Pagina documente » Stiinte Economice » Telecomunicatiile in epoca globalizarii

Despre lucrare

lucrare-licenta-telecomunicatiile-in-epoca-globalizarii
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-telecomunicatiile-in-epoca-globalizarii


Cuprins

CUPRINS
1. CONTEXTUL ECONOMIEI MONDIALE PE COORDONATELE
INFORMATIEI SI COMUNICARII
1.1. Componentele noii economii infomationale ........4
1.2. Informatia ca nucleu al economiei moderne ...........5
2. REVOLUTIA TEHNOLOGICA iN DOMENIUL
TELECOMUNICATIILOR
2.1. Noile tehnologii informationale ..........8
2.2. Tehnologii si componente ..9
2.3. Transformari structurale ..10
3. TRANZACTIILE INTERNATIONALE CU SERVICII
3.1. Categorii de servicii internationale .....11
3.2. Serviciile moderne din sfera telecomunicatiilor
3.2.1. Internetul ..........12
3.2.2. Telefonia celulara 15
3.2.3. Comertul electronic .............17
4. TELECOMUNICATIILE PE PIATA MONDIALA
4.1. Principalii furnizori de servicii de telecomunicatii ...9.............19
4.2. Dezvoltarea serviciilor de telecomunicatii in ultimele doua decenii ...........22
4.3. Starea si tendinte actuale ..25
5. EVOLUTII GLOBALIZATOARE
5.1. Corporatiile transnationale din telecomunicatii ......27
5.2. Fuziuni in domeniul telecomunicatiilor ..............33
5.3. Aliante strategice ..........35
5.3.1. Alianta British Telecom - AT&T ............37
5.4. Cauzalitati si strategii care genereaza fuziuni si achizitii .........39
6. EFECTE ALE UNEI ACHIZITII. STUDIU DE CAZ : PRELUAREA
TELECOM ITALIA DE CATRE OLIVETTI .44
7. CiTEVA TENDINTE MAJORE. CONCLUZII FINALE ...52
ANEXE ......54
BIBLIOGRAFIE ........58

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

1. CONTEXTUL ECONOMIEI MONDIALE PE

COORDONATELE INFORMATIEI SI COMUNIC?RII

1.1. COMPONENTELE NOII “ ECONOMII INFORMATIONALE”

La inceput de mileniu, sub presiunea unui complex de forte de natura economica, tehnologica si politica, intram intr-o noua etapa, cea a emergentei unei economii globale, intemeiata pe un sistem de interdependente transnationale in comert, finante, productie, dar si comunicatii. „Noua economie mondiala” se caracterizeaza printr-o noua baza tehnologica, prin extinderea si intensificarea relatiilor de afaceri, modificarea raportului de forte in plan economic si politico - militar si o noua modalitate de definire a relatiei dintre national si international.

Progresul tehnic impetuos, care a marcat profund societatea umana in a doua jumatate a secolului XX, a avut un impact direct si asupra economei internationale. Daca inca din anii ‘60 se vorbea despre trecerea de la societatea industriala la cea post­industriala, abia in ultimele doua decenii natura si contururile acesteia din urma incep sa se intrevada. În domeniul economic, acestea sunt sintetizate in sintagma „economie informationala”, care se bazeaza pe sase industrii si tehnologii noi: industria tehnicii informationale (semiconductori, calculatoare, electronica de consum, telecomunicatiile, automatizarea industriala, electronica auto si electronia medicala); biotehnica, avand in centru tehnica genetica; industria noilor materiale; sistemul energetic bazat pe forme de energie reinnoibile si nepoluante; tehnica mediului; tehnica spatiala.

Aparitia asa numitei infrastructuri informationale globale (INFRASTRUCTURA INFORMATIONAL? GLOBAL?-Global Information Infrastructure) a fost adesea descrisa ca fiind un ingredient necesar fara de care beneficiile ,celei de a treia revolutii industriale (cea a informatiei si a tehnologiilor informationale) ar ramane de neatins pentru o mare parte din populatia lumii. Pe masura ce comertul in sectorul serviciilor, si mai ales in cel al serviciilor intensive in informatie, creste, si pe masura ce comertul atat cu bunuri cat si cu servicii devine tot mai dependent de fluxurile internationale de informatii, TC joaca un rol tot mai important in procesul de globalizare a comertului international.

