorie apartin sectorului administratiilor publice, iar gama serviciilor oferite este extrem de larga.

În Marea Britanie, de exemplu, este acceptata definirea asigurarilor sociale ca “ajutoare oferite asiguratilor”, acoperite financiar din contributiile firmelor si angajatilor. Aceste ajutoare alaturi de ajutoarele universale pentru anumite situatii si ajutoarele in faza experimentala constituie cele trei componente ale Sistemului de securitate britanic.

În Olanda, de asemenea, coexista subsistemul de asigurari sociale publice care este predominant, cu subsisteme private care ofera servicii complementare celor oferite de sistemul public.

În Romania, pana in anul 1997 a existat o conceptie diferita de cea actuala in privinta asigurarilor sociale. Sistemul de asigurari sociale era compus exclusiv din asigurarile sociale de pensii si alte ajutoare pentru intreruperea capacitatii de munca, contributiile provenind, in marea lor majoritate, din contributia angajatorilor, in timp ce contributia angajatilor la crearea fondurilor era nesemnificativa.

În ce priveste finantarea cheltuielilor de sanatate, aceasta era asigurata exclusiv pe seama resurselor bugetului de stat, ordonatorul insarcinat cu executia cheltuielilor fiind Minsterul Sanatatii.

Conceptul de asigurari sociale de sanatate de care ne vom ocupa si despre care vom vorbi preponderent in aceasta lucrare a fost introdus incepand cu 1998 odata cu demararea reformei in sistemul sanitar.

Prin urmare, din 1998 incoace, conceptul de asigurari sociale are doua conotatii si anume asigurarile sociale de pensii si alte ajutoare, cu buget (venituri si cheltuieli specifice), separat.

Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii populatiei. Ele sunt obligatorii si functioneaza descentralizat, pe baza principiului solidaritatii si subsidiaritatii in colectarea si utilizarea fondurilor, precum si a dreptului alegerii libere de catre asigurati a medicului, a unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate.

De asemenea, pot functiona si alte forme de asigurari de sanatate care acopera riscuri individuale, in diferite situatii speciale. Se pot organiza si societati private de asigurari de

sanatate. Aceste asigurari nu sunt oblgatorii.

1.3. EVOLUTIA REGIMULUI ASIGUR?RILOR – CONTRIBUTIA BANATULUI LA ACEST PROCES

În Romania, asigurarile sociale de sanatate au fost introduse in vechiul Regat prin “Legea privind organizarea meseriilor si asigurariloe muncitoresti” din 1912. Dupa terminarea razboiului, aceasta lege a continuat sa fie aplicata in vechiul Regat si Basarabia, unde a fost extinsa incepand cu 17 aprilie 1921. În Transilvania s-a aplicat “Legea sanitara XIX din 1907 pentru asigurarea salariatilor industriali si comerciali, in caz de boala si accident”.

În Legea XIV din 1891 pentru asigurarile de boala, asiguratul contribuia cu 2/3 din suma, iar patronul cu 1/3. Se asigura astfel asistenta medicala gratuita si bani de mancare.

Din 1907 prin Legea XIX, 50% din muncitori si familiile lor primeau asistenta medicala gratuita si medicamente. Legea prevedea si posibilitatea de asigurari private. Existau astfel 97 de case de asigurari. În 1908 Casa de Asigurari Timis, de exemplu, numara 22.350 de membrii si detinea un fond de asigurare de 600.000 de coroane. În plus mai existau si alte fonduri umanitare: de ajutor al angajatilor de stat, de re-convalescenta, de ajutor pentru muncitorii industriali si agricoli.

Contopirea regimurilor de asigurare prezentate intr-un sistem de asigurare unic pe toata tara, s-a facut prin Legea de unificare din 8 aprilie 1933. În baza acestei legi intrau in asigurarea obligatorie:

? salariatii din intreprinderile industriale si comerciale, publice sau private, ale caror salarii lunare nu depaseau limita de 6000 lei, stabilita de Adunarea generala a Casei Centrale de Asigurari Sociale;

? ucenicii si practicantii acestor intreprinderi;

? membrii familiei patronului, care indeplinesc in mod obisnuit in intreprindere un serviciu, chiar daca nu primesc salariu;

? functionarii organizatiilor profesionale de salariati recunoscute capersoane juridice; cei care lucreaza la domiciliul clientului pe cont propriu;

? servitorii;

? salariatii straini care lucreaza in tara si nu depasesc limita de salariu de 6000 lei.

Se excepteaza de la obligatia de a fi asigurati:

? salariatii suapusi legii generale de pensii;

? salariatii intreprinderilor publice care sunt asigurati la casele speciale;