Pagina documente » Stiinte Economice » Studiu privind impozitele si taxele locale (Primaria Municipiului XYZ)

Despre lucrare

lucrare-licenta-studiu-privind-impozitele-si-taxele-locale-primaria-municipiului-xyz-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-studiu-privind-impozitele-si-taxele-locale-primaria-municipiului-xyz-


Cuprins

Cuprins:
CAPITOLUL I. Notiuni introductive.
1.1. Locul prelevarilor fiscale in ansamblul resurselor statului ... 1
1.2. Prelevarile fiscale de natura impozitelor ....... 2
1.2.1. Continutul si rolul impozitelor . 2
1.2.2. Elementele tehnice ale impozitelor .......... 6
1.2.3. Clasificarea impozitelor ........ 8
1.2.4. Principiile impunerii .............. 10
1.2.5. Asezarea si perceperea impozitelor ............ 12
1.2.5.1. Stabilirea obiectului impozabil ....... 12
1.2.5.2. Determinarea cuantumului impozitului ........... 13
1.2.5.3. Perceperea impozitului ... 13
1.2.6. Prelevarile fiscale de natura taxelor .......... 14
1.2.7. Presiuneafiscala ..... 15
1.2.8. Evaziunea fiscala .. 17
CAPITOLUL II. Finantele colectivitatilor locale
2.1. Continutul si organizarea finantelor locale.... 19
2.2. Descentralizarea financiara........ 21
2.3. Autonomia locala....... 24
2.4. Economia locala din Rominia in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana......... 27
CAPITOLUL III. Impozitele si taxele locale in Rominia
3.1. Consideratii generale privind impozitele si taxele locale in Rominia... 33
3.2. Principalele venituri fiscale ale bugetelor locale.......... 35
3.2.1. Impozitul pe cladiri... 35
3.2.2. Impozitul si taxa pe teren........... . 36
3.2.3. Taxa asupra mijloacelor de transport........ 37
3.2.4. Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor 39
3.2.5. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate.... 39
3.2.6. Impozitul pe spectacole........... 40
3.2.7. Taxa hoteliera........ 41
3.2.8. Alte taxe locale........ 41
Capitolul IV. Studiu de caz privind structura impozitelor si taxelor locale la Primaria Municipiului Arad............. 43
Anexe............ 56
Bibliografie...... 62

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Studiu privind impozitele si taxele locale cu aplicatie la Primaria Municipiului AradStudiu privind impozitele si taxele locale cu aplicatie la Primaria Municipiului Arad?

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1. LOCUL PRELEV?RILOR FISCALE ÎN

ANSAMBLUL RESURSELOR STATULUI

Economia moderna este caracterizata de fenomenul cresterii mai rapide a necesarului de resurse decat a posibilitatilor de procurare a acestora. Resursele au caracter limitat, in timp ce cererea de resurse are o accentuata tendinta de crestere.

Resursele sunt elementele de bogatie ale unei natiuni. Alaturi de resursele materiale, umane si informationale, un rol deosebit il au resursele financiare.

Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice si sociale intr-un interval de timp determinat. La nivel national, resursele financiare cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritatilor si institutiilor publice, resursele intreprinderilor publice si private, resursele organismelor fara scop lucrativ, precum si resursele populatiei. Volumul resurselor financiare ale unei societati depinde de marimea produsului intern brut, precum si de posibilitatea apelarii la resurse financiare externe.

Resursele financiare publice includ resursele administratiei de stat centrale si locale, resursele asigurarilor sociale de stat si resursele institutiilor publice cu caracter autonom.

Asadar resursele financiare publice impreuna cu resursele financiare private constituie resursele financiare ale societatii.

Cererea de resurse financiare publice este determinata de nivelul si de evolutia cheltuielilor publice. Posibilitatea acoperirii cererii de resurse, la un moment dat este influentata de un ansamblu de factori printre care putem aminti:

- factori economici, care imprima o evolutie a produsului intern brut;

- factori monetari: dobanda, credit, care isi transmit influenta prin pret;

- factori sociali, care presupun redistribuirea resurselor in scopul asigurarii nevoilor de educatie, sanatate, cultura, etc.;

- factori demografici, pot influenta sporirea numarului de contribuabili;

- factori politici si militari, care prin masurile de natura politica, sociala sau financiara pot determina cresterea productiei sau a veniturilor, sporirea fiscalitatii si in acelasi timp nivelul resurselor financiare publice;

- factori de natura financiara, ce sintetizeaza influenta celorlalti factori prin dimensiunea cheltuielilor publice.

