Pagina documente » Recente » Testarea eficientei informationale a pietei de capital in Romania

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

EXTRAS DIN DOCUMENT

- individuali respectiv persoane fizice sau juridice care realizeaza tranzactii modeste, de volum mic;

- institutionali care opereaza cu un volum mare de titluri financiare. Aici se includ: bancile, societatile de investitii, societatile de asigurare si reasigurare.

Piata monetara cuprinde tranzactiile cu active financiare pe termen scurt (max. 1 an), de catre societatile financiare.

Instrumentele tranzactionate cuprind:

- depozite bancare la vedere si la termen ale persoanelor fizice sau juridice;

- bilete la ordin: cambii, cecuri, certificate de depozit;

- alte titluri mobiliare pe termen scurt.

Piata monetara la randul ei cuprinde:

- piata monetara clasica;

- pietele paralele.

Pe piata monetara clasica au loc urmatoarele categorii de operatiuni:

- mobilizarea disponibilitatilor monetare de la intreprinderi si persoane fizice si dirijarea acestora catre institutiile de credit pe de o parte iar pe de alta parte acordarea de credite de catre banci firmelor sau persoanelor. Destinatia acestor sume este constituita de satisfacerea necesitatilor curente legate de finantarea cheltuielilor de productie sau pentru circulatia marfurilor. Beneficiari mai pot fi familiile pentru constructia de locuinte sau bunuri de consum;

- bancile isi imprumuta una alteia sumele necesare pentru echilibrarea raporturilor interbancare zilnice provenind din operatiuni reciproce. Termenele de acordare a acestor credite sunt de 24 de ore sau mai mari in functie de necesitati;

Pietele paralele au aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial. Sunt piete independente si cu canale de comunicatie restranse cu cele ale pietei monetare propriu-zise de aici si denumirea de piete paralele. Acestea cuprind:

- piata eurodevizelor ce include creantele exprimate in valuta ale unei tari utilizate in afara granitelor nationale de catre nerezidenti. Participantii sunt bancile autorizate in operatiuni valutare ale fiecarei tari. Resursele provin de la: exportatori in general, mari societati transnationale, bancile comerciale si cele de emisiune din diverse tari pentru astfel de operatiuni.

- piata creditului intre firme. Aceasta reprezinta o forma de dezintermediere care asigura totodata si un randament mai ridicat al participantilor;

- piata societatilor financiare specializate pe operatiuni de leasing, factoring;

- piata ipotecara in legatura cu constituirea resurselor si utilizarea creditelor ipotecare. Piata valutara cuprinde fluxurile de capital din si inspre interior.

Pietele de capital pot fi grupate in functie de anumita caracteristici, cum sunt: tipul valorilor mobiliare tranzactionate, procedurile de tranzactionare utilizate, localizarea fizica a pietei. Grupand aceste criterii distingem: [2 Badea, Dumitru G. - Piata de capital si restructurarea economica. Bucuresti, Editura Economica, 2000]

- piata primara - piata pe care sunt negociate pentru prima oara emisiunile noi de valori mobiliare;

- piata secundara - piata pe care sunt tranzactionate valori mobiliare aflate deja in circulatie;

- piata obligatiunilor - este piata pentru instrumente de orice fel;

- piata actiunilor - piata pentru actiuni comune si preferentiale apartinand intreprinderilor private. Spre deosebire de obligatiune, care permite plati periodice ale cuponului si rambursarea sumei imprumutate la scadenta si care are prioritate asupra veniturilor emitentului, o actiune comuna nu promite nici o plata periodica, ci confera doar un drept rezidual asupra veniturilor emitentului;

- Piata de licitatie - piata in care tranzactionarea este condusa de o parte terta, in functie de suprapunerea preturilor la ordinele primite de a cumpara sau vinde a anumita valoare mobiliara. Persoana care tranzactioneaza este un agent de piata. Tranzactiile se realizeaza la acele preturi pentru care exista atat cerere, cat si oferta. Cumparatorii si vanzatorii nu tranzactioneaza unul cu celalalt si in general, nu cunosc identitatea celeilalte parti. Piata este impersonala.

- Piata de negocieri - piata in care cumparatorii si vanzatorii negociaza intre ei pretul si volumul valorilor mobiliare, fie direct, fie prin intermediul unui broker sau dealer;

- Piata organizata - piata cu reguli de tranzactionare fixate. Functioneaza intr-un sediu cu o localizare fizica centrala unde tranzactionarea se realizeaza in general prin licitatie. Este o piata specifica actiunilor;

- Piata la ghiseu - piata localizata la birourile brokerilor, dealerilor si emitentilor de valori mobiliare secundare, cum sunt bancile comerciale sau societatile de asigurari. Deoarece tranzactiile au loc in mai multe locuri, este o piata prin telefon, telex sau computer. Este o piata specifica oligatiunilor;