Prin Infrastructura Informationala Globala se intelege o infrastructura la scara mondiala compusa dintr-un ansamblu de calculalatoare cu viteza de procesare ridicata si de echipamente de TC, care permite transmiterea rapida de informatii intre firme si indivizi. Depinzand de punctul de vedere considerat, al unei industrii (al producatorilor de calculatoare, carausilor de TC, furnizori de continut) sau al unui utilizator (marile corporatii transnationale, IMM, scoli, spitale, guverne), INFRASTRUCTURA INFORMATIONAL? GLOBAL? este uneori prezentata ca vehicul pentru transmiterea datelor, alteori ca mijloc de schimb de mesaje multimedia sau ca legatura globala care sta la baza serviciilor de telefonie universala din intreaga lume. Majoritatea analistilor sunt de acord in prezent ca INFRASTRUCTURA INFORMATIONAL? GLOBAL? are trei caracteristici principale:

1. Este digitala (permitand astfel transmiterea nediferentiata a tuturor tipurilor de mesaje-voce, date si imagini);

2. În termeni de capacitate, depaseste obstacolul raritatii care a reprezentat principalul factor restrictiv al design-ului retelei si al expansiunii sale pana in prezent;

3. Ofera posibilitati largi pentru adaptarea serviciilor sale la nevoile specifice ale utilizatorului individual.

Tehnologiile sofisticate ce influenteaza economia ar putea fi etichetate simplist: Internetul. Dar nu este doar el, instrumentele Societatii Infoimationale nu se rezuma la atat, sunt bogate si diverse. Organizatiile incep sa recunoasca acest potential al noilor tehnologii si sa-1 utilizeze pentru a-si ameliora competivitatea.

Companiile se confrunta cu un tablou uimitor de provocari, de la concurenta in crestere continua - adesea din directii neasteptate - la intensificarea globalizarii si nevoia tot mai mare de a avea un management eficient bazat pe cunoastere. Telecomunicatiile sunt un punct critic pentru aceste provocari, avand atat rolul de deschizator de drumuri, cat si pe acela de favorizator al activitatii firmelor in mediul concurential al prezentului.

Astazi, fiecare afacere poate fi una globala : Internetul ofera posibilitatea de a opera imediat si oriunde. Tehnologia informatiei, infrastructura de comunicatii si standardele pentru comert electronic sterg barierele de timp, limba si spatiu.

Peisajul corporatist al viitorului e caracterizat mai degraba de cunoastere decat de localizare. Nu mai este nevoie de imensele cladiri gazduind sedii ale firmelor; de fapt nu prea mai e nevoie de ele deloc.

Datorita telecomunicatiilor, localizarea unei afaceri are mica importanta. O companie poate sa renunte la cladiri si sa opereze ca o firma virtuala. Exista destul de putine companii virtuale astazi, dar multi manageri considera ca firmele lor vor deveni astfel intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat. Companiile virtuale pot sa fiinteze si in lipsa tranzactiilor pe hartie, prin utilizarea comertului electronic. Estimarile vizand cresterea variaza de la 70 miliarde $ (Forrester Research) la 158 miliarde $ (IDC). Oricum, o mare parte din acesta e de tip „business-to-business” si se foloseste de retele private mai mult decat de Internet. Temerile legate de comertul pe Internet persista insa. O preocupare serioasa este faptul ca, daca reteaua devine supraincarcata, se poate ajunge la prabusirea sistemului.

În cazul majoritatii companiilor, daca reteaua cade, se prabusesc si ele. Pe masura ce creste numarul intreprinderilor care se bazeaza pe serviciile de telecomunicatii, siguranta retelelor devine fundamentala. Retelele pentru banci si servicii financiare, in cadrul carora comunicatiile sigure sunt esentiale, utilizeaza pe scara larga canale private de transmitere a datelor. Se remarca, deci, ca in centrul comunicatiilor de afaceri si a tranzactiilor se afla industria telecomunicatiilor, componenta de extrema importanta care va afecta prosperitatea si succesul respectivelor initiative economice.

1.2. INFORMATIA, CA NUCLEU AL ECONOMIEI MODERNE

Comunicatiile sunt foarte complexe, atotcuprinzatoare si dificil de decodificat. Sunt greu de inteles nu doar din punct de vedere conceptual, ci poseda complicatia aditionala de a se repercuta asupra mai multor stiinte socio-umane, ridicand astfel simultan probleme legate de aceste discipline. De exemplu, chestiuni precum continutul noilor tehnologii informationale si de comunicatii, accesul la acestea, industrializarea programelor si problema serviciului public se intrepatrund toate cu teme de actualitate ca globalizarea, dezvoltarea si democratia.