Existenta unei multitudini de factori de influenta a condus la aparitia unor noi tipuri de resurse publice, avand drept efect diversificarea structurii resurselor financiare.

Privite din punct de vedere al continutului lor economic, principalele categorii de resurse financiare publice sunt: prelevarile cu caracter obligatoriu (impozitele, taxele, contributiile), resursele de trezorerie, resursele provenind din imprumuturi publice si finantarea prin emisiune monetara fara acoperire.

Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporara a deficitului bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale, al bugetelor locale si a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale. Acestea constau in imprumuturi pe termen scurt prin emisiunea si vanzarea unor titluri de stat (certificate de depozit, bonuri de tezaur, etc.).

Resurse financiare provenind din imprumuturi publice se gestioneaza tot prin sistemul Trezoreriei Publice.

Emisiunea baneasca fara acoperire, ca mijloc de finantare a deficitului bugetar, este posibila, dar atrage dupa sine un nivel ridicat al inflatiei.

Cea mai mare parte a resurselor financiare publice o constituie veniturile cu caracter fiscal, al caror nivel este insa limitat si de cele mai multe ori insuficient. Masurile de crestere a nivelului resurselor fiscale se bazeaza pe modificari ale sistemului fiscal, fie in ceea ce priveste nivelul cotelor de impunere folosite, fie vizand introducerea unor noi impozite. Introducerea unor astfel de masuri care trebuie sa primeasca acordul puterii legislative, nu se poate realiza rapid si ca urmare se apeleaza la celelalte categorii de resurse pentru a acoperi nevoia de resurse la un moment dat.

În societatile libere bazate pe proprietatea privata si economia de piata, statul este prezent in viata politica, economica si sociala, asigurand colectivitatii bunuri si servicii publice. Finantarea costurilor actiunilor sale in domenii devenite traditionale precum apararea, ordinea publica, functionarea organelor administratiei publice, educatie sanatate, cultura, arta, securitate sociala, dar si in domenii economice, respectiv cercetare, comunicatii, transporturi, energie, la care se adauga actiuni asupra fluctuatiilor conjuncturale ale mediului economic, a determinat cresterea nevoilor sale financiare si o diversificare a surselor de finantare.

1.2. PRELEV?RILE FISCALE DE NATURA IMPOZITELOR

1.2.1 Continutul Si rolul impozitelor

Impozitul este o categorie financiara, cu caracter istoric, a carui aparitie este legata de existenta statului si a banilor.

De la aparitia lor, impozitele au fost concepute si aplicate diferit, in functie de dezvoltarea economico-sociala si de cheltuielile publice acceptate in fiecare stat. Informatii despre impozitele, taxele si cheltuielile publice din Antichitate provin, in special, din istoria statelor antice, grec si roman.

În Grecia Antica erau considerate publice cheltuielile pentru organele de conducere ale statului, pentru intretinerea si dotarea fortelor armate si de ordine publica, pentru construirea si inarmarea corabiilor de razboi, pentru temple, serbari religioase si distractii publice, pentru construirea de drumuri si lucrari de utilizare comunala.

Pentru acoperirea cheltuielilor publice se foloseau atat resursele domeniale, obtinute prin exploatarea unor bogatii naturale aflate in patrimoniul statului (cum ar fi, de pilda, minele de argint, carierele de marmura), cat si diferitele impozite ordinare si extraordinare (cum ar fi, de exemplu, impozitul pe terenuri, pe veniturile meseriasilor, taxele pentru vanzarea in piata a produselor agricole, impozitul extraordinar pe veniturile cetatenilor bogati perceput in timp de razboi, ca o indatorire de onoare a acestor cetateni).

În statul roman antic, in toate etapele evolutive, principalul impozit a fost tributum. Initial, acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pamantului stapanit in mod individual, fie ca zecime din produsul brut obtinut. Ulterior, tributum a fost generalizat si permanentizat, el fiind perceput obligatoriu de la toti cetatenii statului roman care detineau proprietati imobiliare si, mai tarziu, bunuri mobile. În afara acestui impozit, se mai percepea un impozit asupra vanzarilor de bunuri, un impozit pe mestesuguri si, temporar, un impozit datorat de celibatari si un impozit pe numarul sclavilor.