- Piata la vedere este piata pe care valorile mobiliare sunt tranzactionate pentru livrare si plata imediata, aceasta insemnand o variatie de la o zi la o saptamana, in functie de tipul valorii mobiliare. Este uneori numita piata in numerar;

- Piata contractelor la termen (futures) este piata pe care valorile mobiliare se tranzactioneaza pentru livrare si plata viitoare. Instrumentul tranzactionat este numit contract la termen. Valorile mobiliare ce fac obiectul contractului pot fi deja in circulatie sau pot fi emise inainte de scadenta contractului. Daca un contract la termen este tranzactionat la ghiseu, prin negociere, se numeste contract forward;

- Piata optiunilor (options) este piata in care se tranzactioneaza valori mobiliare pentru livrare viitoare conditionata. Instrumentul tranzactionat este numit contract pe optiuni;

- Contractul este executat la optiunea detinatorului. Cele mai des intalnite tipuri de contracte de optiuni sunt: optiunile call (de cumparare) si optiunile put (de vanzare).O optiune call permite detinatorului sa cumpere o anumita valoare mobiliara, de la vanzatorul sau emitentul optiunii, la un anumit pret, inainte de o anumita scadenta. O optiune de vanzare permite detinatorului sa vanda, o anumita valoare mobiliara, catre emitentul optiunii, la un anumit pret si un anumit moment. Contractul de optiuni nu este obligatoriu a fi executat, putand fi pastrat chiar pana la scadenta.

1.2. Structura pietei de capital

Piata financiara asigura negocierea valorilor mobiliare si serveste schimbului de active financiare. Astfel piata financiara asigura o relatie directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri si se prezinta ca un mecanism de legatura intre investitori si emitenti, a caror decizie de investire vizeaza, in principal doua obiective:

- rentabilitatea aceasta insemnand un grad cat mai ridicat de valorificare al capitalurilor;

- lichiditatea deci posibilitatea de transformare rapida in bani.

Piata financiara prin natura sa este o piata deschisa, in sensul ca plasamentul este efectuat in marea masa a investitorilor, iar tranzactiile cu valori mobiliare au caracter public. Prin intermediul primului segment al acesteia - piata primara - constituie un circuit de finantare specializat. Aceasta piata permite transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung, de care vor beneficia colectivitatile publice sau private. Pe piata primara se emit valori mobiliare ce confera anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Prin intermediul pietei primare, se pun in evidenta miscarile de capitaluri dintr-o economie, generate de emitenti, in calitatea lor de solicitatori de capitaluri. Ea permite finantarea agentilor economici.

Participantii pe piata primara, in cadrul careia se vand si se cumpara valori mobiliare nou emise sunt: [3 Buzatu, Laura- Perspectivele pietei de capital in Romania (teza de doctorat). Bucuresti: ASE, 2004]

- solicitantii de capital: statul si colectivitatile locale, intreprinderile publice si cele private;

- ofertantii de capital: persoane particulare, agentii economici, banci, case de economii, societati de asigurare;

- intermediarii: societati de valori mobiliare, banci comerciale, societati de investitii financiare care prin reteaua proprie asigura vanzarea titlurilor.

Piata primara are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt in capitaluri pe termen lung.

Piata secundara asigura prin intermediul bursei de valori mobiliare si a pietelor extrabursiere, atat buna functionare a pietei primare, cat si lichiditatea si mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia, in orice moment, actiunile si obligatiunile detinute in portofoliu sau pot cumpara noi valori mobiliare.

Piata secundara concentreaza cererea si oferta derivata manifestata dupa constituirea piata valorilor mobiliare.

1.3. Piata de capital din Romania

Necesitatea ca fluxurile de capital existente intr-o economie (si in intreaga lume) sa fie optim dirijate catre utilizatorii de capital, a determinat pietele de capital sa se organizeze ca entitati separate in economie, cu reguli proprii. Finantarea afacerilor fiind de o mare insemnate pentru corporatii, a dus la crearea unei adevarate industrii a valorilor mobiliare, cu institutii si reglementari proprii, cu reguli stricte care sa asigure o transparenta totala si o cat mai buna eficienta.

Premisele aparitiei unei piete de capital in Romania, dupa revolutia din 1989, au fost create odata cu promulgarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, care a asigurat cadrul legal necesar nasterii si dezvoltarii societatilor de capitaluri, si totodata, a constituit un cadru clar pentru principalele produse utilizate pe piata de capital: actiunile si obligatiunile. Potrivit acestei legi, societatile comerciale pe actiuni au putut face apel la economiile publicului pentru infiintarea sau pentru majorarea capitalului social - primele atrageri de capital de la populatie au fost realizate de bancile "Ion Tiriac" si "Bankcoop". Anul 1990 poate fi definit drept momentul de aparitie al pietei de capital.

Potrivit Legii nr. 31 / 1990 actiunile sunt caracterizate astfel:

* actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala. Limita minima a valorii nominale a unei actiuni este de 1000 lei;

* actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social;