În ceea ce priveste comunicatiile, lumea a devenit mai complexa deoarece au aparut o multitudine de probleme tehnologice, politice, culturale, economice si regulatorii interconectate. Analiza acestor probleme e cu atat mai dificila cu cat noile tehnologii de informatica si comunicatii au fost integrate in retele unificate, interconectate care au schimbat profund conditiile si mijloacele de productie, formele de distributie si modalitatile de consum si functionare ale societatii.

În opinia expertilor, aceste schimbari se vor dovedi la fel de importante ca acelea aduse de Revolutia Industriala din secolul al XIX-lea. Sunt semnele unei noi civilizatii fondata pe informatie si cunoastere. Acestea indica o detasare de trecut si inceputul unei noi faze in dezvoltarea economica si sociala, fundamental diferita de predecesoarele sale.

Anumiti autori si cercetatori au cazut de acord asupra faptului ca noua era informationala e pe punctul de a inlocui era industriala. Ei se refera la trei mari stadii prin care civilizatia a trecut:

? Primul e considerat a fi stadiul agrar, in care activitatea economica a fost marcata de existenta unei ample baze materiale, dar de cunoastere putina;

? Cea de-a doua faza, acum apropiindu-se de sfarsit, a inceput cu Revolutia Industriala si metoda ei de productie in masa. Factorul strategic decisiv in aceasta a doua etapa a fost energia;

? În cele din urma, cea de-a treia perioada este era informationala si a noilor tehnologii. În aceasta noua faza, stiinta si cunoasterea devin vectorii cei mai importanti ai asa-­zisei „economii a valorii adaugate”. Retelele globale nu mai sunt simple cai de transmitere a informatiei, ci genereaza cunostinte noi ce au un rol de jucat in procesarea produselor. Aceasta subliniaza importanta resurselor nemateriale precum software-ul, aplicatiile pentru calculatoare, programele si seviciile: acestea detin noile materii prime si reala bogatie a societatii bazate pe cunoastere.

Odata cu sosirea acestei a treia faze, ierarhia valorilor economice, politice si culturale este zguduita. Lumea comunicatiilor se schimba treptat, de la o economie a penuriei si controlului guvernamental, la o economie libera orientata spre o oferta abundenta si diversitate. Aceasta schimbare grabeste ritmul eliminarii monopolurilor in livrarea si distributia informatiei, atat in campul telecomunicatiilor, cat si al audovizualului.

Concomitent, informatia insasi si produsele cu un grad ridicat de valoare adaugata lupta pentru suprematie in industria globala. Pentru prima data in istoria omenirii, transferurile invizibile constituie nucleul schimburilor globale de capital, idei si imagini care alcatuiesc noua economie. În aceste circumstante, cand invizibilul se infiltreaza in productie, cadrul fundamental de desfasurare a activitatii umane se transforma si rolul statelor, al granitelor nationale si bazelor culturale e pus sub semnul intrebarii. Adaugandu-­se transformarilor geopolitice, noua societate informationala da nastere unor provocari ce aduc cu ele sperante imense, dar si o doza de risc. Sa luam pe scurt in considerare trei dintre aceste provocari ce au un impact crucial asupra formarii noii societati: dezvoltarea, accesul la informatie si globalizarea.

? Noile tehnologii si dezvoltarea. Noile tehnologii informationale si de comunicatii1 sunt, inainte de toate, considerate ca factori de dezvoltare in sferele invatamantului, sanatatii si altor sectoare ale activitatii economice. Explozia din multimedia, video-conferinte si inteligenta artificiala se traduce intr-o extindere a capacitatii de a transfera informatia, sporind astfel posibilitatile de a raspandi si impartasi cunoasterea.

? Accesul la retelele si continutul lor. Dezvoltarea unei societati bazate pe cunoastere poate fi intrevazuta doar in contextul crearii de conditii care sa permita accesul universal la produsele si serviciile de natura comerciala sau culturala, distribuite prin retele. Datorita accelerarii inovarii tehnologice, a implicatiilor in industrie si concurenta, noua tehnologie de retea si infrastructura urmeaza sa devina mult mai putin costisitoare decat pretul continutului retelelor si mai accesibila unui numar mai mare de utilizatori. În contrast, accesul la informatia raspandita prin aceste infrastructuri va fi o chestiune mult mai complicata, problematica chiar.

1 Sintagma se refera la trei mari ramuri ale commicatiilor: telecomunicatiile (telefonie, transmisii prin cablu si sateliti etc), procesarea electronica a datelor (in sens larg, incluzand calculatoarele si terminalele pentru jocuri) si produsele audiovizuale cu marea lor familie de activitati traditionale (precum transmisiunile radio, industria electronica si cineimatografia etc).