În Evul Mediu, datorita dezvoltarii organizarii statale, impozitul trebuie sa finanteze o administratie tot mai complexa. Astfel, in Anglia, favorizata de conjunctura ca era o tara cu putine framantari sociale, prin Magna Charta Libertatum, din 1215, s-a interzis instituirea impozitelor de catre monarhi fara aprobarea poporului. Alaturi de impozitul perceput proprietarilor de pamant in functie de venitul obtinut prin exploatarea proprie si in arenda, in Anglia secolului XIII si in cele urmatoare se mai percepeau impozite pe venit diferentiat pentru nobili, clerici si tarani, impozite pe cladiri, pe veniturile mestesugarilor, cat si impozite incluse in preturile de vanzare ale sarii, carbunilor, pieilor si altor bunuri.

Pe teritoriul actual al Romaniei, cele mai vechi surse financiare ale statului au fost dijmele, initial un impozit fix, in natura, pe produsele pamantului inlocuit ulterior prin dari variate pe fiecare produs, devenite aproape insuportabile prin numar si marime (gostina, desetina, oierit, prisacarit, vadrarit, pogonarit, fumarit, etc.). Impozitul in bani a fost introdus in secolul al XIV-lea sub numele de bir, adica impozitul personal sau “capitatia”. Abia prin Regulamentul Organic incepe organizarea unui sistem fiscal ce instituie forme mai inaintate de impozit, cu impozite directe cum ar fi: patenta (plata in sarcina negustorilor si meseriasilor), impozitul mobiliar, pe salarii, pe proprietati, precum si cu primele impozite indirecte: vami, monopoluri.

Dupa unire si unificarea administrativa a Moldovei cu Muntenia domnitorul Alexandru Ioan Cuza reformeaza sistemul fiscal existent folosind modelul apusean, in particular cel francez, introducand impozite caracteristice vremii (impozitul funciar, pe bunuri, taxa de succesiune, taxa de timbru).

În perioada contemporana, parlamentele au dreptul de a institui si modifica impozite. Fenomenul care se inregistreaza in zilele noastre este acela de crestere permanenta a cheltuielilor publice in toate statele. De aceea, parlamentele statelor contemporane au fost si sunt nevoite sa sporeasca impozitele si taxele, iar consimtamantul cetatenilor la aceste impozite se considera exprimat prin votarea, de catre reprezentantii lor in parlament, a legilor referitoare la impozite si taxe.

Radacina etimologica a notiunii de impozit provine din limba latina de la “impositum”. De la aparitie si pana in prezent, teoreticieni si practicieni au cautat sa defineasca conceptual impozitul, teoria consemnand preocuparile care au existat in acest sens.

Primele definitii au un defect comun, caci autorii acestora nu vad in impozit decat un avans, o prima de asigurare, un schimb, pentru serviciile publice asigurate de stat.

În lucrarea “L’Adresse aux Francais”, Mirabeau afirma ca „impozitul nu este decat un avans pentru a obtine o protectie de ordin social”, considerand impozitul ”obligatia comuna a tuturor cetatenilor si pretul avantajelor pe care societatea le-o procura acestora”.

Emile de Girardin emite ideea indrazneata ca ”impozitul este si nu trebuie sa fie decat o prima de asigurare platita de toti, membrii unei societati numita natiune, cu scopul de a-si asigura folosirea deplina a drepturilor lor, protejarea eficienta a intereselor lor si exercitarea libera a libertatilor lor”.

Aceste abordari conceptuale sunt in principiu inexacte, intrucat nu exista echivalenta intre serviciile primite de contribuabili si sumele platite de fiecare in parte, deci in concluzie impozitul nu are la baza un schimb, un avans sau o prima de asigurare.

Idei alambicate si fanteziste, acestea se impun a fi eliminate in favoarea unor idei mai transante. Teoria fiscala consemneaza conceptii care reflecta rolul financiar al impozitului.

Considerarea impozitului ca resursa de acoperire a cheltuielilor publice se regaseste si in perioada de ascensiune a capitalismului, cand gandirea economica era dominata de filozofia liberala, astfel Adam Smith afirma in ”Richesse des nations” ca, ”impozitul este contributia tuturor membrilor societatii, sau a unei parti din membrii sai la cheltuielile guvernului”.

Analiza acestor abordari conceptuale releva o serie de deficiente. Una dintre ele este aceea de a considera impozitul drept o contributie, deoarece acesta ar presupune existenta unui avantaj real sau presupus direct, pentru care contribuabilul isi aduce aportul.

Abordarile conceptuale ale lui Rene Stourm si Gaston Jézé pot fi considerate ca stand la baza actualelor definitii date in lucrarile de specialitate din tara si strainatate.