Costul serviciilor ar putea constitui o constrangere semnificativa, generand un decalaj intre cei ce sunt in posesia mjiloacelor de a finanta accesul la continutul in discutie si cei incapabili sa acceada la informatie si sa o raspandeasca.

În acest punct apar intrebari legate de utilizarea noilor tehnologii informationale si de telecomunicatii si de acees la continutul lor. Cum e posibila promovarea unui larg acees al indivizilor, firmelor si tarilor carora le lipsesc resursele financiare necesare la avantajele societatii bazate pe cunoastere? Ce rol poate fi jucat de proprietarii de infrastructuri, de producatorii programelor, autori, editori, guverne si organizatii internationale in distribuirea informatiei catre segmentele de populatie sau tarile carora le lipsesc resursele pentru acces? Cum sa gasim echilibrul intre informatia ieftina de larga raspandire si finantata din publicitate, de guverne sau organizatii internationale si informatia cu valoare adaugata ce permite un real acces la cunoastere si luarea de decizii?

Dezbaterea care s-a pornit pe aceste teme demonstreaza ce resursa pretioasa si costisitoare a devenit cunoasterea. Arata, de asemenea, cat de important e pentru autoritatile publice sa implementeze un cadru legislativ conceput, pe de-o parte, ca sa garanteze liberul acces la marea diversitate de informatii si, pe de alta, sa promoveze libera concurenta si pluralismul intr-un mediu economic echilibrat.

? Provocarea globalizarii. Problema accesului la continut are un corolar care e caracteristic ultimilor ani ai secolului XX : globalizarea comunicatiilor. Lumea se confrunta cu un nou proces, inceput cu cativa ani in urma, constituit de spectaculoasa dezvoltare a IT si crearea retelelor planetare; el simbolizeaza triumful mondial al economiilor de piata si liberalizarea comertului international. La un nivel mai rudimentar si guvernele se confrunta cu provocarea lansata de globalizare si cu oportunitatile internationale oferite de larga utilizare a satelitilor si a altor retele globale.

Deschiderea societatii catre lume grabeste, de asemenea, ritmul industrializarii culturilor, datorita in parte si formarii conglomeratelor pe scara globala in domeniile informaticii, telecomunicatiilor, audiovizualului si divertismentului. Globalizarea pietelor obliga aceste firme sa se confrunte cu o acerba concurenta de-acum inainte, intr-un context in care doar cel mai puternic supravietuieste, devenind astfel adevarate structuri ale puterii - pana la nivelul cand se poate ridica problema „guvernabilitatii pamantului”. Acest proces de concentrare, care tot mai mult e o piedica in calea intrarii de noi jucatori sau ii exclude pe cei mai slabi dintre ei, e o chestiune de interes deosebit. Are puterea de a obstructiona libera informare si pluralismul. Mai mult, caracterul international si hegemonia marilor oligopoluri globale constituie o amenintare la adresa produselor culturale ale pietelor mici si cresc riscul standardizarii sau saracirii culturilor locale.

Confruntate cu acest proces al globalizarii, majoritatii guvernelor par sa le lipseasca instrumentele necesare pentru a tine piept presiunii din partea acestor importante schimbari din campul comunicatiilor. Noua ordine globala e vazuta ca o provocare intimidanta si cel mai adesea se concretizeaza in reactii de introversiune, retragere si afirmari obtuze ale identitatii nationale. În acelasi timp, multe tari in curs de dezvoltare apreciaza oportunitatea reprezentata de globalizare pentru a se afirma ca actori importanti pe piata mondiala a comunicatiilor. Cateva tari s-au angajat intr-o impresionanta trecere spre o politica inovativa in domeniul audiovizualului, in timp ce altele au investit in industria strategica a software-ului, avand astfel acces la servicii cu valoare adaugata. În toate aceste tari, noile tehnologii par sa fie o prioritate in planurile de dezvoltare economica. E o chestiune de alegere la nivel politic si strategic in restructurarea comunicatiilor globale. În scopul de a patrunde pe pietele internationale, aceste tari au trebuit sa se bazeze pe capacitatea lor de a inova si de a crea in domeniul comunicatiilor.

Istoria demonstreaza ca acele tari care nu reusesc sa profite de oportunitatile oferite de noile tehnologii in sferele informaticii, prelucrarii electronice a datelor si telecomunicatiilor vor suferi in mod inevitabil o dezvoltare mai lenta si o putere de negociere scazuta in peisajul nou al comunicatiilor globale.

2. REVOLUTIA TEHNOLOGIC? ÎN DOMENIUL

TELECOMUNICATIILOR